EDITORIAL Fariseismul doctrinar al Stângii Europene şi al PCRM

Igor Cașu

După cum se ştie, PCRM este membru al Partidului Stânga Europeană (PSE), creat în 2004 şi care întruneşte formaţiuni comuniste şi de extremă stângă din Uniunea Europeană şi din spaţiul post-sovietic.

Aşa cum este lesne de înţeles, agenda politică a acestor partide este definită prin câteva cuvinte-cheie, precum antiliberalism, anticapitalism, anti-NATO. Recent, de exemplu, Stânga Europeană s-a pronunţat împotriva implicării Alianţei Nord-Atlantice în Siria, poziţie ce rezonează cu cea a Rusiei şi Chinei.

Este de remarcat şi critica dură a PSE la adresa Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale. La mijlocul lui ianuarie, Stânga Europeană a emis un comunicat în care condamnă ceea ce ei numesc „tendinţa deliberată de regres a principiilor democratice şi a valorilor europene", fiind trecute în revistă evoluţiile din câteva state europene, în care aceste fenomene s-ar evidenţia în mod pregnant: Cehia, Ungaria, Ţările Baltice, dar şi România şi Republica Moldova. Din această listă, ceea ce se întâmplă în ultimul timp în Ungaria cu adevărat constituie un derapaj antidemocratic, poziţie exprimată şi de diferiţi oficiali sau instituţii ale UE. În rest, celelalte ţări sunt puse în aceeaşi „oală" cu Ungaria invocându-se în principal promovarea de către acestea a unei politici a memoriei care condamnă comunismul şi tinde să egaleze crimele comunismului cu cele ale nazismului, ceea ce ar constitui un afront pentru PSE, care astfel se erijează în adept al „valorilor sovietice" şi al comunismului, recunoscut drept unul criminal şi antidemocratic.

În legătură cu Moldova, PSE a dat publicităţii o declaraţie aparte pe 3 martie, în care îşi exprimă îngrijorarea faţă de funcţionarea instituţiilor democratice, precum şi faţă de evoluţiile din domeniul social şi economic". Este invocat de asemenea rolul FMI, caracterizat drept unul care impune, printr-un guvern numit „marionetă", „greul crizei asupra umerilor poporului care cel mai mult a suferit şi suferă în continuare". Se face referire şi la „uzurparea puterii" de către un regim „antipopular", ceea ce sugerează că textul a fost încropit la Chişinău de către departamentul ideologic al PCRM.

Vinerea trecută, pe 9 martie, PCRM a organizat o conferinţă împreună cu Stânga Europeană la hotelul Europa din Chişinău, unde Vladimir Voronin a învinuit AIE-2 de „alunecarea spre fascism". Responsabili de aceasta tendinţă se fac, după părerea liderului comuniştilor moldoveni, FMI şi UE, care ar aplauda „regimul de la Chişinău" numai pentru că acesta ar fi „anticomunist şi antirusesc". Voronin este tulburat şi mai tare pentru că Europa s-ar dezice astfel nu numai de „identitatea sa antifascistă, ci şi de cea democratică". Amintim, de asemenea, de o structura patronată de PCRM, creată în decembrie 2011, numită Congresul Civic, care se vrea a fi deasupra partidelor, deci condamnă implicit pluripartidismul, după modelul „Frontului Popular ru", iniţiat de Putin anul trecut în contextul alegerilor prezidenţiale de pe 4 martie 2012.

Ce vor să spună toate acestea? Mai întâi, observăm că PCRM se pregăteşte din timp de marşul de protest anunţat pentru 16 martie, prin care se ţinteşte organizarea alegerilor anticipate şi nerecunoaşterea unui preşedinte care pare a avea şanse de a fi ales de data asta. Se impun, de asemenea, câteva comentarii punctuale. PCRM face iarăşi uz şi abuz de retorica sa de tip revoluţionar, bolşevic, antioccidental şi antiliberal. Se repune în circuit cu o nouă intensitate ideea că a fi anticomunist înseamnă a fi antidemocrat. Or, se uită că adevăratele valori europene pe care s-a întemeiat Europa de astăzi, incarnată instituţional prin UE, sunt antitotalitare, deci antifasciste şi anticomuniste deopotrivă. De asemenea, atunci când condamnă puterea actuală de la Chişinău din motive ideologice, cum se explică faptul că Voronin şi Iurie Roşca sunt aliaţi deschişi, cel din urmă fiind liderul care a cochetat cel mai mult în ultimele două decenii cu legionarismul şi Noua Dreaptă, două curente politice care aparţin familiei ideologice a fascismului clasic şi a neofascismului actual?