Război în Ucraina. Cine-i şopteşte la ureche lui Putin? Cercul interior al liderului de la Kremlin

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vladimir Putin FOTO Shutterstock
Vladimir Putin FOTO Shutterstock

Serviciile occidentale de informaţii afirmă că liderul rus este izolat şi rupt de realitate. Dar oare cine îl poate influenţa?

Chiar şi pentru un lider foarte izolat precum e Vladimir Putin, torentul de ştiri proaste din Ucraina nu poate fi ignorat.

Retragerea rapidă a armatei ruse din regiunea Kievului evidenţiază amploarea eşecului său, cu cadavre de soldaţi ruşi lăsate în stradă şi mormane de tancuri şi alte vehicule militare arse. Obiectivul unei lovituri de „knockout” împotriva Kievului a fost abandonat, iar Rusia se confruntă cu cele mai dure sancţiuni impuse vreodată împotriva unui stat.

Oare Putin a ajuns aici din cauza dezinformărilor primite din partea unui grup de oameni? Cel puţin aşa spun serviciile secrete americane şi europene, potrivit cărora Putin este acum furios pe consilierii săi, îndeseobi pe conducerea militară, pentru că l-ar fi băgat în această mizerie.

„Consilierilor săi principali le este prea frică să-i spună adevărul”, spune directoarea de comunicare de la Casa Albă, Kate Bedingfield.

Puţini oameni pot pretinde în acest moment că-i şoptesc la ureche lui Vladimir Putin, scrie „The Guardian”.

„Pur şi simplu nu înţeleg ce se întâmplă în Kremlin”, a răspuns purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, referindu-se la Departamentul de Stat şi la Pentagon. „Nu îl înţeleg pe preşedintele Putin, nu înţeleg mecanismul de luare a deciziilor şi nu înţeleg stilul nostru de lucru”, a adăugat el.

„Din câte ştiu, cercul cu care vorbeşte Putin este foarte mic”, afirmă, pentru „The Guardian”, jurnalista Farida Rustamova. „Doar o mână de oameni au voie să-l vadă în persoană şi trebuie să stea la distanţă. Foarte puţini pot să vorbească la telefon cu el. Aceasta este singura cale de acces (la Putin, n. red.) şi Putin face legătura, nu invers”, nuanţează ea.

În fiecare săptămână, Putin ţine o şedinţă video cu consiliul său de securitate, cu un grup din linia dură şi cu tehnocraţi, care au devenit cabinetul său de război după invadarea Ucrainei.

Printre aceştia figurează aşa-zişi „siloviki”, şefi ai structurilor de securitate plasaţi de poziţia din faţă pentru a transmite informaţii lui Putin. Câteva persoane sunt bine cunoscute: Nikolai Patruşev, fost ofiţer KGB pe care Putin l-a cunoscut la Leningrad (astăzi Sankt Petersburg, n. red.) în anii '70 şi care în prezent conduce Consiliul de Securitate, Aleksandr Bortnikov, şeful FSB (fostul KGB, n. red.), pe care Putin îl cunoaşte de patru decenii încoace, ministrul Apărării, Serghei Şoigu, şi şeful spionajului extern al Rusiei, Serghei Narîşkin.

Suspiciunile lor faţă de Occident şi apetenţele către teoriile conspiraţiniste îi fac aliaţi naturali de război ai liderului de la Kremlin. Dar nici ei nu par a fi în siguranţă, aşa cum arată o întâlnire regizată şi transmisă la televiziunile ruseşti cu câteva zile înainte de război. Narîşkin, de exemplu, poate fi văzut bâlbâindu-se descumpănit în faţa lui Putin, care la rândul său îi cere să „vorbească clar”.

„Este clar că este un sistem extrem de centralizat care a devenit şi mai centralizat odată cu declanşarea războiului”, comentează Vladimir Ghelman, profesor de politică rusească la Universitatea din Helsinki. „Kremlinul este ca sistemul solar, Putin fiind soarele şi restul orbitând în jurul său”, remarcă el.

Dacă reuniunile cu Consiliul de Securitate au loc aproape întotdeauna cu uşile închise, celelalte contacte sunt stabilite la iniţiativa lui Putin. Celelalte contacte îi privesc pe reprezentanţii blocului economic al Guvernului rus, inclusiv pe premierul Mihail Mişustin şi şefa Băncii Centrale a Rusiei, Elvira Nabiullina, dar şi pe Serghei Şoigu şi pe şeful Statului Major al Armatei Ruse, Valeri Gherasimov.

Şoigu şi Gherasimov au dispărut din public timp de aproape două săptămâni la mijlocul lunii trecute, fapt ce a stârnit zvonuri că cei doi au fost deja pedepsiţi pentru începutul haotic al războiului din Ucraina.

Într-un episod extrem de penibil, ministerul rus al Apărării a fost nevoit să admită că a trimis recruţi în războiul din Ucraina. Deşi Putin a respins anterior această informaţie, totuşi Şoigu nu a mai avut ce să facă, deoarece se înmulţeau dovezile cu recruţi fie capturaţi, fie ucişi în Ucraina.

Dar, în pofida indiciilor că Putin este supărat pe Şoigu, analiştii atrag atenţia că este puţin probabil ca liderul de la Kremlin să-l concedieze pe ministrul său al Apărării în mijlocul unui război major, notează „The Guardian”.

Şoigu „s-a făcut complet indispensabil şi aşa s-a întors”, crede Andrei Soldatov, autor al unor cărţi despre serviciile secrete ruseşti. „Cine l-ar putea înlocui? El este al treilea sau al doilea cel mai popular politician din ţară”, continuă el.

Liderul rus preţuieşte loialitatea şi, prin urmare, cabinetul său este alcătuit acum doar din oameni fideli lui.

„Lui Putin îi place să repete că nimeni altcineva nu mai poate să facă treaba asta”, spune Tatiana Stanovaia, fondatoarea cabinetului de consultanţă politică R.Politik. „Şoigu este omul lui. Are eşecuri la locul de muncă, neajunsuri, greşeli. Dar poate să facă altcineva o treabă mai bună? Aşa că nu aş trage nicio concluzie în sensul că Putin şi-ar smulge părul din cauza felului în care Şoigu l-ar fi trădat şi dezamăgit”, adaugă ea.

Numeroşi critici vorbesc despre o schismă pe tema războiului şi posibile epurări la Moscova, evocând în acest sens efectuarea unor arestări în rândul FSB şi demiterea unor generali.

Dar mai mulţi experţi constată că, în mare măsură, rândurile Kremlinului rezistă, fiind observate doar puţine schimbări la nivel de consilieri în contextul în care Putin încearcă să-şi consolideze sprijinul sub o presiune puternică din partea Occidentului.

„Cred că (Putin, n. red.) este nemulţumit de performanţă”, spune Soldatov. „Dar asta nu înseamnă că oamenii din interior sunt pregătiţi pentru o lovitură de stat sau ceva de genul acesta. Aceasta este doar o dorinţă”, subliniază el.

Căutând un efect de pârghie asupra Kremlinulului, ţările occidentale au sancţionat oligarhii consideraţi loiali lui Putin, pe ideea că aceştia ar fi mai loiali banilor decât lui Putin.

Printre cei afectaţi de sancţiuni se numără miliardarul Roman Abramovici, fostul proprietar al clubului de fotbal Chelsea Londra, care a apărut în mod neaşteptat la negocierile ruso-ucrainene de pace desfăşurate luna trecută la Istanbul şi la Kiev.

Dar oligarhii înşişi susţin că nu mai ajung de ani buni la Kremlin, fiind îndepărtaţi de foşti şoimi din KGB şi de alţi loialişti propulsaţi de Putin în structurile puterii sale.

„Nu are niciun rost ca oameni ca mine să încerce să vorbească cu Kremlinul”, a declarat, pentru „The Guardian”, un oligarh care îl cunoaşte pe Putin din anii '90. „Nu funcţionează aşa. Să nu fim naivi. Nu am acces de ani de zile”, insistă el.

Reprezentanţi de vârf ai mediului de afaceri au spus că au fost ţinuţi în întuneric cu privire la invazie, fiind convocaţi apoi pentru a-şi reconfirma loialitatea.

„În mod evident, acest conflict nu a fost discutat cu comunitatea de afaceri”, a spus oligarhul citat de „The Guardian”. „Ni s-a spus a doua zi după invazie că totul va fi în regulă, dar că nu avem de ales. Nu este o dezbatere sau o discuţie. Sistemul s-a dezvoltat de-a lungul anilor. Desigur, au existat diferite blocuri la început, dar, după Crimeea (peninsula anexată de Rusia în 2014, n. red.), a devenit clar că nu există niciun loc pentru aşa-numita aripă liberală. Iar pandemia a izolat şi mai tare vârful”, susţine el.

Unii dintre foştii consilieri liberali au părăsit deja Rusia. Anatoli Ciubais, şeful privatizărilor sub Boris Elţîn, a demisionat luna trecută din postul de consilier pentru mediu şi relaţiile cu organizaţiile internaţionale şi a plecat în Turcia. Arkadi Dvorkovici, fost consilier economic de la Kremlin, a fost presat să demisioneze de la conducerea Fundaţiei Skolkovo după ce a criticat războiul din Ucraina.

Şi Alexei Kudrin, un alt consilier liberal de top care lucrează de ani buni cu Putin, a pledat pentru oprirea invaziei, dezvăluie Rustamova. Potrivit surselor sale, Kudrin a vorbit cu Putin la scurt timp după declanşarea războiului. În timpul conversaţiei, el „l-a avertizat pe Putin în legătură cu consecinţele războiului: că economia va aluneca înapoi la începutul anilor '90 şi că acest lucru ar putea duce la instabilitate socială. Dar nu a existat nicio reacţie din partea lui Putin. Putin are acelaşi răspuns pentru toţi cei care sunt îngrijoraţi de acest război, şi anume că Rusia nu avea o altă opţiune”.

„Există o atitudine generală că, indiferent cine ar ajunge la el, nu ar face nicio diferenţă, că mintea lui este setată deja”, subliniază Rustamova.

Toate aceste detalii resping ideea că Putin ar fi fost indus în eroare cu privire la amploarea războiului - mai degrabă a ales să nu asculte pe nimeni. Concurenţa naturală din rândul consilierilor lui Putin, chiar şi printre cei din linia dură, presupune şi faptul că aceştia abia aşteaptă ocazia să sublinieze greşelile celorlalţi.

„Este imposibil să ascunzi totul”, spune Stanovaia. „Ştim că există o concurenţă serioasă în cadrul serviciilor de securitate. Aşadar, când armata face o greşeală, ştim că sunt mulţi oameni gata să raporteze acest lucru, de la (liderul cecen, n. red.) Ramzan Kadyrov până la FSB. Nu aş spune că Putin este dezinformat acum. Dar este posibil să primească informaţii cu întârziere”, afirmă ea.

Pe măsură ce războiul continuă, această fractură se lărgeşte tot mai mult. Kadîrov, liderul autoritar al Ceceniei, care s-a certat cu serviciile de securitate ruse, critică dur, de asemenea, negocierile conduse de consilierul de la Kremlin Vladimir Medinski.

După ce Medinski a anunţat că Rusia îşi va retrage unele trupe de lângă Kiev, Kadîrov a declarat că „Medinski a făcut o greşeală, o formulare incorectă”, iar Putin nu va renunţa la ceea ce a început în Ucraina.

„Fracţionismul este o caracteristică permanentă a sistemului politic rus”, explică Ben Noble, profesor de politică rusească la Colegiul Universitar din Londra.

„Având în vedere opacitatea regimului, intrigile despre lovituri de palat pot deveni o dinamică în sine complet diferită faţă de ceea ce se întâmplă pe teren”, spune el. „Şi nu ar fi doar o furtună într-o ceaşcă de ceai imaginată de observatorii occidentali. Este foarte plauzibil ca discuţiile, zvonurile şi şoaptele în acest sens să aibă loc chiar la Moscova”, conchide Ben Noble.

Rusia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite