Preotul român care a ridicat la Orhei o bisericuţă ca de pe vremea lui Ştefan cel Mare

Preotul Sergiu Aga (33 de ani) face parte din pleiada de tineri şcoliţi în România care fac cinste Mitropoliei Basarabiei. Cu răbdare şi multă trudă, a adunat în jurul său comunitatea românească din Orhei şi a ridicat o biserică de toată frumuseţea. Împreună cu soţia sa, desfăşoară multe activităţi sociale şi culturale, fiind convins că „nu există biserică fără oameni“.

Când a venit la Orhei, în 2006, parohia sa exista doar în acte. Construcţia locaşului a început în 2009 şi, datorită sprijinului financiar al Departamentului Românilor de Pretutindeni şi al Consiliul raional Orhei, este gata acum să-şi primească enoriaşii la primul hram, pe 25 aprilie. De la intersecţia unde părintele a înălţat o cruce maramureşeană din lemn, biserica se vede ca-n palmă şi pare o jucărie ruptă din portretele votive cu Ştefan cel Mare. Deosebită o fac şi vitraliile înalte care estompează razele solare ziua şi aruncă o lumină difuză noaptea. Pe sticlă sunt imprimate chipurile tuturor sfinţilor români, unul dintre care este patronul spiritual al parohiei. Canonizat în 2003, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului este un reprezentant al migraţiei ruseşti din timpul ţarului Petru cel Mare, care a ajuns în părţile Buzăului şi a înfiinţat mai multe mănăstiri în zona Vrancei, a făcut multe traduceri din greacă şi a fost duhovnicul Sfântului Paisie Velicicovschi, ne explică preotul paroh Sergiu Aga. 

FOTO: Proiectul bisericii din Orhei a fost realizat de arhitectul basarabean Eugen Bâzgu

Şi-a adus preoteasa din Maramureş

Duminica trecută, părintele a ţinut pentru ultima oară slujbă la paraclisul provizoriu amenajat într-o casă din apropiere. La etaj, este sediul asociaţiei umanitare „Filantropia Creştină“ condusă de preoteasa Mariana Aga, care a venit la Orhei tocmai din Maramureş. S-au întâlnit la Cluj, unde el era student la Teologie, iar ea – la Litere. Deja aici, tânăra a făcut Facultatea de Asistenţă Socială, împreună au o fetiţă de patru ani, pe nume Mirela-Estera. „Lumea zice: «Ai venit aici să faci misiune». Ar fi o ipocrizie să spun asta, pentru că eu am venit din dragoste, mi-am urmat soţul“, mărturiseşte preoteasa.

Povesteşte că a întâmpinat dificultăţi birocratice pe vremea guvernării comuniste, că a trebuit să se adapteze la diferenţele dintre românii de aici şi cei de-acasă şi că încă se mai simte, uneori, o străină. Îşi aminteşte că primele acte de binefacere au fost întâmpinate cu scepticism de localnici. 

„La început, foarte multe forţe au încercat să ne oprească să reactivăm Mitropolia Basarabiei în această regiune. Am fost acuzaţi că suntem catolici, iehovişti, baptişti, orice, numai nu ortodocşi. Cu timpul, însă, ne-am întărit, ne-am înrădăcinat“, spune şi părintele Sergiu Aga.

Soţii Sergiu şi Mariana Aga, naşi de cununie în straie populare, la Orheiul Vechi FOTO: Andrei Ghervas

Activităţi pentru tineri, campanii pentru nevoiaşi 

Au câştigat loc în inimile orăşenilor mai ales datorită activităţilor sociale şi culturale pe care le derulează. Campania de Paşte „Pâinea Vieţii“ este doar una dintre acestea. Când am trecut pragul asociaţiei, voluntarii împărţeau ultimele pachete de produse alimentare, adunate într-o boxă special amenajată într-un magazin. Cele circa 60 de pachete au fost distribuite, ca în fiecare an, copiilor orfani, celor crescuţi de un singur părinte sau de bunici, mamelor văduve, batrânilor singuratici şi familiilor sărace. „Când le-am donat produsele, ne mulţumeau cu lacrimi în ochi şi ne spuneau: «Să nu îmbătrâniţi, copii, că e greu la bătrâneţe». Îmi place să fac lucruri bune, pentru că ştiu că, peste un timp, mi se vor întoarce“, susţine Alexandra Ciloci (18 ani), unul din cei 37 de voluntari ai organizaţiei.

„Sunt elevi ai şcolilor din oraş, care dedică două-trei ore pe zi acestei activităţi frumoase, voluntariatul“, precizează Aurelia Şpac, coordonatoarea programelor pentru tineret.

Asociaţia umanitară „Filantropia Creştină“ - o mână de oameni care fac lucruri mari FOTO: Tudor Iovu

Printr-un alt proiect, sprijinit de Caritas-Elveţia, asociaţia oferă servicii de integrare socio-profesională tinerilor aflaţi în dificultate. „Am ajutat, de exemplu, o fată de 18 ani care nu avea niciun act de identitate
să-şi perfecţioneze documentele, iar acum este cetăţean cu drepturi depline, angajată la Chişinău“, ne vorbeşte despre unul dintre ultimele succese Lilia Vişanu, consultant juridic.

În colaborare cu o asociaţie din Italia, „Filantropia Creştină“ organizează vara Tabăra Prieteniei pentru copiii defavorizaţi, iar în parteneriat cu o universitate din Finlanda, primeşte la practică studenţi de la Asistenţă Socială. Într-un vagon instalat pe teritoriul bisericii, voluntarii fac temele cu elevii mai mici şi o dată pe săptămână îi ajută în gospodărie pe bătrânii singuratici. Mariana Aga adună preotesele la un seminar, iar mamele din oraş - la un club.  

Decorat de preşedintele Traian Băsescu

De asemenea, la iniţiativa părintelui, comunitatea din Orhei sărbătoreşte anual date importante pentru românitate, 1 decembrie sau 27 martie, comemorează invazia sovietică în Basarabia, aduce omagiu eroilor români. Preotul, care este şi consilier cultural al Mitropoliei Basarabiei, este un unionist convins şi crede că „un român nu poate să nu fie unionist“. Recent, a fost decorat de Traian Băsescu, preşedintele României, cu ordinul „Meritul Cultural“.

Ca să obţină finanţări pentru toate aceste activităţi, scriu proiecte şi apelează la sponsori, dar de multe ori şi parohia oferă resursele necesare, chiar dacă este în şantier. „Conştientizăm că biserica nu este un zid, o clădire. Zice Iisus Hristos: «Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor». Nu există biserică fără oameni, de aceea trebuie să încercăm să-i aducem mai aproape. Nu trebuie să-l punem pe Dumnezeu undeva sus, ca ceva intangibil, pentru că Dumnezeu trebuie să fie, în primul rând, în sufletele noastre“, afirmă preotul Sergiu Aga. 

„Sărăcia perverteşte sufletul omului. Cel sărac şi respins de societate se înrăieşte. Cu cât încercăm să-l ajutăm, îl îmblânzim şi-l aducem mai aproape de Dumnezeu“, conchide slujitorul Domnului.

Mitropolitul Basarabiei ÎPS Petru, în vizită la biserica din Orhei FOTO: parohia.md

„Să-l iubeşti pe cel care-ţi e îndepărtat, dar, totodată, este aproapele tău“

„Adevărul“: Părinte, sunteţi un preot modern. Parohia pe care o conduceţi are un site, sunteţi foarte activ pe Facebook. Credeţi că în timpurile noastre preoţii ar trebui să apeleze neapărat la astfel de instrumente pentru a chema lumea la biserică?

Preot Sergiu Aga: Nu sunt de acord sută la sută cu ideea că Biserica ar trebui să meargă în pas cu timpul. Ar trebui să discernem ceea ce este bun  de ceea ce este rău. Şi internetul este ca o mare de gunoi în care poţi găsi pâine. Important e să folosim această pâine şi să nu ne întinăm cu murdăriile de pe internet. Aşa ajungem în contact cu tinerii, spre exemplu. Ei sunt viitorul nostru şi, dacă-i lăsăm de o parte, pierdem continuitatea. Ortodoxia, chiar dacă este catalogată de mulţi ca fiind conservatoare şi retrogradă, găseşte instrumentele necesare de a ajunge la inima acestor tineri, care sunt întotdeauna cu un pas înainte. Nu îi ai mereu în faţa anvonului, iar dacă nu le vii în întâmpinare, îi pierzi definitiv. Sigur, trebuie să utilizăm reţelele de socializare cu maximă responsabilitate şi în interesul Bisericii. Avem, într-adevăr, şi site şi ne bucurăm că am ales domeniul parohia.md. Ne-am gândit, bineînţeles, la instrumentul de căutare Google care ne-ar ajuta să ajungă oamenii imediat la noi. Informaţia astăzi costă şi încercăm să o utlizăm cât mai eficient. Activităţile noastre devin mult mai vizibile şi nu o facem neapărat pentru a ne lauda, ci pentru a le promova. Suntem adestea acuzaţi că facem mai puţin decât neoprotestanţii, pentru că ei au vizibilitate. De ce nu ne-am promova şi noi, mai ales că suntem Biserică majoritară?

Îi vedeţi pe tineri şi la şcoală, unde sunteţi profesor de religie. Sunt atraşi de credinţă, de biserică? 

Predau din anul 2007 la gimnaziul „Ion şi Doina Aldea Teodorovici“, printre altele, prima instituţie şcolară din Orhei unde se predă religia. Am prins acest lucru înainte de ordonanţa Guvernului. Eu am ore la clasele primare şi gimnaziale şi am observat că la copiii mici e cumva contopită puţina ştiinţă cu ortodoxia mistică. Multe lucruri pe care le aud de la părinţi şi de la bunici nu au legătură cu credinţa ortodoxă, cum ar fi obiceiul de a da găină peste mort, care este un element păgân. Cei mai mari sunt mai conştienţi, mai informaţi, le poţi explica mai uşor, chiar dacă nu au educaţie religioasă acasă. De multe ori, le spun celor mai în vârstă: nu poţi să le vorbeşti copiilor despre Dumnezeu fără să fii şi tu creştin; nu trebuie să le arăţi biserica cu degetul, dar - cu paşii tăi.

De ce părinţii nu-i învaţă cuvântul lui Dumnezeu?

Este un efect evident al celor 80 de ani de comunism. Din păcate, ateismul leninist a făcut ravagii în conştiinţa celor cu vârste între 40 şi 70 de ani.

Există obiceiuri păgâne legate şi de Paşte, cum ar fi rugurile. Ce-ar trebui să facem pentru a întâmpina corect, creştineşte, Învierea Domnului? Unii merg la biserică abia în zori...

Sunt nişte tradiţii deja consacrate, cum ar fi vopsitul ouălor sau pasca, nişte simboluri mult mai importante decât acele ruguri care se aprind pe dealurile Moldovei. Sigur, nu este bine când oamenii vin la biserică doar dimineaţa, îşi pun deşteptătorul la ora 4, ca să reuşească să sfinţească pasca. În acest caz, nu există acel spirit de jerfă de care dau dovadă creştinii care vin de cu seară, stau toată slujba şi Îi oferă ceva lui Dumnezeu. Ascultă Liturghia, se roagă, meditează la cele sfinte şi se bucură de lumina care-i înconjoară. Evident că trebuie să întâmpinăm Învierea Domnului în biserică şi gândindu-ne la faptul că, prin jertfa de pe cruce, Iisus Hristos ne-a dat fiecăruia posibilitatea de a deveni mai bun. De Paşte, trebuie să demonstrăm că suntem mai buni prin credinţă şi prin fapte bune, două lucruri care ne aduc mântuirea.

Pentru unii, Paştele este doar un pretext de a se ghiftui la masa de sărbătoare...

Masa ţine de specificul regiunii, câte bordeie atâtea obiceie. Uneori poate fi mai bogată, alteori - mai săracă. Important e ca, atunci când mâncăm, să ne gândim la faptul că cineva, poate, nu are ce mânca. Cu adevărat mai fericiţi am putea să ne simţim când nu avem burta plină, dar vecinul nostru se bucură de bucata cea de pască, de miel sau de brânză, pe care i-o dăm. Cred că asta e mult mai important decât să sărbătorim Paştele doar spre bucuria pântecelui. Mai multă fericire aduce gândul faţă de aproapele decât pentru propriile noastre plăceri.

În schimb, moldovenii împart de toate la Paştele Blajinilor, de sufletul morţilor. Există, totuşi, o limită?

Paştele Blajinilor este o sărbătoare locală, care se ţine în mod special în Basarabia. În partea cealaltă a Prutului, există o tradiţie foarte frumoasă de a merge cu lumina de la Înviere la morminte. Asta, într-adevăr, are o conotaţie spirituală, de legătură dintre cei de dincolo şi cei care sunt în această viaţă. Când ajung în cimitire de Paştele Blajinilor oamenii fac de multe ori excese. Se întâmplă să spună şi cuvinte triviale la adresa preotului: „Hai mai repede, că noi vrem să mâncăm“. Aceea nu e pomană, mai ales că pomenile oricum le fac în sânul familiei. Una dintre Evanghelii spune: „Când faci un ospăţ, nu chema pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi. Şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească, căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor“. Iată adevăratul spirit al creştinismului: să-l iubeşti pe cel care-ţi este îndepărat, dar, totodată, este aproapele tău.

Şi ce-ar fi bine să dăm de pomană?

Pomana se face în funcţie de necesităţile celui care este în faţa ta. Dacă ştii că nu are pe ce să doarmă, îi cumperi o pernă şi o plapumă. Dacă ştii că suferă de foame, îi dai ceva de mâncare. Este important să dăm, dar întodeauna trebuie să existe în mintea noastră gândul că-i oferim pomana celui care are nevoie de ea. După cum zice Sfântul Ioan Postitorul: „Să asude banul în mâna ta înainte de a-l da“.