Aşteptând un spectacol despre vise şi speranţe. Teatrul „Eugene Ionesco“ pregăteşte o nouă premieră
0
După 30 de ani în care spectacolul „Aşteptându-l pe Godot“ a fost simbolul Teatrului „Eugene Ionesco“, trupa revine cu un experiment de reinventare a piesei lui Beckett - „Improvizându-l pe Godot“
Vladimir şi Estragon sunt doi vagabonzi care se odihnesc pe marginea drumului, într-o aşteptare continuă, pentru că asta e ceea ce pot face ei cel mai bine. Îl aşteaptă pe Godot, un personaj mistic care aşa şi nu mai apare la finalul celor două acte. Acesta este subiectul piesei lui Samuel Beckett „Aşteptându-l pe Godot“, care a marcat secolul XX.
JUCAT ÎN TOATĂ LUMEA
A fost şi piesa cu care a început Teatrul „Eugene Ionesco“, dar, pentru că în noul spectacol a rămas prea puţin din lucrarea originală, realizatorii au numit-o „Improvizându-l pe Godot“. „Am şi uitat de câte ori am jucat acest spectacol începând cu anul 1983, când ne-am atins de text fiind studenţi. Acest spectacol are o istorie bogată şi zbuciumată, suferind (în sensul frumos al cuvântului) foarte multe modificări. Cu acest spectacol am colindat ţări ca Rusia, Estonia, Lituania, Letonia, Egipt, Ucraina, Franţa şi Japonia. Numai în Japonia am fost de trei ori cu turnee, în 11 oraşe“, povesteşte regizorul Petru Vutcărău care, timp de 30 de ani, a jucat rolul lui Estragon.
Artistul spune că „a trăit“ această piesă complicată. „«Aşteptându-l pe Godot» este un spectacol controversat, despre aşteptare, pesimism şi optimism, laitmotivul ei fiind plictiseala şi ezitarea“, explică regizorul.
Plictiseala este determinată de nesfârşita aşteptare: vine sau nu vine Godot? „Succesul nostru este că am marcat zonele de plictiseală şi le-am înlocuit cu improvizaţie. Orice acţiune din spectacol este goana de a scăpa de plictis, chiar şi prin lucruri prosteşti şi trăsnite“, motivează directorul artistic al Teatrului „Eugene Ionesco“.
„GODOT ESTE UN VIS PE CARE-L AŞTEPŢI“
Ceea ce ţine publicul atent într-un spectacol aparent plictisitor este căutarea unui Godot personal. „Fiecare îşi are Godot-ul lui. Pentru cineva el este însănătoşirea mult-dorită a copilului, pentru altcineva dorinţa de a scăpa de sărăcie sau revenirea acasă de la muncă de peste hotare. Godot este un fel de sens al vieţii, un vis. După ce vine, te pomeneşti că aştepţi un alt Godot“, filosofează Petru Vutcărău.
Astfel, spectatorii sunt chemaţi să vadă o istorie despre speranţă, dar şi despre dorinţele care nu se adeveresc. „Fiecare om iese din sală cu trăirile sale şi nu în zadar mulţi vin să revadă acest spectacol. Ei vin să râdă, să mediteze, să-l caute pe Godot. Să vină şi de această dată“, îndeamnă directorul artistic al teatrului.
O NOUĂ GENERAŢIE DE ACTORI
De-a lungul anilor, în acest spectacol au jucat nume grele ale scenei basarabene. Acum, teatrul transmite ştafeta tinerilor actori: Anatol Guzic, Ştefan Bouroşu, Laurenţiu Vutcărău, Ion Borş şi Dumitru Stegărescu. „Este o generaţie de actori talentaţi, dornici de a se afirma. Ei vor avea ocazia să-şi spună cuvântul şi să-şi arate personalitatea într-un spectacol legendar. Sper că le va fi de bun augur“, spune Petru Vutcărău.
Anatol Guzic (stânga) şi Ştefan Bouroşu vor interpreta rolurile principale din spectacolul „Improvizând-ul pe Godot“ FOTO: TEI
Anatol Guzic este cel care va ieşi mâine pe scenă în rolul optimistului Vladimir, după o lună de repetiţii intense. „Am mai urcat pe scena ionesciană în «Caruselul Erotic», dar simt o mare responsabilitate jucând în acest spectacol faimos“, spune tânărul. Se regăseşte în personajul său şi învaţă multe de la el. „În eroul meu domină optimismul şi încrederea că totul va fi bine şi că toţi vor fi salvaţi“, zâmbeşte Anatol.
Şi prietenul său, Ştefan Bouroşu, simte o mare tensiune înainte de premieră. „Aş fi vrut să am vreo două-trei luni de repetiţii, sunt perfecţionist de felul meu. Aş fi vrut să-l joc pe Estragon ideal, mai ales că Petru Vutcărău l-a jucat înaintea mea atâţia ani la rând“, şovăie actorul.
Se încarcă comentariile...
