Povestea unei mame al cărei băiat poate fi următorul Adam Lanza: „Îmi iubesc copilul, dar mă înspăimântă“
0
Atacul armat de la o grădiniţă din orăşelul american Newtown a relansat eterna dezbatere privind armele de foc. La fel de importantă, însă, este şi dezbaterea asupra persoanelor bolnave psihic, atrage atenţia mama unui copil cu nevoi speciale, care a mărturisit că îi este teamă să locuiască alături de el.
Liza Long este autor, muzician şi mamă a patru copii, dintre care unul are o boală psihică. Ea a scris despre viaţa alături de un astfel de copil, în urma masacrului din Connecticut, soldat cu 27 de morţi, printre care 20 de copii. Postarea a fost făcută pe blogul personal şi preluată de presa americană.
„Locuiesc cu băiatul meu în vârstă de 13 ani, care este bolnav mintal. Îmi iubesc copilul, dar mă înspăimântă“, a mărturisit Liza.
Cu trei zile înainte ca tânărul de 20 de ani Adam Lanza să îşi ucidă mama şi apoi să deschidă focul asupra copiilor dintr-o grădiniţă din Connecticut, Michael, în vârstă de 13 ani, şi-a ameninţat mama că o omoară, pentru că nu l-a lăsat să meargă la şcoală cu o altă pereche de pantaloni decât cei de la uniformă.
„Pot să port pantalonii ăştia. Eşti o femeie proastă! Pot să port orice pantaloni vreau. Asta e America, am drepturi!“, i-a spus Michael pe un ton agresiv.
Mai mult, în urmă cu câteva săptămâni, Michael a pus mână pe un cuţit cu care a ameninţat că îşi omoară mama şi apoi se sinucide, după ce Liza i-a spus că trebuie să restituie câteva cărţi pe care le împrumutase de la bibliotecă.
„Fraţii săi în vârstă de 7, respectiv 9 ani, ştiau planul în caz de urgenţă: au fugit în maşină şi s-au încuiat în interior înainte ca eu să le spun ceva. Am reuşit să iau cuţitul de la Michael, timp în care el continua să mă jignească şi să ameninţe că mă va omorî. Am adunat toate obiectele ascuţite din casă şi le-am ascuns într-o trusă pe care o port la mine în permanenţă“.
Conflictul s-a încheiat la spitalul de urgenţă, după ce trei ofiţeri de poliţie şi un paramedic s-au luptat să-l imobilizeze. Spitalul de boli mintale nu mai avea paturi în acea zi şi, pentru că între timp Michael se calmase, doctorii l-au trimis acasă.
Nici până acum nu se ştie ce are Michael. Autism, ADHD, comportament sfidător sau exploziv, toate au fost luate în calcul. În plus, niciun tratament pe care Michael îl urmează nu pare să dea rezultate.
La începutul clasei a VII-a, băiatul a fost acceptat într-un program dedicat elevilor talentaţi la matematică şi ştiinţe, datorită IQ-ului ridicat. Atunci când se simte bine vorbeşte despre orice, de la mitologia greacă, la diferenţele dintre fizica einsteiniană şi cea newtoniană. Dar nici nu îţi dai seama când starea lui de spirit de schimbă şi se transformă într-o persoană violentă de care trebuie să te fereşti.
După câteva săptămâni petrecute la noul curs, Michael a început să aibă un comportament ciudat şi ameninţător la adresa celorlalţi elevi, motiv pentru care a fost transferat la o şcoală pentru persoane cu nevoi speciale.
În dimineaţa incidentului cu pantalonii, băiatul a continuat cearta cu mama sa şi în maşină, în drum spre şcoală. Ocazional îşi cere scuze şi are remuşcări, aşa cum a făcut-o şi când a ajuns în faţa şcolii: „Îmi pare rău, mamă. Mă pot juca pe calculator când ajung astăzi acasă?”.
Dar când răspunsul mamei a fost unul negativ, băiatul s-a schimbat la faţă şi a ameninţat că se va sinucide. „O să sar din maşina chiar acum şi o să mă omor”.
În loc să oprească maşina în faţa şcolii, femeia a schimbat sensul de mers, avertizându-l pe Michael că îl internează la un spital de boli mintale. Ajunşi acolo, a făcut semn unuia dintre doctorii aflaţi în faţa spitalului şi i-a spus să cheme poliţia. Copilul a reacţionat violent, lovindu-şi mama cu pumnii, dar în cele din urmă a fost mobilizat şi internat.
Timp de câteva zile, băiatul a spus că mama lui a inventat această poveste doar ca să scape de el. „L-am sunat în prima zi să văd cum se simte şi mi-a spus că mă urăşte şi că se va răzbuna când va ieşi din spital. A treia zi, însă, era din nou calm şi îşi cerea iertare. Am auzit de atâtea ori promisiunile lui, că nu mai cred în ele. Pe formularul de internare, unde eram întrebată ce aşteptări am de la tratament, am scris că am nevoie de ajutor. Problema asta este prea mare pentru a-i putea face faţă singură.
Împărtăşesc aceste probleme pentru că sunt mama lui Adam Lanza. Sunt mama tuturor acelor copii agresivi, cu probleme mintale. Aceşti copii şi mamele lor au nevoie de ajutor. După o tragedie naţională se vorbeşte despre arme, dar este timpul să se discute şi despre boli mintale“, a scris Liza.
În momentul în care a întrebat asistentul social care îi sunt opţiunile, acesta a spus că singura soluţie este să îl acuze de un delict. „Nimeni nu se va interesa de cazul tău dacă nu există nişte acuzaţii“, i s-a răspuns.
„Nu cred că locul lui este la închisoare. Mediul haotic din puşcarii amplifică sensibilitatea lui Michael. Dar se pare că Statele Unite folosesc opţiunea închisorii pentru persoanele cu probleme mintale“.
Conform organizaţiei nonguvernamentale pentru apărarea drepturilor omului Human Rights Watch, numărul de prizonieri cu probleme mintale din SUA a crescut de patru ori din 2000 până în 2006, iar numărul lor este în continuă creştere.
„Nimeni nu doreşte să trimită un geniu de 13 ani la închisoare. Dar societatea în care trăim nu oferă o altă opţiune. Apoi un alt suflet chinuit deschide focul într-un restaurant, într-un mall sau într-o grădiniţă. Şi ne ridicăm mâinile şi spunem că trebuie să se facă ceva. Sunt de acord cu asta. Trebuie să se facă ceva. Este timpul pentru o dezbatere la nivel naţional despre bolile mintale. Numai aşa naţiunea americană se poate vindeca.
Dumnezeu să mă ajute. Dumnezeu să-l ajute pe Michael şi pe noi, pe toţi“, a încheiat Liza Long.
Se încarcă comentariile...
