Mănăstirea Noul Neamţ, centru spiritual al ortodoxiei basarabene
0
Fondată acum 150 de ani de zece călugări de peste Prut, Mănăstirea Noul Neamţ din Chiţcani este astăzi tot mai rar vizitată de credincioşii din România din cauza graniţelor de stat sau celor impuse de separatişti.
Mănăstirea Noul Neamţ este situată pe malul Nistrului, la zece kilometri de oraşul Tighina, în zona controlată de separatişti. Ca să ajungi acolo, trebuie să traversezi mai întâi aşa-numitul hotar administrativ. Odată ce-ai lăsat în urmă stresul controlului umilitor, peste 30 de minute de drum dai de o clopotniţă maiestuoasă.
Când intri pe poartă, eşti cuprins de tihna caracteristică vieţii monahale. În curtea pavată şi înecată în verdeaţă se află patru biserici. În partea stângă de la intrare se află un magazin bisericesc, unde se vând icoane, lumânări, cărţi, dar şi mierea adunată de călugări. Preţurile sunt atât în lei moldoveneşti, cât şi în ruble transnistrene.
Observând că nu suntem de-ai locului, Andrei, un băiat de zece ani, ne invită în clopotniţă. „Are 60 de metri şi cinci nivele, este cea mai înaltă din ţară“, o face pe ghidul puştiul din Chiţcani. Pe măsură ce urcăm, treptele se îngustează şi pereţii parcă se apropie. De la înălţime, se deschide o privelişte impresionantă: de o parte se vede ca în palmă oraşul Tighina, de cealaltă – Tiraspolul şi, desigur, bătrânul Nistru.
Fraţii noştri din România trec mai rar pe la noi. Nu o dată a trebuit să-i ajutăm să treacă «vama». călugărul Sebastian, egumen
Dangătul unui clopot de opt tone, adus de la Moscova, cheamă monahii la rugăciunea de seară. „Anul acesta, se împlinesc 100 de ani de când este aici, iar în 2014 Mănăstirea Noul Neamţ va sărbători 150 de ani de la fondare“, spune egumenul Sebastian, care ne aştepta la intrare.
Călugării, deportaţi în Siberia
Aşezarea monahală a fost înfiinţată de zece călugări de la Lavra Neamţ, una dintre cele mai vechi şi bogate mănăstiri din vechea Moldovă. Nemulţumiţi de reforma bisericii din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, când averile mănăstireşti au fost secularizate, aceştia au trecut Prutul. Pe atunci Basarabia era parte a Imperiului Ţarist. În 1864, cu aprobarea Sinodului de la Sankt Petersburg, întemeieză Mănăstirea Noul Neamţ.
„A fost ridicată pe teritoriul satelor Copanca şi Chiţcani, unde se aflau moşiile dăruite Lavrei Neamţ de Alexadru cel Bun. De aceea i se mai spune fiica Mănăstirii Neamţ, în care se ţin slujbele acum“, ne povesteşte călugărul.
În perioadele de înflorire aici vieţuiau până la 700 de călugări. Pe vremea sovieticilor, bisericile au fost transformate în spital pentru bolnavii de tuberculoză şi depozite pentru medicamente, iar clopotniţa - în muzeu al operaţiei militare Iaşi-Chişinău, intrarea fiind păzită de două tunuri. Peste 2.000 de cărţi şi 40 de manuscrise din secolul al XIV-lea din biblioteca mănăstirii au fost transportate la Chişinău sau la Moscova.
„În 1962 mănăstirea a fost închisă. Ascultătorii au fost alungaţi, iar stareţul şi o parte din călugări - duşi în Siberia. După eliberare din lagăr, nu li s-a permis să se întoarcă acasă, li s-a dat îndreptare în Ucraina“, relatează egumenul Sebastian.
Morminte devastate
Şi mormintele stareţilor mănăstirii din subsolul bisericii de vară „Sfântul Nicolae“ au fost profanate. „Câţiva bolnavi, crezând că sunt îngropate bogăţii, au distrus osuarul. Au găsit o carte învelită în piele, cu istoricul locaşului. A fost vândută peste hotare, iar osemintele - aruncate pe afară. Peste ani, am adunat cu grijă rămăşiţele şi le-am aşezat la loc, dar nu am scris niciun nume, pentru că nu ştiam cui au aparţinut“, intervine ierodiaconul Alexie, ghidul mănăstirii.
Complexul s-a redeschis în 1989. Bisericile au fost reparate, iar între 1991 şi 1999 aici a funcţionat un seminar teologic. „Chiar de la fondare, Mănăstirea Noul Neamţ, nu este doar un aşezământ monahal, ci are şi menirea de a forma slujitori ai Domnului. Toţi studenţii învăţau şi trăiau după rânduiala mănăstirii. Mulţi dintre fraţii noştri au fost transferaţi la alte mănăstiri: la Căpriana, Zăbriceni, Răciula. O parte au plecat la studii în Franţa, Bulgaria, România, Grecia şi pe Sfântul Munte Athos. Unii au ajuns episcopi în Federaţia Rusă“, enumeră ghidul.
Obştea formată acum din 40 de călugări şi 19 de ascultători trăieşte din donaţiile credincioşilor. „Pământurile ne-au fost confiscate de autorităţile sovietice şi nu ne-au mai fost întoarse. Avem o mică grădină, unde creştem legume pentru consumul propriu“, precizează ierodiaconul.
Tot mai puţini creştini din dreapta Nistrului şi de peste Prut se aventurează să traverseze frontiera ilegală. „Fraţii noştri de la Mănăstirea Neamţ trec mai rar pe la noi. Nu o dată a trebuit să mergem în «vamă» ca să-i ajutăm să treacă mai repede controlul. Şi mirenii se plâng că e mai greu să ajungi în partea asta. Dar dacă vin odată aici, revin a doua şi a treia oară. Ar fi mai uşor, desigur, dacă n-ar exista graniţe şi alte impiedimente“, regretă egumenul Sebastian.
Moaşte şi odoare
În Catedrala Înălţării Domnului se păstrează o raclă cu moaşte, primite în dar de la Patriarhul Chiril al Ierusalimului. Tot aici se află toiagul Sfântului Paisie Velicikovski şi manuscrisele arhimandritului Andronic Popovici, întemeietorul mănăstirii.
Se încarcă comentariile...
