Ziariştii francezi, ucişi de „domnul Marlboro“ ?

Corpurile celor doi jurnalişti francezi de la RFI, Ghislaine Dupont şi Claude Verlon, ucişi sâmbătă în Mali,  au repatriate, ieri, în Franţa. Cei doi reporteri trimişi în misiune în nordul Mali, au fost găsiţi la 12 km de oraşul Kidal: Ghislaine cu trei gloanţe în piept, Claude împuşcat de două ori în cap.

Parisul atribuie pentru moment dublul asasinat de la Kidal mişcării Al-Qaida în Magrebul islamic (AQMI) condusă de algerianul Mokhtar Belmokhtar, poreclit „ domul Marlboro“ pentru că se ocupa, la mijlocul anilor 1990 de contrabanda cu ţigări. Tot el a organizat şi luarea de ostatici din ianuarie anul acesta de la o rafinărie din Algeria unde lucrau şi români şi care s-a soldat cu 39 de morţi, scrie „Le Parisiene“.

Serviciile de informaţii franceze îl dăduseră mort după intervenţia militară a Franţei în Mali, dar se pare că trăieşte. Surse din Mali evocau deja arestarea a zece suspecţi în nordul ţării, dar Franţa nu a confirmat pentru moment această informaţie. Deocamdată nimeni nu a revendicat această crimă. Operaţiunile de identificare a asasinilor au fost lansate atât în ţara africană cât şi de echipele specializate franceze care au plecat luni de la Paris spre Bamako, capitala Mali.

 „Vom face totul pentru a-i găsi pe asasini“ a declarat preşedintele ţării africane Ibrahim Boubakar Keita dar şi premierul Franţei Jean-Marc Ayrault. Fără să excludă ipoteza unor asasinate de extremiştii islamişti, alţi cunoscători ai regiunii evocă posibila implicare a unor separatişti tuaregi. În sfârşit, importanta sumă de bani de care s-a vorbit  zilele trecute pentru a obţine eliberarea a 4 ostatici francezi deţinuţi de trei ani în regiune ar fi putut genera frustrare printre cei care nu au fost încântaţi de modul în care s-au împărţit banii.

 Crima de la Kidal, scrie „Le Monde“, „este şi un tragic revelator al situaţiei din nordul statului Mali unde, drama stă mărturie,  nimic nu este încă reglat“. La Kidal totul este în afara oricărui control, spun mulţi dintre specialişti. În aceste condiţii se pune întrebarea : ce va face Franţa în Mali de acum încolo, cum se arată pe viitor prezenţa militarilor francezi acolo care erau pe cale să se retragă după intervenţia armată de la începutul anului.

Pacificarea ţării africane este încă foarte departe iar ecuaţia din Mali este încă foarte complexă: puterea centrală de la Bamako are încă dificultăţi în a se impune peste tot în ţară - o ţară aproape de trei ori mai mare decât Franţa. Tuaregii, istoric apropiaţi de fosta putere colonială franceză dar divizaţi într-o serie de mişcări rivale, sunt cei care probabil pun cele mai mari probleme. Dar reconcilierea naţională, inter-etnică, trebuie însoţită şi de o relansare economică generală şi departicipare activă şi constructivă a tuturor ţărilor vecine cu Mali“, mai scrie publicaţia franceză.

În aşteptarea acestei soluţii - economice şi politice - Franţa nu are de ales decât să-şi ajusteze forţa militară prezentă în Mali. În zona în care s-au comis crimele de sâmbătă Franţa mai are doar 200 de miliari prezenţi plus la fel de mulţi soldaţi malieni. 

Numărul soldaţilor francezi din „Serval“ cum se numeşte forţa militară franceză din Mali, s-a redus de la cinci mii câţi număra în ianuarie la doar trei mii de soldaţi zilele trecute. Acest efectiv urma să mai rămână acolo până după alegerile legislative maliene de la sfârşitul acestei luni. Apoi, cum prezenţa franceză se va prelungi mai mulţi ani, ea va diminua la circa o mie de soldaţi dintre care doar foarte puţini în zona de nord a ţării, acolo unde au fost asasinaţi jurnaliştii Ghislaine Dupont şi Claude Verlon.