Interviu cu Mitropolitul Basarabiei ÎPS Petru:  „În afara Bisericii nu există mântuire“

Într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul“, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, comentează apariţia unor structuri religioase în Republica Moldova şi răspunde la acuzaţiile pe care i le aduc reprezentanţii acestor noi culte.

„Adevărul“: La începutul acestui an, Ministerul Justiţiei a înregistrat o structură religioasă numită „Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit“. În 2010, a fost înregistrată o altă grupare cu denumirea „Mitropolia Ortodoxă pe Stil Vechi din Republica Moldova“. Care este opinia Înaltpreasfinţiei Voastre despre aceste noi culte?

ÎPS Petru: Aceste structuri necanonice sunt create pentru a-i induce în eroare pe creştinii ortodocşi. Cei care sunt în spatele acestor „culte“ nu au interesul ca Ortodoxia să prospere, ci urmăresc doar să semene confuzie şi dezbinare. Cum se poate aşa ceva? Este un nonsens. Câţiva creştini, fie ei şi o sută, să se adune şi să zică că sunt o mitropolie, cu un preşedinte laic! Au aceştia cunoştinţe de rânduiala bisericească, de canoane? Nimic. Vedem în acest caz o totală necunoaştere a modului cum se înfiinţează o mitropolie. Le lipsesc cunoştinţe elementare, dacă nu este o provocare, ceea ce noi credem că este. Cunoaştem din istorie că, în timp, au existat diferite rupturi între creştini, ceea ce a dus la apariţia sectelor. Un proces dureros, dar care există şi astăzi în rândul protestanţilor şi neoprotestanţilor. Nici ortodocşii nu sunt feriţi, dar să ştiţi că dezbinări nu există doar între creştini. În toate religiile sunt sciziuni.

Cum se explică acest fenomen?

Trebuie să vă spun că acest fenomen a fost studiat de către specialişti. Analizele atente au scos în evidenţă două motive esenţiale: necunoaşterea şi orgoliul. Aşadar, necunoaşterea şi neînţelegerea unor adevăruri de credinţă şi a gestului în sine de separare de Biserică duce la acţiuni sectare. Autorii separărilor se confruntă cu incapacitatea de a înţelege care vor fi consecinţele, peste vremuri, a rupturii pe care ei o provoacă. Ei nu înţeleg rezultatul acţiunilor lor şi nici nu ştiu de ce şi pentru ce s-a rugat Mântuitorul în Grădina Ghetsimani. Ei nu înţeleg cuvintele Mântuitorului: „Ca toţi să fie una“. Cea de-a doua pricină – orgoliul. Dorinţa unor persoane de a se evidenţia, de a ieşi în faţă, au dus la separări cu urmări ameninţătoare pentru integritatea Bisericii. Omului afectat de orgoliu i se întunecă mintea şi nu realizează ce se petrece în realitate. Se vede doar pe el. În această stare, pentru a-şi satisface propriul orgoliu, este capabil de acte care subminează unitatea Bisericii. În felul acesta pe schismatic nu unitatea îl interesează, ci propria persoană. Nu întâmplător orgoliul este numit păcatul luciferic. El stă la baza oricărei separări. Pentru că separarea este lucrarea celui rău. De ce Sfinţii Părinţi pun accentul pe ascultare? Pentru că ascultarea ţine orgoliul la distanţă şi, respectiv, pe cel viclean. Nouă, creştinilor, ne spune Mântuitorul: „Învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima“. Când suntem smeriţi, ne asemănăm cu Dumnezeu.

În ce măsură este implicat preotul Ioan Ciuntu, parohul bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla“ din Chişinău în apariţia Mitropoliei Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit?

Pentru a vedea gradul de implicare a preotului Ioan Ciuntu, dar şi a Consiliului parohial al bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla” în apariţia aşa-numitului cult Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit a fost creată o comisie din trei clerici ai Mitropoliei Basarabiei. Ancheta nu s-a finalizat, dar, din datele de care dispunem la acest moment, se pare că preotul Ioan Ciuntu nu este străin de apariţia acestei grupări anticanonice. Aşteptăm concluziile finale ale comisiei şi atunci vom putea lua şi hotărârile care se impun.

Mai mulţi enoriaşi spun că la slujbele de la biserica „Sfânta Teodora de la Sihla“ nu este pomenit ierarhul Mitropoliei Basarabiei. Cum poate fi înţeles acest lucru?

Dacă este aşa, atunci este foarte grav. Asta ar însemna că slujitorii de la biserica „Sfânta Teodora de la Sihla“ nu au cunoştinţe despre rolul şi locul ierarhului în Biserică. Pomenirea ierarhului de către preoţi se face la sfintele slujbe nu pentru că le place sau nu le place de el, ci pentru a arăta şi a menţine legătura cu Biserica. Dacă ierarhul nu este pomenit, atunci comunitatea respectivă este în afara Bisericii. Sfântul Ciprian al Cartaginei, un părinte din secolul al III-lea, a spus că „Unde este episcopul, acolo este Biserica“ anume pentru a arăta că prin ierarh suntem în comuniune cu Biserica Universală. Schismatici erau şi atunci destui, de aceea acest mare ierarh al Bisericii i-a atenţionat pe creştinii acelor timpuri asupra acestui adevăr. Unii poate nici astăzi nu au auzit de acest lucru. Persoane certate cu ascultarea şi tentate de separare au existat tot timpul, pentru că diavolul a lucrat neobosit de la crearea omului. Şi tot Sfântul Ciprian al Cartaginei a spus că „În afara Bisericii nu există mântuire“. Adică te-ai rupt de ierarh, te-ai rupt de Biserică şi ai pierdut şi mântuirea. Sunt lucruri foarte serioase, de aceea nu trebuie tratate superficial: vreau –îl pomenesc pe ierarh, nu vreau – nu-l pomenesc. Prin crearea acestui cult, reprezentanţii Mitropoliei Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit, de facto, s-au rupt de Biserica lui Hristos. Înţeleg ei acest lucru? Bineînţeles că nu. Nici cei care i-au pus la cale nu înţeleg acest lucru, care, repet, este un lucru foarte grav: să te separi de Biserică. Ei a văzut că politicienii ies din unele partide şi formează altele şi, în neştiinţa lor ce înseamnă Biserica lui Hristos, au crezut că aşa ceva se poate face şi în Biserică. Faci o conferinţă de presă, ponegreşti ierarhul, citeşti nişte cifre inventate, arătând că eşti îngrijorat de ceva, televiziunile difuzează ştirea şi gata, ai devenit cunoscut că eşti luptător pentru o cauză pe care tu, în neştiinţa ta, o crezi mare. Şi mai aştepţi să fii şi apreciat. Bieţii de ei, ce rătăcire!

În ieşirile lor publice, reprezentanţii acestei structuri v-au adus nişte învinuiri foarte grave. Cum calificaţi aceste declaraţii?

Referitor la atacurile veninoase din cadrul conferinţei de presă din 13 februarie, Mitropolia Basarabiei a emis un comunicat de presă, în care am respins toate învinuirile. Invenţiile au fost lansate cu scopul de a capta mai uşor atenţia opiniei publice, dar şi de a lovi dur în imaginea mea şi a Mitropoliei Basarabiei. Nu este pentru prima dată de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei când sunt lovit cu multă răutate. În aceşti peste 20 de ani am avut parte şi de ameninţări, şi de intimidări, şi de umilinţe. Dar nici nu m-am aşteptat la altceva atunci când am decis să revin la Patriarhia Română. Dragostea de neam şi de fraţi în acest spaţiu se plăteşte. Şi eu plătesc până în prezent, împreună cu alţi confraţi de-ai mei care iubesc poporul românesc.

I-aţi acţionat sau îi veţi acţiona în judecată pe denigratori?

Juriştii spun că merită să-i dăm pe mâna justiţiei, să fie traşi la răspundere şi astfel să le fie de învăţătură şi altor provocatori. Dar le-am zis că nu sunt eu unicul care a fost ponegrit pe nedrept. Vedem şi în Pateric, şi în Vieţile Sfinţilor, dar avem şi cazuri mai recente în Biserica Ortodoxă Română când au fost atacaţi şi ponegriţi ierarhi pe nedrept. Am zis că nu este bine ca un mitropolit să umble prin tribunale şi să se judece cu nişte persoane care nu fac deosebire între „paraclis“ şi „parastas“, şi utilizează sintagme gen „membru paroh“ în loc de „membru al consiliului“ ş.a. Ce să le dovedeşti acestor oameni? Este evident pentru toţi că reprezentanţii acestei grupări necanonice sunt departe de viaţa religioasă, dar au apărut acum pentru că aşa le-a fost ordinul: să atace Mitropolia Basarabiei şi pe ierarhul ei. Am mai spus acest lucru, pentru mine anii ’90, când am fost atacat la Bălţi de cazaci, încă nu s-au terminat. Dar suntem creştini şi răspunsurile noastre la jignirile care ni se aduc trebuie să fie conforme cu Evanghelia. Mântuitorul ne spune: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc“. Lăsăm pe conştiinţa lor toate acele vorbe pline de răutate care au fost rostite la adresa mea. Există o balanţă a dreptăţii pe care încă nimeni nu a înşelat-o. Nu vor reuşi acest lucru nici cei care mă defăimează pe mine. Eu continui să mă rog Bunului Dumnezeu „să nu le răsplătească vrăjmaşilor mei după faptele lor, nici după vicleşugul iscodirilor, ci să-i întoarcă pe dânşii de la răutatea lor cea silnică spre facerea de bine şi dragoste“.

„Toate guvernările ne-au fost ostile“

Înaltpreasfinţite Părinte, care sunt realizările Mitropoliei Basarabiei după 21 de ani de la reactivare?

Condiţiile în care a activat Mitropolia Basarabiei, mai ales la început, au fost extreme. Zece ani am fost ţinuţi forţat în afara legii (1992-2002) şi toate încercările noastre de o fi recunoscuţi de stat au eşuat. Guvernările care s-au succedat în această perioadă, toate, fără excepţie, ne-au fost ostile. În acelaşi timp, puterea de la Chişinău, în acest răstimp, a favorizat deschis structura locală a Patriarhiei Moscovei. Acuzaţia pe care o formula domnul Gheorghe Armaşu de la Culte prin instanţele de judecată era că suntem împotriva statului, că dorim să distrugem Republica Moldova şi formula şi dovada: deoarece ţinem de Patriarhia Română. Un alt „argument“ rostit de acelaşi Armaşu era că, odată cu înregistrarea Mitropoliei Basarabiei, se va declanşa un război civil în Republica Moldova. Timpul a arătat că au fost acuzaţii nefondate. De ce vă vorbesc toate acestea? Vreau să înţelegeţi că vremurile au fost foarte grele. Persecuţii, ameninţări, intimidări. Şi din partea instituţiilor statului, şi din partea Mitropoliei subordonate Patriarhiei Moscovei. În aceste condiţii, prea multe pe plan administrativ şi misionar nu am reuşit să facem. După hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001, guvernanţii au fost nevoiţi, în cele din urmă, să ne recunoască şi să ne înregistreze ca persoană juridică. La 30 iulie 2002, am fost admişi în legalitate. Realizările noastre în această perioadă? Le-aşi numi modeste. Nu sunt cele pe care ni le dorim. Dar toate sunt de la Bunul Dumnezeu, motiv pentru care-I aducem mulţumire în toate rugăciunile noastre.

Dacă ar fi să le ilustrăm prin cifre, câte biserici aţi avut la început şi câte sunt acum?

În 1992, la reactivare, Mitropolia Basarabiei avea cinci-şase preoţi şi patru-cinci biserici. În prezent, avem 130 de clerici, 107 parohii, dintre care 33 urbane, organizate în zece protopopiate. Avem zece mănăstiri. În construcţie se află 58 de biserici. Majoritatea preoţilor din cadrul Mitropoliei Basarabiei sunt tineri cu seminare şi facultăţi absolvite în ţară. După 2002, am reuşit să înregistrăm şi celelalte părţi componente ale Mitropoliei Basarabiei: Episcopia de Bălţi, Episcopia Basarabiei de Sud şi Episcopia Ortodoxă de Dubăsari şi a toată Transnistria. Avem revista „Luminătorul“, ziarul „Misionarul“,unele parohii editează buletine parohiale. Am editat şi câteva titluri de carte duhovnicească şi de cult. Din cauza situaţiei financiare, nu reuşim să punem în practică toate planurile noastre, dar mulţumim Bunului Dumnezeu pentru toate.

Ce le uraţi creştinilor în Postul Sfintelor Paşti?

Să-l petreacă uşor şi osteneala postului să le fie de real folos. Acest urcuş spre Înviere să fie o perioadă în care adunăm în sufletele noastre bunătate, dragoste şi lumină sfântă. Doamne ajută tuturor!