Războiul comercial SUA-China. Fermierii americani pierd, cei sud-americani câștigă

După decenii în care a mizat pe importurile masive de soia din Statele Unite, China își regândește strategia agricolă și comercială. Tensiunile comerciale tot mai accentuate dintre Washington și Beijing determină cea mai populată țară a lumii să-și diversifice furnizorii, iar America de Sud – în special Brazilia și Argentina – se conturează tot mai clar drept noul epicentru al aprovizionării cu soia.

Departe de a fi doar un ingredient al bucătăriei asiatice, soia este una dintre cele mai valoroase culturi de pe glob. Cu un conținut ridicat de proteine și grăsimi, ea alimentează în principal fermele de porci și păsări, fiind un element central în lanțurile agroindustriale.

În acest context, orice dezechilibru în comerțul cu soia poate avea efecte în cascadă, atât asupra fermierilor americani, cât și asupra consumatorilor din China. Anul trecut, Statele Unite au exportat către China peste 27 de milioane de tone de soia, în valoare de aproximativ 12,8 miliarde de dolari – echivalentul a 9% din exporturile totale americane către această țară, scrie The New York Times.

Tarifele vamale schimbă regulile jocului

Însă această relație comercială este pusă sub semnul întrebării. Noile tarife impuse de China, în replică la taxele instituite de administrația Trump asupra produselor chinezești, majorează costul soiei americane cu 135%, făcând-o semnificativ mai puțin competitivă.

Fermierii americani, deja vulnerabili la intemperii, dăunători sau defecțiuni mecanice, resimt acum presiunea unui război comercial care le pune în pericol însăși sustenabilitatea economică. „Tarifele nu sunt ceva la care ne-am putea adapta ușor”, spune Heather Feuerstein, agricultoare din Michigan. „Este o amenințare la modul nostru de viață.”

Brazilia, principalul beneficiar

Pe măsură ce cererea chineză se reorientează, Brazilia – cel mai mare exportator mondial de soia – se pregătește să suplinească golul lăsat de retragerea americanilor. „Dacă nu pot lua din SUA, vor lua mai mult de la noi”, declară Neusa Lopes, executiv în cadrul Girassol Agrícola, una dintre cele mai mari companii agricole din statul Mato Grosso.

Brazilia și Argentina produc împreună 52% din soia mondială, iar China a investit masiv în infrastructura agricolă a acestor țări. În portul Santos – cel mai mare din America Latină – a fost inaugurat recent un terminal de aproape 500 de milioane de dolari, finanțat de gigantul chinez Cofco, destinat exportului de soia spre Asia.

O cursă cu miză globală

Pentru China, diversificarea surselor de aprovizionare este o chestiune de securitate alimentară. De aceea, vice-ministrul agriculturii din Beijing s-a întâlnit săptămâna aceasta cu oficiali brazilieni, iar președintele Luiz Inácio Lula da Silva a anunțat o vizită oficială în China, într-un efort vizibil de consolidare a relației bilaterale.

În același timp, fermierii americani se văd nevoiți să continue rotația culturilor și să caute piețe alternative, în India, Egipt sau Mexic. Deși organizații precum U.S. Soybean Export Council încearcă să deschidă noi orizonturi de export, înlocuirea pieței chineze este un obiectiv de lungă durată, nicidecum o soluție imediată.

Precedente și incertitudini

SUA au mai trecut printr-o astfel de etapă în timpul primei administrații Trump. Între 2017 și 2022, China a crescut cu 35% importurile din Brazilia și a redus cu 14% achizițiile din SUA. Iar tendința nu s-a inversat. „Dacă tarifele se mențin, exporturile americane vor continua să fie înlocuite de cele braziliene”, afirmă André Nassar, președintele Asociației Braziliene a Producătorilor de Uleiuri Vegetale.

Singura salvare temporară pentru fermierii americani a fost un program de ajutor guvernamental în valoare de 23 de miliarde de dolari. Administrația actuală ia în calcul o nouă intervenție, dar este puțin probabil ca aceasta să acopere în întregime pierderile.

„Ajutorul de urgență a fost binevenit, dar nu a acoperit toate pierderile”, spune Heather Feuerstein. „Și, în fond, ne-a distrus cea mai importantă piață de export.”