Cum și-a torpilat Rusia influența în Republica Moldova

Invazia rusă din Ucraina a transformat Republica Moldova într-o cutie cu chibrituri. În cele aproape 15 luni de război la scară largă în țara vecină, spațiul aerian al Republicii Moldova a fost traversat în mod repetat de rachete rusești, în timp ce Moscova a amenințat explicit că o va împiedica să devină „anti-Rusia” și a lansat acuzații alarmiste precum că armata ucraineană intenționează să pună mâna pe Transnistria, o regiune separatistă pro-rusă situată în estul Republicii Moldova.

FOTO Shutterstock

Amenințarea militară directă asupra Republicii Moldova a scăzut după ce Rusia a fost învinsă în Herson, iar Guvernul de la Chișinău pare să se fi adaptat cu succes la noua situație readucând o relativă stabilitate. În pofida sentimentului pro-rus puternic din punct de vedere istoric, marea majoritate a cetățenilor Republicii Modova sunt acum de acord că cooperarea cu Moscova a devenit prea toxică, în timp ce atracția integrării în Uniunea Europeană (UE) – cum ar fi oportunitatea de a lucra acolo – este mai tentantă decât orice poate oferi Rusia. În consecință, conducerea de la Chișinău ia măsuri tot mai hotărâte în lupta sa împotriva amestecului Rusiei în afacerile interne ale Republicii Moldova, scrie cercetătoarea și jurnalista Galia Ibraghimova într-un articol publicat pe site-ul The Carnegie Endowment for International Peace și preluat de The Moscow Times.

O stare de urgență este în vigoare în Republica Moldova din momentul lansării invaziei ruse în Ucraina, la 24 februarie 2022, oferind guvernului și agențiilor de aplicare a legii puteri suplimentare. Până acum, autoritățile nu au recurs la măsuri radicale, dar faptul că starea de urgență este prelungită o dată la două luni arată că sunt îngrijorate în mod serios de amenințarea unei destabilizari a situației interne.

Pe parcursul anului trecut, Chișinăul a condamnat războiul declanșat de Rusia în Ucraina, dar a evitat o confruntare directă cu Moscova și a manifestat reținere inițial în a se opune în mod activ interferenței ruse. Moldovenii s-au arătat solidari cu refugiații ucraineni, dar au refuzat cererile conducerii de la Kiev de a-i vinde șase avioane de luptă MiG-29, un act considerat ca o pastilă amară pentru Ucraina având în vedere că armata sa a zădărnicit încercările Rusiei de la începutul războiului de a croi un coridor către Transnistria.

Dacă Ucraina nu ar fi contraatacat, probabil Rusia ar fi preluat deja controlul asupra Republicii Moldova și ar fi instalat acolo un președinte pro-rus. Ori retorica regimului de la Moscova despre ilegitimitatea actualei conduceri de la Chișinău devine tot mai insistentă. Este puțin probabil ca Republica Moldova, un stat mic și sărac, să fi fost în stare să reziste pentru mult timp în fața invadatorilor ruși.

De la precauție la fermitate

Precauția Chișinăului este de înțeles. La urma urmei, în Transnistria sunt staționați 1.500 de militari ruși, atât ca așa-zise forțe de menținere a păcii, cât și ca paznici la depozitele de armament din epoca sovietică. Republica Moldova s-a alăturat sancțiunilor anti-ruse abia în această primăvară.

Înainte de aceasta, Guvernul Republicii Moldova a acționat cu prudență, invocând dependența statului de economia rusă, chiar dacă principalul partener comercial al Republicii Moldova este de mult timp Uniunea Europeană. Anul trecut, aproape 60% din exporturile moldovenești au mers către UE, în timp ce mai puțin de un sfert au ajuns în întreaga Comunitate a Statelor Independente (CSI), inclusiv Rusia. Și, în timp ce exporturile către UE au crescut cu o treime în 2022, cele destinate Rusiei au scăzut cu aproximativ aceeași valoare.

Chiar și dependența îndelungată și aproape completă a Republicii Moldova de aprovizionarea cu gaze rusești s-a redus semnificativ în ultimul an, în mare parte din cauza acțiunilor Rusiei însăși. În octombrie anul trecut, compania rusă Gazprom a redus livrările de gaze către Republica Moldova de la 9 milioane la 5,7 milioane de metri cubi pe zi pe fondul unei dispute legate de plăți.

Moscova a redus, de asemenea, livrările de gaze către Transnistria, care aproape a lăsat Republica Moldova fără energie electrică, deoarece, până în 2022, până la 70% din energia electrică furnizată în restul Republicii Moldova provenea din Transnistria, a cărei centrale regionale funcționează cu gaze rusești. Restul energiei electrice era importat din Ucraina. Din cauza reducerii aprovizionării cu gaze, Transnistria a încetat să mai vândă energie electrică Chișinăului, în timp ce Ucraina a oprit exporturile din cauza atacurilor cu rachete efectuate de ruși împotriva infrastructurii sale energetice, atacuri care au provocat lipsuri severe de energie în întreaga țară devastată de război.

În scurt timp, Chișinăul a ajuns la un acord cu regimul separatist de la Tiraspol, acceptând să trimită propriile livrări de gaze rusești în Transnistria în schimbul reluării furnizării de energie electrică. Pentru a-și satisface cerințele interne, Republica Moldova a început să cumpere gaze din UE, ceea ce, până în ianuarie 2023, i-a permis să economisească 330 de dolari la 1.000 de metri cubi comparativ cu prețurile rusești datorită stabilizării relative a pieței europene a gazelor.

În primăvară, Ucraina a reluat exporturile de energie electrică, iar centrala din Transnistria a revenit la capacitatea antebelică. Criza energetică a lovit puternic consumatorii moldoveni, dar a determinat Chișinăul să găsească furnizori alternativi de gaze, printre care România și Grecia. Această diversificare energetică a consolidat poziția Guvernului Republicii Moldova în relația cu Moscova.

Până în această primăvară și până la demisia guvernului Nataliei Gavrilița, Republica Moldova începea să-și întărească poziția față de Rusia. Noul premier, Dorin Recean, este un fost consilier pentru securitate națională și ministru de Interne. Astfel, numirea sa a fost un semnal că problemele de securitate sunt prioritatea de vârf a Chișinăului în acest moment.

Kremlinul vrea un regim pro-rus la Chișinău

Cu câteva zile înainte de remaniere, președinta Maia Sandu a dezvăluit că serviciile secrete ucrainene au interceptat un plan al Kremlinului de a organiza o lovitură de stat în Republica Moldova prin proteste ale opoziției și implicarea unor mercenari străini. Este greu de verificat această afirmație, dar ceea ce este cert este că Rusia a căutat mereu să aibă o influență extinsă în Republica Moldova și s-a bucurat în mod tradițional de sprijinul a aproximativ jumătate din populație. Chiar și acum, sondajele arată că, în timp ce majoritatea moldovenilor condamnă invazia rusă din Ucraina, aproximativ 30% îl admiră în continuare pe Vladimir Putin.

Din toamna anului trecut, Partidul Șor organizează proteste antiguvernamentale, oficial împotriva prețurilor mari la utilități. Propaganda rusă prezintă protestele ca fiind anti-europene și la nivel național și îl descrie pe șeful Partidului Șor, oligarhul fugar Ilan Șor, drept liderul opoziției moldovenești. Dar, în realitate, protestele atrag doar câteva mii de oameni, iar mulți dintre participanți nu ascund faptul că sunt plătiți să iasă în stradă.

Ilan Șor a fugit în Israel după ce a fost condamnat la 15 ani de închisoare în Republica Moldova pentru implicarea sa în spălarea a unui miliard de dolari prin trei bănci moldovenești. O schimbare de conducere la Chișinău cu un regim pro-rus i-ar permite să evite urmărirea penală și să se întoarcă în Republica Moldova. Mulți cred că Kremlinul i-a oferit tocmai aceste garanții.

Guvernul Republicii Moldova a fost îngrijorat de proteste, dar nu a îndrăznit să ia măsuri dure, în condițiile în care Partidul Șor are șase locuri în Parlament, iar libertatea de întrunire este consacrată în Constituție. Însă rapoartele despre planurile Kremlinului de destabilizare a Republicii Moldova și apariția unui document intitulat „Obiectivele strategice ale Federației Ruse în Republica Moldova”, care contura un plan de schimbare a regimului, au forțat Chișinăul să acționeze mai decisiv.

Pași mai mari în vederea desprinderii de Rusia

Noul cabinet al Republicii Moldova a făcut apel la Curtea Constituțională pentru a declara Partidul Șor drept ilegitim din cauza promovării intereselor unui stat străin. Între timp, ca răspuns la mitingurile opoziției, Maia Sandu a făcut apel la moldoveni să se adune pe 21 mai în piața principală a Chișinăului pentru a-și arăta sprijinul față de integrarea în UE. Aproximativ 60% dintre moldoveni sunt în favoarea aderării țării lor în UE.

Guvernul condus de Dorin Recean a oprit, de asemenea, difuzarea posturilor de televiziune rusești și și-a intensificat eforturile de a respinge în mod public afirmațiile dubioase ale Rusiei, cum ar fi că Ucraina se pregătește să ocupe Transnistria. Competențele Serviciului de Informații și Securitate, principala agenție de contraspionaj din Republica Moldova, au fost extinse, iar mai multor oficiali ruși, inclusiv președintelui Vladimir Putin, li s-a interzis intrarea în țară.

Poziția Chișinăului față de Transnistria a devenit și mai dură. În februarie, Parlamentul moldovenesc a decis să sancționeze separatismul cu închisoarea, provocând indignare la Tiraspol. Chișinăul insistă că amendamentele nu vor fi aplicate retroactiv, ci doar la viitoarele manifestări ale separatismului. Cu toate acestea, încă nu este clar cum va fi pusă în practică noua lege, așa că deocamdată oficialii transnistreni preferă să nu fie văzuți la Chișinău.

Acțiunile Rusiei au declanșat și o discuție publică în Republica Moldova despre armata țării, care nu ar putea rezista prea mult la o amenințare serioasă de securitate. Luând cuvântul la Conferința de Securitate de la München, Maia Sandu a cerut sisteme de apărare aeriană din partea statelor membre NATO. Guvernul de la Chișinău nu a abandonat încă ideea neutralității, dar arată clar că este gata să apeleze la NATO pentru ajutor în cazul unui pericol iminent.

Cursul Chișinăului către o rezistență mai hotărâtă față de Kremlin nu înseamnă că Republica Moldova se va desprinde peste noapte de Rusia. Nici Moscova nu va renunța fără luptă la influența sa în Republic Moldova. Cel mai probabil, Kremlinul va continua să se amestece în viața politică moldovenească finanțând partide pro-ruse, înfățișând NATO drept o amenințare și acuzând-o pe Sandu că încearcă să tragă Republica Moldova în război. Este posibil ca forțele pro-ruse să poată profita de problemele socio-economice ale statului pentru a avea un scor decent la următoarele alegeri.

Însă nici măcar acest scenariu nu va avea ca rezultat schimbări fundamentale în politica externă a Republicii Moldova. Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei ajută la consolidarea societății moldovenești în favoarea integrării în UE și a emancipării de Moscova, iar indiferent cine va ajunge să conducă statul în viitor nu va putea ignora acest consens, conchida Galia Ibraghimova.