Posibila cauză a masacrului din Connecticut: colapsul sistemului de ajutor psihiatric din SUA, o „bombă cu ceas“

Masacrul de la Newtown a deschis din nou porţile dezbaterii despre problemele sistemului medical FOTO Reuters

Sistemul medical american are mari probleme, mai ales pentru bolnavii psihic. În contextul masacrului de la Newtown, dezbaterea a fost redeschisă: nu sunt destui psihiatrii, iar tratamentele nu sunt eficiente.

Când Paul Raeburn a necesitat ajutor pentru fiul său sinucigaş a avut puţine opţiuni valabile. Adolescentul a ameninţat că se va arunca în faţa trenului. Chiar dacă Raeburn, scriitor de ştiinţă, se afla în poziţia de a cunoşte cel mai bine serviciile si tratametele psihice de care poate beneficia fiul său, în momentul cu pricina, a simţit că are o singură opţiune : să anunţe poliţia, riscând astfel ca fiul său să fie mai degrabă încarcerat decât să beneficieze de tratament în spital.

„Am încercat să-l împiedic, dar nu e uşor cu un adolescent. Nu am nicio altă opţiune, iar situaţie nu este chiar propice pentru a avea grijă de copilul nostru bolnav“, declară Raeburn pentru revista Time.

Deşi nu e clar ce boală mintală asociată cu tulburări ale dezvoltării a cauzat tragedia din Newtown, CT, masacrul a atras atenţia asupra problemelor privind tratamentul psihiatric acordat pacienţilor. Controversatul subiect a atras priviri critice asupra sistemului de ingrijire a sănătăţii mintale din Statele Unite, deoarece mulţi tineri, precum şi fiul lui Raeburn, sunt lăsaţi fără ajutorul de care au nevoie.

Un sfert dintre psihiatrii necesari

Specialiştii au căzut de acord că „sistem“ nu reprezintă un descriptor potrivit pentru serviciile statului menite să trateze afecţiunile mintale: există o slabă coordonare privind sănătatea, iar diferitele agenţii de sănătate, educaţie, îngrijire mintală, dependenţă, dizabilităţi, ajutor social sau aplicare a legii de obicei militează pentru îndeplinirea unor ţeluri opuse. De exemplu, şcoala poate recomanda unui copil tratament special sub supraveghere medicală, în timp ce psihiatrul prevede îngrijire la domiciliu; sistemul juridic juvenil poate dispune anumite soluţii, în timp ce părinţii sau echipa de educaţie consideră că altele ar fi cele corecte.

Familiile cu tineri scăpaţi de sub control ce au tendinţe sinucigaşe sau comportament agresiv nu deţin un centru unde pot merge să ceară ajutor şi niciun plan de acţiune privind aflarea şi accesarea informaţiilor privind acordarea sprijinul de care au disperată nevoie. Chiar şi cei în măsură să acorde ajutor sunt în proporţie foarte mică.

Un raport guvernamental recent a arătat că 7.500 de psihiatri sunt disponibili în prezent pentru a servi nevoilor copiiilor şi adolescenţilor. Este nevoie însă de 20.000. Rambursarea pentru serviciile de îngrijire a sănătăţii mintale primită atât din asigurările publice cât şi private, în mod frecvent asigură cele mai necesare servicii, dar normal implică tratamente care se pot prelungi pe durata mai multor ani.

În jur de cinci milioane de copii din America suferă de afecţiuni mintale precum schizofrenie, tulburare bipolară, depresie cronică şi alte boli care pot dăuna unei vieţi provocând incapacitatea de a trăi în siguranţă acasă sau de a merge la şcoală. Foarte mulţi suferă de tulburări ale dezvoltării care cuprind boli ca autismul sau dizabilităţile intelectuale, între cele două existând o asemănare destul de mare. Cam jumătate din cei care suferă de tulburări ale dezvoltării sunt de asemenea diagnosticaţi cu cel puţin o afecţiune mintală.

Finanţare în declin

Finanţarea se află de asemenea în declin. Cel puţin 10% din cheltuielile federale acordate sistemului de sănătate mintală vor fi reduse dacă Congresul şi Preşedintele nu vor fi de acord cu noul buget până în Ianuarie. Se estimează că cel puţin 1300 de copii tulburaţi emoţional nu vor mai putea beneficia de tratament. Alţi 320.000 nu vor mai avea acces la serviciile şi intervenţiile care le reduceau simptomele bolilor. De asemenea şi programul „Medicaid“ care acordă sprijin finaciar a aproximativ 50% din persoanele ce suferă de afecţiuni mintale va fi vizat, lăsând alte sute de oameni fără sprijin.

Sistemul forţează părinţii bine intenţionaţi precum Raeburn să ia măsuri drastice, precum apelul la autorităţi sau să predea custodia copiilor în favoarea statului cu scopul de a beneficia de ajutorul de care au nevoie. În 2001, părinţii a cel puţin 12.000 de copii au făcut acest pas. Chiar şi aşa, sistemul de corecţie juvenilă al Americii a devenit printre cei mai mari furnizori de îngrijire medicală, depăşind spitalele sau centrele de ajutor.

„Chiar dacă ai asigurare, e foarte greu să găseşti medicii sau furnizorii serviciilor de care ai nevoie“ ,a declarat Raeburn, autorul cărţii „Familiar cu noaptea: Dorinţa unui tată de a înţelege depresia şi tulburările bipolare ale copilului său.“

Jumătate de an până la prima programare la consult

Darcy Gruttadoro, director al Centrului de Acţiune pentru copii şi Adolescenţi în cadrul Alianţei Naţionale a Bolilor Mintale observă că majoritatea familiilor care nu au o urgenţă din punct de vedere al sănătăţii mintale pot aştepta de la trei la şase luni pentru a obţine o programare şi că adesea sunt nevoiţi să călătorească departe de casă pentru a fi evaluaţi de singurii medici specializaţi în tratarea acestor afecţiuni.

Chiar şi după ce cea mai bună evaluare a fost făcută, obţinerea tratamentului potrivit reprezintă tot o provocare. Deşi pastilele primite de la psihiatru sunt esenţiale şi salvatoare de vieţi, multe nu sunt recomandate copiilor, putând exista efecte secundare.

Piedicile sunt şi mai mari pentru terapeuţii care nu prescriu medicamentaţie. „ Administrarea medicamentelor şi alimentelor“ setează standarde minime pentru siguranţa şi eficacitatea vorbirii şi a tratamentelor ce vizează comportamentul.

Lăsând la o parte lipsa de coordonare din cadrul servicilor de sănătate mintală, părinţii tinerilor care necesită tratament intensiv sunt nevoiţi să găsească soluţii alternative atunci când copiii nu mai sunt eligibili pentru tratament involuntar. Aceştia au depăşit vârsta minoratului deci nu mai pot fi constrânşi de către părinţi şi reprezintă un pericol atât pentru ei înşişi cât şi pentru cei din jur.

Situaţia se poate îmbunătăţi din 2014 când acoperirea sănătăţii mintale va fi obligatorie ca fiind parte a pachetului esenţial de beneficii. Bugetul de la „Medicaid“, sursa a jumătate dintre plăţile pentru îngrijirea mintală va fi încă ameninţat de abisul din cadrul serviciile sănătăţii psihice.