Afaceristul Sorin Beraru a fost condamnat după 16 ani de procese într-unul din cele mai vechi dosare de corupţie: „Afacerea CI-CO”

Omul de afaceri Sorin Shmuel Beraru a fost condamnat la trei ani cu executare în dosarul privind fraudarea societăţii CICO SA cu 3,65 milioane de dolari, în urma vânzării către SIF Muntenia a pachetului majoritar de acţiuni (70 la sută) deţinut de FPS. Tribunalul Bucureşti a constatat că două dintre infracţiuni s-au prescris. Ancheta în acest caz a început în 1999, iar cei şase funcţionari implicaţi în acest caz au scăpat de acuzaţii.

Sentinţa nu este definitivă. 

Sorin Beraru este cel care a încercat să mituiască cu 1,5 milioane de dolari un procuror, care investiga afacerea CICO. În anul 1999, Georgianei Hosu, procuror în cadrul Parchetului instanţei supreme, i-a fost repartizat, pentru soluţionare, dosarul Cico, afacere care era investigată de poliţişti de la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi de cei ai Inspectoratului General al Poliţiei. Georgiana Hosu este în prezent procuror-şef adjunct DIICOT.

După două luni de la preluarea cazului, Hosu a emis mandate de arestare preventivă pe numele lui Sorin Beraru, Dumitru Dulămescu - tatăl concubinei lui Beraru (Ingrid Murano-aflată în Israel), Elena Vasiliu şi a membrilor conducerii FPS. Beraru era singurul care nu se afla în ţară.Procurorii susţineau că Beraru s-a folosit, pentru mituirea anchetatorului, de Heny Steinberg, oferindu-i în schimb foloase materiale.

Minuta Tribunalului Bucureşti din 9 octombrie
Sorin Shmuel Beraru (Bar or Shmuel) : 3 ani de închisoare pentru spălarea banilor. Instanţa a constatat că două fapte:  instigare la înşelăciune, în formă continuată şi asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, sunt prescrise
Dumitru Dulămescu: 3 ani de închisoare pentru spălarea banilor. Instanţa a constatat că două fapte:  complicitate la înşelăciune, în formă continuată şi asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, sunt prescrise
Elena (Bujor) Vasiliu: 3 ani de închisoare pentru spălarea banilor. Instanţa a constatat că două fapte:  înşelăciune, în formă continuată şi asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, sunt prescrise. Instanţa a redus durata reţinerii şi a arestării preventive din perioada 22 septembrie 2001 – 9 mai 2002.
Tribunalula  lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulară de SC CI-CO SA şi AVAS împotriva celor trtei inculpaţi şi a menţinut măsurile asiguratorii. Hotârârea este cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru procurori, inculpaţi şi părţile civile.

În timpul procesului, faţă de şase directori şi angajaţi Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) şi SAI Muntenia Invest, instanţa a încetat procesul după ce a constatat prescrierea faptelor.

De ce a durat atât până la prima sentinţă

Ancheta în acet caz vizează fapte din 1999. În 10 iulie 2002, Beraru şi mai mulţi  inculpaţi au fost trimişi în judecată de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie iar la data de 28 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare. La data de 20 august 2008, cauza a fost declinată la Direcţia Naţională Anticorupţie competentă să efectueze urmărirea penală. Dosarul a fost înaintat spre judecare la Tribunalul Bucureşti.

Ce spunea DNA

DNA arată, într-un comunicat remis, în 2011, în intenţia de a cumpăra pachetul de 70 la sută din acţiunile deţinute de Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) la SC CICO SA, Beraru ar fi obţinut sprijinul direct al unor funcţionari din cadrul FPS, respectiv al: Giurgiu Alin Emil, directorul general executiv, Mîndrescu Corneliu, director Departament Buget - Finanţe şi Bănică Octavian, director Direcţia Acţionariat şi Rădulescu Nelu, şef serviciu din cadrul FPS. În 30 martie 1999, aceştia au aprobat în mod nelegal cesionarea acţiunilor deţinute de FPS la SC CICO SA către Societatea de Investiţii Financioare (SIF) Muntenia SA.

Societatea CICO este o societate comercială la care FPS era acţionar majoritar (cu 70 la sută din acţiuni) cu obiect de activitate, în principal, în domeniul producerii şi comercializării băuturilor răcoritoare şi care deţine un patrimoniu imobiliar - terenuri şi spaţii comerciale - într-o zonă comercială foarte bună (cum ar fi Halele Bucur Obor).

De ce ar fi actul de cesionare ilegal

Potrivit DNA, actul de cesionare menţionat este ilegal, deoarece societatea respectivă era propusă pentru privatizare atât pentru luna decembrie 1998, cât şi pentru luna mai 1999, iar la momentul încheierii actului de cesionare au fost încălcate mai multe prevederi ale legislaţiei în domeniul privatizărilor. La rândul său, iNica Cornel, în calitate de vicepreşedinte SAI Muntenia Invest SA (societatea care administra portofoliul SIF Muntenia), la data de 15 martie 1999, a informat Consiliul de Administraţie al SIF Muntenia că aceasta din urmă poate achita doar jumătate din preţul real al acţiunilor, motivând în mod eronat că SIF nu dispune de toată suma necesară. De asemenea, în aceeaşi şedinţă, Nica a propus şi revânzarea acţiunilor cu toate că acestea nu intraseră efectiv în portofoliul SIF.

"Pentru a eluda legile care guvernează piaţa de capital privind cumpărarea de acţiuni pe piaţa secundară de valori mobiliare Rasdaq (legi care interzic ca un singur cumpărător să achiziţioneze mai mult de 33 la sută din acţiunile unui singur emitent), la data de 30 martie 1999, inculpatul Beraru Sorin Shmuel a cumpărat de la SIF Muntenia pachetul de 76,46 la sută de acţiuni la SC CICO SA, prin achiziţionarea atât în nume propriu cât şi pe numele a două societăţi comerciale, controlate de fapt tot de inculpat. Acţiunile au fost cumpărate pe baza unor ordine telefonice, la un interval de timp foarte scurt faţă de momentul cesionării, astfel încât eventualii ofertanţi să nu afle de cesiunea derulată cu o zi înainte, ceea ce ar fi determinat creşterea valorii acţiunilor în eventualitatea unei licitaţii", explică DNA.

După cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni la SC CICO SA, chiar dacă anterior se hotărâse împărţirea dividendelor în sumă de 44 miliarde lei către acţionari, Beraru, în Adunarea Generală a Acţionarilor din data de 8 aprilie 1999, ar fi hotărât să nu mai repartizeze dividendele pentru anul 1998, sumele în cauză urmând să fie reinvestite în activităţi comerciale pentru care la acea dată CICO nu era autorizată.

Cum s-au făcut transferurile de bani

Astfel, cu ajutorul lui Dulămescu, vicepreşedintele Consiliului de Administraţie al SC CICO SA şi Vasiliu, Beraru a reuşit să transfere o parte din disponibilul în valută al CICO, respectiv suma de 3,65 milioane de dolari în conturile Cooperativei de Credit "Banca Populară Furnica", unde Vasiliu Bujor Elena era director general deşi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, o cooperativa de credit-bancă populară putea să desfăşoare activităţi numai în beneficiul membrilor cooperatori.

Credite către firmele lui Beraru

Transferul s-a r fi realizat în baza unui contract de depozit încheiat la data de 13 mai 1999, urmând ca Vasiliu, din aceşti bani, să acorde credite unor societăţi comerciale controlate tot de Beraru.
A doua zi de la constituirea depozitului, Comisia Naţională de Valori Mobiliare (CNVM) a anulat prin ordonanţă actul prin care SIF Muntenia a vândut pachetul de 76,46 la sută de acţiuni, ordonanţă care nu şi-a produs efectele imediat pentru că a fost contestată. În aceste condiţii, după ce au fost acordate credite către firmele controlate de Beraru, Dulămescu şi Vasiliu au înlocuit contractul iniţial de depozit cu unul falsificat în care ar fi fost prevăzută o clauză penalizatoare cu 25% din valoarea depozitului în situaţia unei retrageri înainte de scadenţă.
 

Clauza cu probleme

În acest context, Mihăescu Horia Teodor şi-a depăşit atribuţiile de director general al SAI Muntenia Invest SA (firmă ce administrează portofoliul SIF Muntenia) a dispus blocarea conturilor CICO şi desfiinţarea depozitului înainte de termen astfel că Banca Populară Furnica a încasat suma de aproximativ 900.000 de dolari reprezentând valoarea clauzei penalizatoare.
Reprezentanţii CICO s-au constituit, în dosar, parte civilă cu suma de 3.650.000 de dolari, iar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) s-a constituit parte civilă cu suma de 31.124.542.000 ROL reprezentând contravaloarea dividendelor neachitate.