Cum se mai poate mobiliza opoziția rusă în contextul în care Kremlinul pregătește o „victorie” istorică pentru Putin
0Un politolog rus crede că opoziția încă mai constituie o provocare pentru Vladimir Putin în pofida reprimării sale brutale, ca în vremurile sovietice, pe fondul războiului din Ucraina.
Anul 2024 a început cu perspective sumbre pentru evoluția războiului din Ucraina, unde forțele armate ale Kievului nu au reușit să obțină progrese majore în cursul contraofensivei din vara anului trecut, în timp ce sancțiunile impuse de Occident nu i-au îndepărtat pe oligarhii ruși de liderul lor de la Kremlin. În plus, Occidentul nu a reușit până acum să stabilească o producție suficientă pentru armele necesare Ucrainei, în timp ce atenția lumii a fost distrasă în bună parte de războiul dintre Israel și Hamas. După cum avertizează Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), dacă Occidentul continuă să amâne suplimentarea ajutorului pentru Ucraina, țara atacată de Vladimir Putin ar putea pierde războiul anul viitor, scrie politologul Alexander Finiarel într-un articol publicat în The Moscow Times.
La rândul ei, opoziția rusă pare să fie tot mai lipsită de speranțe. Zdrobită de regimul Putin în contextul pregătirii invaziei, dar mai ales după lansarea agresiunii din Ucraina, opoziția rusă nu dă semne că ar putea fi capabilă să clatine Kremlinul. În octombrie, Institutul olandez de relații internaționale a organizat o dezbatere pe tema Rusiei post-Putin. Cercetătorii care au luat parte la discuții au concluzionat că opoziția rusă are cele mai puțin șanse să aducă un astfel de viitor decât o eventuală îmbolnăvire a liderului de la Kremlin, o victorie a armatei ucrainene sau o intervenție a Chinei.
Exemplul Primăverii Arabe
Cu toate că opozanții sunt arestați sau forțați la exil, ei nu sunt neputincioși. În studiul său despre Primăvara Arabă, socioloaga americană Dana Moss a identificat cinci modalități-cheie prin care diasporele au contribuit la alimentarea protestelor antiguvernamentale care s-au răspândit în 2011 în mare parte din lumea arabă. Au permis opoziției să depășească cenzura prin transmiterea de informații în țările de origine, au conectat revoluționarii între ei, precum și cu mass-media și politicieni străini și au acționat ca reprezentanți ai lor în străinătate. Totodată, au oferit ajutoare materiale și au împărtășit abilitățile dobândite în străinătate, iar unii membrii ai diasporei s-au întors acasă pentru a participa ei înșiși la proteste, constată Alexander Finiarel.
Politologul Yossi Shain, care studiază mișcările de opoziție exilate, crede că opozanții alungați de Putin în străinătate îi pot ajuta pe ruși să fugă de regim, să dezvolte strategii pentru forțele anti-Kremlin aflate încă în țară și să articuleze o ideologie unificatoare. Opoziția rusă îndeplinește toate funcțiile de mai sus, crede el. De exemplu, canalele sale de exprimare și informare luptă în continuare împotriva propagandei Kremlinului și îi conectează pe ruși între ei precum și cu lumea exterioară. Platforma pentru inițiative anti-război coordonează activitatea organizațiilor de opoziție și îi reprezintă pe ruși pe lângă Parlamentul European, remarcă autorul. Organizațiile anti-război oferă sprijin deținuților politici, depun eforturi pentru a-i evacua pe ucrainenii deportați în Rusia și activiștii persecutați și îi ajută pe bărbați ruși să se sustragă serviciului militar și să dezerteze din primele linii.
Chiar și o opoziție învinsă și înlăturată de pe scena politică rămâne capabilă să-și influențeze țara de origine. Pentru a face acest lucru, susține Shain, opozanții ruși din exil trebuie să-și convingă susținătorii autohtoni că dețin influență pe lângă guvernele străine și că le pot proteja interesele mai bine decât regimul actual. În același timp, trebuie să arate comunității internaționale că mai au susținători în interiorul țării pe care i-ar putea mobiliza atunci când va veni momentul.
Spații de acțiune pentru opoziția rusă
Alexander Finiarel enumeră la rândul său spații de acțiune pentru opoziția rusă aflată în exil.
În primul rând, ar putease transforme într-o forță protectoare a rușilor care fug de înrolare sau dezertează de pe front. Studiile arată că oamenii sunt mai predispuși să dezerteze dacă știu că pot avea parte de un refugiu sigur. Fuga de înrolare și dezertările ar putea epuiza armata lui Putin. Mai mult decât atât, susținerea dezertorilor le-ar demonstra rușilor obosiți de război că Occidentul nu luptă împotriva poporului rus, așa cum susține Putin.
Opoziția rusă ar putea, de asemenea, să găsească o modalitate de ridicare a sancțiunilor în cazul celor care se opun războiului și Kremlinului. Maria Pevchih, președinta consiliului de administrație al Fundației Anticorupție a opozantului Aleksei Navalnîi, insistă pentru instituirea unui astfel de mecanism. Există în mod clar un interes și din partea elitei ruse, politicienii Leonid Volkov și Maksim Kaț recunoscând că au fost abordați de oameni de afaceri aflați sub sancțiuni care le-au cerut ajutorul. Dacă opoziția ar putea facilita acest lucru, ar putea diviza elita rusă, arătând că are o altă opțiune. În absența unor astfel de opțiuni, aceste elite sunt forțate să stea lângă Putin, este de părere Alexander Finiarel.
Nu în ultimul rând, alegerile prezidențiale programate pentru 15-17 martie în Rusia oferă opoziției ocazia de a obține unele câștiguri. Desigur, rezultatele acestor alegeri sunt știute deja, Kremlinul evocând deja o „victorie” istorică pentru Putin, cu peste 90% din voturi. Cu toate acestea, perioadele premergătoare alegerilor sunt dificile chiar și pentru autocrații precum cea din Rusia. Opoziția rusă ar trebui să exploateze orice nemulțumire socială, cum ar fi frigul din case și scumpirea alimentelor, și să se transforme într-un garant al unei vieți mai bune.
Mai mult, trebuie să se pregătească pentru ceea ce va urma după alegeri. Analiştii cred că un nou val de mobilizare, în primăvară, este aproape inevitabil, iar acesta ar putea fi un moment de acțiune pentru forțele anti-război din Rusia, conchide Alexander Finiarel.