Scriitoarea de Nobel care urăşte imperialismul rus

Svetlana Aleksievici crede că Putin a transformat poporul rus într-o gloată de oameni care urăşte Ucraina şi ucrainenii. Putin a reuşit să insufle ambiţiile sale imperialiste chiar şi tinerilor, iar propaganda instaurată de acesta le înlocuieşte ruşilor gândirea. Scriitoarea declară că urăşte lumea lui Beria, Stalin şi Putin.

Premiul Nobel pentru literatură în anul 2015 a fost acordat scriitoarei din Belarus Svetlana Aleksievici „pentru scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinţelor din zilele noastre”, a anunaţat Sara Danius, secretar permanent al Academiei Suedeze. Scriitoarea de non-ficţiune a criticat în interviurile şi eseurile sale regimurile lui Putin şi al lui Lukaşenko.

Scriitoarea crede că puterea totalitară din Rusia a creat un altfel de popor rus, un popor care îi urăşte pe ucraineni şi căruia propaganda îi înlocuieşte propria opinie. Aleksievici zice că iubeşte Ucraina, a fost prezentă la Maidanul din Kiev şi a plâns la fotografiile protestatarilor ucişi acolo.

„Sunt parte a lumii ruse”

Acest fapt însă nu o împiedică pe Aleksievici să se considere parte a civilizaţiei ruse. „Iubesc lumea rusă bună, umanistă, cea a artei, în faţa căreia se închină întreaga umanitate. Însă urăsc lumea lui Beria, Stalin, Putin, Şoigu. Aceasta nu este lumea mea”. Cu privire la beloruşi, scriitoarea a declarat că aceasta este o naţiune mică, pe care ruşii au distrus-o mereu.

Aleksievici a oferit mai multe interviuri publicaţiilor europene în care a vorbit despre viziunile sale politice. „Rusia iarăşi a nimerit în capcana valorilor superioare: înainte, mai presus de viaţa omenească stătea revoluţia, acum e marele imperiu”, a declarat Aleksievici într-un interviu pentru ziarul „Moskovski Komsomoleţ” din Germania. Potrivit scriitoarei, oamenii care în anii 1990 strigau „Libertate, libertate!”, acum strigă „Putin, Putin!”. „De ce 84, ba chiar 86% din populaţie îl susţine pe Putin? Deorece el a eliberat poporul de întrebările: cine e vinovat pentru ceea ce se întâmplă şi ce rămâne de făcut în continuare?”, a spus scriitoarea.

Ruşii vor un război glorios

Rating-ul lui Putin a ajuns la cele mai mari înălţimi, consideră scriitoarea. Înainte de anexarea Crimeei, doar 27% din populaţie era mulţumită de activitatea preşedintelui, iar acum peste 80%. După mai mulţi ani de umilinţă, toţi vor „un mic război glorios”. Toţi vor o revanşă pentru anul 1991. Este surprinzător faptul că tineretul este contaminat de ambiţiile imperiale. „Putin este băiat de treabă. Sevastopol e oraş rus. Crimeea trebuie să fie a noastră”, sunt primele lucruri pe care scriitoarea le-a auzit la gara din Moscova.

„Nu departe de Piaţa Roşie, am fost martora unei scene interesante. Doi tineri stăteau cu o pancartă pe care scria: «Trecătorule! Câţi copii, fraţi, vecini eşti gata să îngropi, pentru ca Crimeea să devină parte a Rusiei?» Băieţii erau numiţi fascişti, banderovişti, agenţi americani. Erau înjuraţi. Femeile în vârstă scuipau în direcţia lor. Trecătorii le-au rupt pancarta. Câţiva bărbaţi au chemat poliţişti şi le-au spus că dacă băieţii nu vor fi duşi la comisariat, vor fi linşaţi. Poliţiştii i-au băgat pe băieţi în dubă şi i-au luat cu ei”, povesteşte Aleksievici.

Două mitinguri la Moscova

Potrivit scriitoarei, Putin a mizat pe instinctele primare şi a câştigat. Scriitoarea povesteşte despre experienţa sa de la două mitinguri care s-au desfăşurat la Moscova: unul pentru război şi altul împotriva războiului. Mitingul pentru victoria în Crimeea a adunat 20.000 de oameni cu pancarte „Spiritul rus e de neînvins”, „Nu vom da Ucraina în mâinile Americii”, „Ucraina, libertate, Putin”. Mitingul se desfăşura într-o atmosferă arhaică: rugăciuni, preoţi, discursuri patetice. Aplauzele au explodat după discursul unui orator: „Armata rusă a capturat toate obiectivele strategice din Crimeea. A blocat activitatea autorităţilor locale, trupele ucrainene, aeroporturile, căile de comunicaţii”. Ura era imprimată pe feţele tuturor protestatarilor. Cum toate acestea se combină cu hainele de firmă, gadgeturi moderne, cafenele şi vacanţe în Miami şi Italia?”, se întreabă Aleksievici.

La mitingul împotriva războiului s-au strâns doar câteva mii de oameni care scandau lozinci pacifiste: „Nu războiului!”. Oamenii de pe trotuare îi numeau nebuni, duşmani ai Rusiei, îi învinuiau de faptul că vor baze NATO în Sevastopol, scrie Aleksievici în Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Reacţia Minskului

Între timp, Ministerul de Externe de la Minsk a emis o declaraţie oficială prin care a salutat decizia Comitetului Nobel privind oferirea premiului pentru literatură scriitoarei belaruse, Svetlana Aleksievici.

„Acest premiu acordat unui cetăţean al statului nostru suveran va intra în istoria formării naţiunii, societăţii şi statalităţii belaruse. Ţara noastră este bogată în talente, iar noi suntem încrezuţi de faptul că premiul Nobel al Svetlanei Aleksievici nu va fi ultimul premiu internaţional de valoare al belaruşilor în domeniul ştiinţei, literaturii, medicinii şi alte sfere”, se menţionează în declaraţia oficială. 

Aleksievici este o scriitoare de limbă rusă din Belarus. Alţi scriitori de limbă rusă care au luat Premiul Nobel sunt: Ivan Bunin (1933), Boris Pasternak (1965), Aleksandr Soljeniţîn (1970) şi Iosif Brodski (1987). Oamenii din anturajul lui Putin, scriitorii pro-Putin afirmă că decernarea premiului Svetlanei Aleksievici este dictată de conjunctura politică şi se datorează opiniilor politice ale scriitoarei. Aleksievici nu este primul scriitor de limbă rusă criticat pentru că ar fi luat Nobelul datorită anturajului politic. Scriitorul Boris Pasternak, care a primit Nobelul pentru romanul anti-sovietic „Doctor Jivago”, a trebuit să aleagă: ori acceptă premiul şi părăseşte pentru totdeauna Uniunea Sovietică, ori refuză premiul şi rămâne la Moscova. Scriitorul a refuzat Nobelul. Soljeniţîn a fost lipsit de cetăţenia Uniunii Sovietice şi deportat în Republica Federală Germană după ce a luat Nobelul în literatură.