Învățătoarea de la sat care a creat un club de lectură în grajdul familiei. „Văd sclipirea în ochii copiilor“
0Pentru Loredana Biliboc, cărțile au fost salvarea ei. Despre importanța lor le vorbește constant celor mici: a creat un colț al lecturii la clasă, dar și un club dedicat cititului, deschis chiar în grajdul de acasă, unde copiii din sat au citit cărți și au organizat dezbateri.
Loredana Biliboc (34 de ani), învățătoare la școala gimnazială din localitatea Pustiana, comuna Pîrjol, județul Bacău, a câștigat în acest an trofeul la Gala profesorul anului în mediul rural, la categoria „Dezvoltarea literației“.
Cadrul didactic a intrat în învățământ acum 12 ani și de trei ani predă la școala unde a fost elevă. Înclinația spre pedagogie a venit cumva natural, pentru că a crescut la țară, iar când era mică a avut grijă de verișorii ei și de copiii vecinilor.
„Trebuia să îi țin ocupați și așa am făcut cu ei tot felul de activități. Făceam și serbări pentru ca duminica, după Liturghie, să ne vadă părinții“, a povestit Loredana pentru „Weekend Adevărul“ cum a început totul.
Ar fi vrut să urmeze liceul pedagogic, dar părinții ei nu și-au permis să o țină la școală, așa că a făcut un liceu teologic în județul Harghita. Nu i-a fost ușor, pentru că a învățat în limba maghiară, dar chiar și așa, după doi ani de școală, colegii veneau și îi cereau ajutorul la lecții.
Asta a convins-o că are o înclinație naturală spre arta predării și a decis să intre în învățământ. Face parte din comunitatea de ceangăi din zonă, iar în sat la ea se vorbește o combinație dintre acest dialect maghiar și română.
„La noi nu se vorbește maghiară literară. Tocmai de aceea la internatul de la liceu am învățat în primii ani sub plapumă sau în baie, ca să nu deranjez pe nimeni“, își amintește învățătoarea.
Și-a urmat visul și a absolvit Facultatea de Învățământ Primar și Preșcolar din Bacău, iar unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut a fost să creeze un colț al lecturii la clasă pornind de la propria experiență de viață.
„Pe mine cărțile m-au salvat din depresia postnatală și nu numai. Știam cât de importante sunt și am dorit să transmit asta mai departe și elevilor“, explică Loredana.
S-a gândit cum să facă asta și i-a venit ideea să posteze pe Facebook un anunț, în care menționa că își vinde propriile cărți pentru ca proiectul ei să devină realitate. Impresionați de gestul său, mulți români s-au mobilizat, i-au trimis cărți și au ajutat-o să cumpere mobilier special pentru copii.
Lectura este la putere
A primit în final atât de multe cărți, încât s-a gândit să facă un club de lectură, pe care l-a deschis inițial într-un grajd renovat al familiei sale din Pustiana.
„Veneau copiii din sat și citeau, iar apoi organizam dezbateri. Am ținut clubul acolo pentru câteva luni, pentru că apoi a venit frigul și nu mai puteam să stăm“, povestește învățătoarea, care plănuiește să redeschidă acum clubul de lectură la școală.
Tot acolo veneau și mamele din sat care se simțeau copleșite de problemele cotidiene, unde discutau despre cărți și provocările pe care le au în creșterea copiilor și în viața de familie. Oriunde auzea că cineva donează cărți, Loredana era prima care lua legătura cu cei în cauză ca să le primească.
Învăţătoarea pune mare accent pe lectura în aer liber, astfel încât elevii să îi prindă gustul și, finalmente, să devină o parte integrantă din viața lor.
„Am avut copii care citeau mai greu sau deloc, dar am văzut la ei o ambiție foarte mare. La mine la oră toată lumea citește. Rezultatele nu se văd de pe o zi pe alta, poate nici de la un an la altul, ci după câțiva ani. Nu se produc minuni, dar toți elevii sunt mai dispuși să își dedice timp pentru citit, mai ales pentru că au văzut că se poate. Văd sclipirea în ochii lor când reușesc să facă ceva și se bucură de asta“, spune cu emoție Loredana.
Unul dintre secretele succesului său la clasă este că le dă elevilor sarcini care nu sunt nici prea ușoare, nici prea grele, ci suficient de motivante ca să îi provoace să își depășească mereu limitele.
De pildă, îi implică constant în jocuri de rol în aer liber, iar apoi fiecare elev își desenează personajele preferate. Au organizat chiar și un carnaval cu personajele favorite. Are în derulare acum un proiect intitulat sugestiv
„Citește după cei șapte ani de acasă“, prin care în fiecare lună elevii citesc lucruri interesante. De exemplu, o lună au dedicat-o dadaismului, iar apoi s-au axat pe povești de familie.
Emoțiile elevilor dictează predarea
Elevii din clasele unde predă își ajută colegii care nu se descurcă bine la învățătură și nu lipsesc momentele emoționante, care îi leagă sufletește unii de ceilalți.
„Spunem mereu poeziile în fața clasei. Un copil nu a reușit să o spună, s-a emoționat și a început să plângă și câțiva colegi s-au dus la el și l-au îmbrățișat, fără să le spun eu nimic“, povestește învățătoarea despre lecția empatiei, despre care le-a vorbit acum ceva timp, dar ale cărei rezultate se văd în prezent.
Își adaptează mereu predarea în funcție de emoțiile pe care le au elevii săi în fiecare zi de școală: „Dacă este o zi mai copleșitoare, în care nu reușesc să fac cu ei ce mi-am propus, imediat găsesc altceva, în funcție de starea și de energia copiilor“, explică Loredana.
Și cu cititul face la fel: dacă un elev este interesat de ceva anume, îi aduce un text despre acel lucru ca să îl provoace să citească.
De la an la an, situația familială a unora dintre elevii săi devine mai dificilă. De pildă, un elev a fost părăsit de mamă, iar tatăl lui este plecat la muncă în altă parte.
Unii părinți au căzut în patima băuturii, iar de aici până la violență nu mai este decât un pas. Soluția găsită de învățătoare este să îi facă pe fiecare dintre elevii ei să se simtă speciali.
„Chiar dacă unii dintre ei nu sunt foarte buni la română sau la matematică, au talent la arte vizuale sau la muzică și lucrăm pe aceste zone. Ei se simt astfel valorizați“, punctează cadrul didactic.
Bătrânii singuri din sat, „adoptați“ de copii
Loredana își implică elevii în foarte multe proiecte cu impact asupra dezvoltării lor socio-emoționale, dar și în comunitate. Unul dintre acestea se numește sugestiv „Adoptă un bunic“ și a presupus identificarea a 10 bătrâni singuri din satul Pustiana, cărora le-au dus mici atenţii de Crăciun și i-au colindat.
„A fost o experiență extrem de emoționantă. Au simțit și copiii cât de frumos este să dăruiești și să ajuți“, povestește învățătoarea.
Învăţătoarea îi recompensează mereu pentru că sunt atenți la clasă. De pildă, a comandat pizza când le-a predat fracțiile, iar apoi a făcut o activitatea practică cu ei ca să înțeleagă și mai bine lecția.
Pentru ca fiecare copil să aibă ghiozdan și rechizite pentru școală, nu a ezitat să ceară ajutorul oamenilor cu suflet din țară, iar aceștia au cumpărat ce avea nevoie, inclusiv încălțăminte și îmbrăcăminte, printr-un grup pe care l-a deschis pe o rețea de socializare, pe care l-a numit sugestiv „Fă Rai din ce ai“.
A ajuns în timp un punct de legătură, o interfață între elevii fără posibilități materiale și românii care vor să facă un bine și nu știu cui să se adreseze, iar dorința sa este ca micuții să simtă că îi pasă cu adevărat de ei și să își găsească drumul în viață.
Se încarcă comentariile...
