Anonimii care salvează vieţi. Cine sunt oamenii care au intervenit la inundaţii
0Instituţiile care intervin în cazul calamităţilor naturale se sprijină pe profesionalismul şi determinarea sutelor de necunoscuţi care îşi riscă viaţa pentru a-i ajuta pe cei aflaţi la ananghie. „Adevărul” vi-i prezintă pe doi dintre ei.
Mai multe judeţe din jumătatea sudică a ţării au fost lovite, săptămâna trecută, de un val de inundaţii care a lăsat în urmă un bilanţ tragic: sute de locuinţe distruse sau avariate, peste 2.000 de case inundate, 3 morţi şi circa 1.200 de persoane evacute din calea apelor.
În spatele acestor cifre se află pe de o parte forţa impresionantă a naturii, iar pe de altă parte sunt eforturile sutelor de jandarmi, pompieri, salvamontişti şi militari care au încercat să limiteze proporţiile dezastrului. Forţa instituţiilor care intervin în cazul unor astfel de calamităţi stă în aceşti anonimi care salvează vieţi fără să aştepte nicio recompensă.
Locotenentul Ciprian Asofie are 27 de ani şi este pilot în cadrul Inspectoratului General de Aviaţie al Ministerului de Interne. De doi ani efectuează zboruri pentru serviciul SMURD. La începutul săptămânii trecute s-a urcat în elicopter şi a plecat spre localitatea Vaideeni din judeţul Vâlcea, unde o viitură puternică a măturat o parte din casele oamenilor.
Torentul s-a împărţit în două şi a prins la mijloc câteva zeci de săteni care au rămas izolaţi de restul comunei şi riscau să fie luaţi de ape. „Când am ajuns deasupra zonei am evaluat rapid situaţia şi am găsit un loc care ne-a permis aterizarea pe acea insulă unde oamenii erau prinşi în mijlocul apelor. I-am extras din acel loc şi i-am transportat într-o zonă sigură”, explică Ciprian Asofie.
Elicopterul pe care îl pilota poate să transporte cel mult patru persoane (exceptând echipajul), aşa că a fost nevoit să efectueze 12 curse pentru a evacua oamenii de pe „insulă“. „Fiecare intervenţie a durat cam 3-4 minute. De fiecare dată când mă înălţam, vedeam cum se modifică relieful. Forţa apelor e impresionantă“.
Ciprian Asofie provine dintr-o familie de aviatori. A urcat prima oară într-un elicopter pe când avea numai 3 ani şi spune că această meserie a venit firesc pentru el. În afară de cazurile medicale, a mai participat la operaţiunile de ajutor pentru sinistraţii din zonele afectate de căderile masive de zăpadă din iarna trecută. Motivaţia sa este caracterul umanitar al muncii pe care o face. „Într-adevăr, simt că ajut oamenii“, spune el, chiar dacă pe moment este cu totul detaşat de victimele pe care încearcă să le salveze: „Nu mă gândesc la omul pe care-l am în spate, pentru că, pur şi simplu am alte lucruri de făcut, ca pilot, în acele momente. Şi apoi, am căştile şi nu aud nimic din ce se vorbeşte. Nici acum, la inundaţii nu i-am auzit pe oamenii pe care i-am luat din zonele inundate. Am văzut, însă, pe feţele lor disperarea. Jos vedeam case luate de ape, animale, acoperişuri care pluteau“.
Omul care îţi mulţumeşte cu lacrimi în ochi
Maiorul Ioan Moraru are 40 de ani şi lucrează în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Vâlcea. A stat la Vaideeni aproape o săptămână şi a participat la evacuarea oamenilor din mijlocul apelor, recuperarea bunurilor din case, curăţirea străzilor, organizarea unei tabere pentru cei evacuaţi şi tot ce înseamnă restabilirea situaţiei de normalitate în localitatea în care viitura a făcut ravagii (foto dreapta). „Familia s-a obişnuit şi ştie că asta îmi este meseria. Ştii că pleci de acasă, dar nu ştii când te mai întorci”, spune maiorul Moraru.
Ofiţerul a participat la evacuarea sinistraţilor cu elicopterul şi a trebuit să-i convingă pe oameni să-şi părăsească locuinţele. „Mulţi dintre ei refuzau să plece, nu luau în calcul riscurile care puteau să apară, spuneau că vor să rămână în casa lor. Avem experienţa atâtor intervenţii şi i-am convins, la nevoie îi salvăm şi cu forţa. Le-am explicat riscurile la care se supun, faptul că apa poate creşte şi viaţa lor va fi în pericol. Au înţeles şi au colaborat, iar la sfârşit ne-au fost recunoscători. Cea mai mare satisfacţie pe care o ai în această meserie e că poţi să fii de folos. Credeţi-mă că nu există satisfacţie mai mare decât omul care îţi mulţumeşte cu lacrimi în ochi pentru că l-ai ajutat”, mărturiseşte Ioan Moraru.
Salvatorii au însă şi dezamăgiri. Ar vrea să simtă solidaritatea oamenilor pentru care intervin şi în operaţiunile de curăţire a zonelor inundate. „De exemplu ceri o lopată, zici «aduceţi nişte lopeţi să cărăm molozul ăsta», şi cetăţeanul vine cu lopata, o întinde ofiţerului şi spune «ia şi scote molozul», după care el se retrage şi nu participă. În astfel de momente nu te simţi foarte bine, parcă ai munci cu ziua acolo. Însă experienţa ne învaţă să trecem peste şi să ne vedem de misiunea noastră”, mai spune maiorul Moraru.
Se încarcă comentariile...
