„Salvaţi Copiii“ a lansat manifestul pentru dreptul la educaţie. Peste 300.000 de copii lipsesc din sistemul de educaţie

FOTO: Salvaţi Copiii

Organizaţia Salvaţi Copiii a lansat vineri Manifestul pentru Dreptul la Educaţie prin care solicită încadrarea în agenda ministrului Educaţiei a 10 priorităţi pentru îmbunătăţirea sistemului de educaţie. Printre acestea se numără introducerea educaţiei interculturale şi a educaţiei pentru toleranţă, participarea mai mare a elevilor la procesul decizional din şcoli şi câte un consilier la cel puţin 300 de elevi în fiecare şcoală.

Cele 10 obiective ale manifestului  pentru Educaţie propuse de Salvaţi Copiii se adresază mai multor lipsuri pe care le are sistemul de educaţie actual, printre care subfinanţarea, curricula învechită la gimnaziu şi liceu, interculturalitatea, toleranţa şi incluziunea socială a copiilor cu dizabilităţi:

- Utilizarea a minimum 6% din PIB pentru educaţie şi transpartenţa în folosirea banilor publici.
- Asigurarea accesului universal şi gratuit la educaţie preşcolară, primară şi secundară pentru toţi copiii
- Îmbunătăţirea calităţii educaţiei printr-o mai bună formare iniţială şi continuă.
- Curriculum modern, actualizat ştiinţific şi bazat pe cercetări şi bune practici privind educaţia copiilor.
- Incluziunea şcolară a copiilor cu dizabilităţi
- Adoptarea şi implementarea Strategiei naţionale şi planului de acţiune privind educaţia timpurie.
- Introducerea educaţiei interculturale şi a educaţiei pentru toleranţă şi eliminarea discriminării şi a unor sisteme de prevenire şi eliminare a violenţei în şcoli.
- Participarea copiilor în procesul decizional al şcolilor (obiectiv propus de  copii).
- Asigurarea serviciilor de consiliere prin creşterea numărului de consilieri şcolari, astfel încât unui consilier să-i revină 300 de elevi.
- Consolidarea cooperării dintre sectorul public şi organizaţiile neguvernamentale.

„2.700 de susţinători Salvaţi Copiii şi ai Festivalului Brazilor de Crăciun au semnat până acum petiţia pentru schimbarea educaţiei din România. Suntem încrezători că vom avea sprijinul multor persoane care vor adera la Manifestul pentru Dreptul la Educaţie şi îl vor face cunoscut la nivel naţional astfel încât să ajungem la un număr cât mai mare de semnături care să genereze schimbarea sistemului educaţiei”, a declarat Gabriela Alexandrescu, Preşedintele Executiv Salvaţi Copiii România.

La rândul său, Andreea Raicu, vedeta Prima TV care susţine Manifestul pentru Educaţie, a declarat că "E nevoie de voci care să povestească şi să vorbească despre lucrurile acestea. Ne gândim că absolut oricine are acces la educaţie, dar nu este chiar aşa şi nu suntem conştienţi de acest lucru. E foarte important să spunem cât mai mult despre lipsurile sistemului de educaţie, astfel încât să se facă ceva. Îmi doresc să trăiesc într-o ţară în care copiii au dreptul la educaţie şi în care au viitorul asigurat."

Sărăcia afectează direct calitatea educaţiei

Statisticile arată aă aproape jumătate din copiii din România trăiesc în sărăcie, conform ultimelor statistici europene din anul 2013. Mai exact, 48,5% dintre copiii din România trăiau acum doi ani în risc de sărăcie sau excluziune socială, media în statele membre ale UE fiind de 27,7% , potrivit Eurostat. În acelaşi an, 32,1% din copiii din România se aflau sub pragul sărăciei relative (stabilit la 60% din mediana veniturilor disponibile la nivel naţional, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

Potrivit datelor Ministerului muncii, cele mai vulnerabile gospodării sunt cele formate din doi adulţi şi trei sau mai mulţi copii, 55,3% dintre acestea aflându-se în sărăcie relativă în anul 2014. 

Sărăcia este cauza principală pentru care copiii părăsesc şcoala timpuriu sau nu fac faţă rigorilor educaţiei formale. Nu este de mirare că printre cele mai mici rate de cuprindere şcolară se înregistrează în regiunile cele mai afectate de sărăcie (în special regiunea de N-E) şi în mediul rural, care este mult mai afectat de sărăcie decât cel urban. La nivel naţional, în rândul populaţiei generale, rata sărăciei relative în mediul urban este de 9,%, pe când în cel rural este de 29%).

Spre exemplu, 16,4% dintre copiii cu vârste între 7-10 ani din rural nu sunt cuprinşi în învăţământul primar, comparativ cu 9% în cazul copiilor din urban, din aceeaşi categorie de vârstă. Diferenţele rural-urban se adâncesc în cazul copiilor între 11 şi 14 ani. Mai exact, 25% dintre copiii de această vârstă din rural nu sunt înscrişi în învăţământ, comparativ cu 6% în cazul celor din urban, potrivit Ministerului Muncii.

Peste 300.000 de copii lipsesc din sistem

Aproape 366.000 de copii cu vârsta între 3 - 17 ani nu urmau nicio formă de învăţământ în anul 2013, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică, iar aproximativ 24.400 copii au abandonat învăţământul primar şi gimnazial, în anul şcolar 2012-2013. De asemenea, datele mai arată că 80% dintre copiii romi nu merg nici la grădiniţă, nici la creşă, iar 19% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 7 şi 11 ani nu sunt şcolarizaţi. 

Experţii atrag atenţia că lipsa pregătirii preşcolare reprezintă cel mai mare factor de risc pentru absenteismul şi abandonul şcolar al copiilor. Datele mai arată că 40% dintre copiii de 15 ani sunt semianalfabeţi, adică abia ştiu să scrie şi să citească.

În pofida acestor probleme, România s-a situat pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte procentul cheltuielilor pentru educaţie din produsul intern brut (PIB). Ţara noastră a cheltuit pentru educaţie 3% din PIB în 2012 şi 2,8% în 2013, în timp ce  media la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene a fost de 5%. Cele mai mari procente, între 6,5-7,1%, au fost cheltuite de Danemarca, Portugalia, Suedia, Cipru şi Slovenia, potrivit Eurostat.

Doar o treime din copiii cu dizabilităţi merg la şcoală

Doar o treime din copiii cu dizabilităţi merg la şcoală, potrivit Asociaţiei de Sprijin a Copiilor Handicapaţi Fizic – România. În plus, copiii cu dizabilităţi şi familiile lor se confruntă în continuare cu stigmatizarea şi discriminarea.

Chiar dacă legea spune că învăţământul de stat este gratuit, situaţia este cu totul diferită în realitate. Participarea copiilor la învăţământul public implică, de cele mai multe ori, costuri considerabile care trebuie acoperite de familie pentru achiziţia de rechizite, manuale sau uniforme, ori achitarea fondului clasei şi al şcolii, care sunt mascate sub formă de donaţii din partea asociaţiilor de părinţi).

Pentru familiile din mediile defavorizate, o povară prea mare, care poate conduce la absenteism sau chiar abandon şcolar ori neînscrierea copilului la şcoală. Potrivit unei cercetări efectuate de Salvaţi Copiii, pentru acoperirea cheltuielilor ce ţin de educaţia unui copil, exceptând plata personalului din învăţământ, părinţii sunt nevoiţi să aloce încă o dată şi jumătate suma alocată de statul român acelui copil.