Analiză. De ce au luat cu asalt sud-americanii America de Nord INFOGRAFIE

Milioane de oameni din Honduras, Guatemala, Salvador şi Venezuela fug din cauza sărăciei şi violenţei din ţările lor spre statele vecine sau spre SUA.

„O invazie“ - aşa califică preşedintele Donald Trump tentativa mai multor mii de migranţi din America Centrală, originari în special din Honduras, de a intra în Statele Unite. Caravana acestor migranţi a plecat din Honduras pe data de 13 octombrie iar în prezent se află în Mexic. Preşedintele american a trimis peste 5000 de militari la frontiera mexicană pentru a împiedica intrarea acestora pe teritoriul Statelor Unite. Dar de ce au luat cale exodului şi ce speră  de fapt aceşti oameni?

Iniţial ei au fost în jur de 7000 şi s-au pus în mişcare pentru a fugi de mizeria şi de violenţele din ţara lor, Honduras. Ei s-au lansat într-un marş de peste trei mii de kilometri, au mers întîi pe jos prin păduri tropicale şi prin câmpuri de porumb, au recurs şi la camioane când li s-a oferit ocazia şi de fapt au încercat să atragă atenţia asupra situaţiei  disperate din ţara lor.

A doua caravană de migranţi, în majoritate hondurieni, care se îndreaptă spre SUA, a plecat sâmbătă în direcţia localităţii Isla, în statul mexican Veracruz, după ce autorităţile locale au refuzat să-i transporte pe migranţi până la Ciudad de Mexico, relatează AFP.

Migranţii, plecaţi în cursul dimineţii din localitatea Sayula, trebuie să parcurgă 90 km, un traseu care durează circa o oră cu maşina şi circa 13 ore pe jos.

Vineri, guvernatorul din statul Veracruz le-a propus să-i transporte spre Ciudad de Mexico, unde migranţii au intenţia de a solicita documentele care le permit să se deplaseze la frontiera cu SUA.

Ulterior însă, guvernatorul Veracruz, Miguel Angel Yunes, a declarat că este preferabil ca migranţii să facă mai întâi o haltă într-un mare oraş al statului din motive de securitate.

"Un oraş mare, unde să putem dispune de instalaţiile adecvate care să le asigure, înainte de toate, siguranţă", a precizat guvernatorul din Veracruz, un stat în care crima organizată este foarte activă.

În acest timp, prima caravană de migranţi, care a intrat în Mexic luni din Guatemala, şi-a continuat avansul în statul mexican Chiapas, frontalier cu Guatemala.

Potrivit preşedintelui ONG-ului Pueblos sin Fronteras, care îi însoţeşte pe migranţi, Irineo Mojica, cele două caravane, separate de 400 km, urmează să facă joncţiunea în oraşul Ciudad de Mexico, deşi nu s-a fixat o dată pentru această întâlnire.

Micul stat Hunduras deţine un record trist: cel mai mare număr de omucideri la suta de mii de locuitori în timp de pace. Oamenii fug din cauza traficul de droguri care a devenit o teroare endemică, de cartelurile mexicane care şi-au extins dominaţia în Honduras şi de bandele ultra-violente numite „maras“.

Triunghiul traficanţilor de droguri

Şi în Guatemala şi El Salvador, bande extreme de violente terorizează populaţia. Aceste trei state formează triunghiul din nordul Americii Centrale pe unde dorgurile din Columbia tranzitează spre Satele Unite. Fenomenul a luat această amploare în Honduras de la sfârşitul anilor 1990. Atunci, SUA au trimis infractorii în ţările lor de origine, perturbând echilibrul social fragil al ţării, favorizând apariţia bandelor ultra-violente, spune analistul Christophe Ventura de la institutul  IRIS.

Sărăcie şi violenţă extremă 

Mizeria îi împinge pe aceşti oameni în exil. Şapte din zece hondurieni trăiesc sub pragul sărăciei, potrivit Băncii Mondiale şi Institutului Naţional de Statistică. În mediul rural, unul din cinci persoane trăieşte în sărăcie extremă, cu mai puţin de 1,90 dolari pe zi.

În ciuda unei creşteri economice de 4,8% în 2017, ţara are cea mai mare rată de inegalitate economică din America Latină. Populaţia este deosebit de vulnerabilă la riscurile de secetă sau de uragan care afectează în mod regulat Hondurasul.

Aceşti bărbaţi şi femei din caravan au părăsit , mulţi dintre ei, pe 13 octombrie San Pedro Sula, un oraş situat în nordul aceastei mici ţari din America Centrală, după un apel pe reţelele sociale. Ei fug de violenţa şi mizeria acestei ţări de aproape 9 milioane de locuitori şi puţin mai mare decât Islanda.

„Nu este din cauză politică“, a declarat Edgar Aguilar. El a pleacat din Honduras „din cauza foametei şi a secetei“. „Vrem o viaţă mai bună“, spune el. „Nu avem viitor în Honduras“, a declarat pentru AFP Selvis Rivas, de 41 de ani. 

O femeie însoţită de fiul său de 16 ani a vrut să ceară azil în Mexic, după ce a părăsit Hondurasul, unde a suferit din cauza atacurilor din partea unor grupări criminale şi unde casa ei a fost distrusă în timpul inundaţiilor recente.

Cu toate acestea, ţara se situează pe locul 133 din 189 în ceea ce priveşte indicele de dezvoltare umană, care ţine seama de speranţa de viaţă, de nivelul de educaţie, de sărăcie, de inegalitate şi de alte criterii globale. Cu mult în spatele Norvegiei, Elveţiei sau Australiei, care conduc, dar în faţa Chadului sau Burundi, care se află în partea de jos a acestui clasament.

Trump a tăiat ajutoarele

Preşedintele american Donald Trump a anunţat pe 23 octombrie, o reducere imediată a ajutorului pentru Honduras, Guatemala şi El Salvador. El acuză cele trei ţări că nu au putut să „împiedice oamenii să-şi părăsească ţara pentru a intra în Statele Unite în mod ilegal“.

Aceste represalii ar putea fi contraproductive pentru această ţară deja săracă: acest ajutor, deja în declin, are ca scop încurajarea populaţiei să rămână în ţară, în special prin finanţarea programelor de dezvoltare economică şi împotriva violenţei.

Pentru Honduras, ajutorul SUA era de 209,2 milioane de dolari în 2016, scăzând la 181,7 milioane de dolari în anul următor. Nu este nesemnificativ pentru ţara al cărui buget public aprobat de Parlament pentru 2018 este de aproximativ 9,7 miliarde de dolari.

Peste un milion de venezueleni au venit în Columbia în 2018

Peste un milion de venezueleni au ajuns în Columbia în primele nouă luni ale lui 2018, fugind din ţara lor în criză, în timp ce 676.000 au plecat spre alte state, a anunţat, săptămâna trecută  Autoritatea pentru migraţie columbiană. „Între lunile ianuarie şi septembrie 2018, peste un milion de venezueleni au intrat pe teritoriul columbian, în timp ce peste 676.000 au plecat spre ţări terţe, în principal Ecuador, Peru, Chile, SUA şi Mexic", a precizat Migracion Colombia într-un comunicat.

Există peste 1,032 milioane de venezueleni în Columbia, dintre care 573.000 cu şedere legală, 217.000 în situaţie nereglementată şi 240.000 în curs de legalizare, potrivit acestui comunicat.

„Situaţia migranţilor venezueleni este mult mai mult decât o simplă cifră“, a spus directorul Migracion Colombia, Christian Krüger, citat în comunicat.

Potrivit ONU, aproape 1,9 milioane de persoane au părăsit Venezuela din 2015, fugind de criza economică şi politică. În fiecare zi, circa 5.000 de cetăţeni pleacă din statul cu mari resurse petroliere, ceea ce face ca aceasta să fie cea mai importantă strămutare de populaţie din istoria recentă a Americii latine.

Preşedintele columbian Ivan Duque a apreciat la sfârşitul lui septembrie că sosirea a un milion de migranţi venezueleni ar putea costa în acest an 0,5% din PIB-ul naţional, respectiv 1.348 milioane de dolari. El a avertizat că Columbia nu poate face faţă de una singură acestei situaţii.

Nedorind să recunoască acest val de migraţie, preşedintele venezuelean Nicolas Maduro a cerut ONU "să-şi justifice" statisticile. Relaţiile între Columbia şi Venezuela sunt practic îngheţate din timpul mandatului fostului preşedinte columbian Juan Manuel Santos (2010-2018).

Circa 550.000 de venezueleni au intrat în Peru din ianuarie 2017, au anunţat sâmbătă autorităţile care răspund de imigraţie, după ce au pus capăt, la sfârşitul lui octombrie, posibilităţii de intrare pe teritoriul ţării fără paşaport, relatează AFP.

Fără prea mari speranţe

Greu de spus dacă aceşti migranţi care au pornit la drum într-un mod oarecum organizat şi-au imaginat cu adevărat că vor fi primiţi cu braţele deschise în Statele Unite. Între timp unii dintre ei au depus cerere de azil în Mexic, cam peste 1700, relatează Agenţia France Presse. Nu este exclus ca alţii să se întoarcă din drum pentru că până la graniţa americană mai au de traversat deşertul mexican.

Caravana migranţilor, care a beneficiat de un anumit ecou mediatic, pune în lumină enormele contraste care există în acest moment între emisfera sudică şi cea nordică, în general pe planetă. Caravana migranţilor mai înseamnă un avertisment: într-un fel sau altul populaţiile care suferă din cauza sărăciei, a insecurităţii şi a persecuţiilor de tot felul vor continua să se îndrepte spre ţările stabile unde există o minimă prosperitate.

Mişcări de acest gen vor continua să existe, ba chiar să se amplificie, pe o planetă a inegalităţilor cronice. Si ele vor fi legitime, aceste exoduri, atâta vreme cât umanitatea nu va găsi resurse pentru a crea echilibre economice şi sociale în spaţiul ei de viaţă. Pentru moment cei patru mii de migraţi care speră să atragă atenţia asupra lor nu reprezintă chiar o "invazie", cum spune Trump, dar nu este exclus ca în viitor vaste mişcări de populaţii să provoace dezordini şi conflicte care să fie mai aproape de sensul acestui concept.