VIDEO Povestea femeii care le-a scos pe japoneze din Evul Mediu şi apoi a păstrat secretul timp de zeci de ani
0
Beate Sirota Gordon, care a scris, la doar 22 de ani, drepturile femeilor în Constituţia Japoniei şi care a păstrat secret lucrul acesta timp de zeci de ani, a murit duminică, la vârsta de 89 de ani, în locuinţa sa din Manhatten. Beate Gordon suferea de cancer pancreatic, potrivit spuselor fiicei sale, Nicole Gordon.
Japonezele îi datorează lui Beate Sirota Gordon drepturile de care se bucură astăzi. Legile care ţin de căsătorie, familie, divorţ, dreptul la proprietate şi moştenire nu erau valabile pentru ele înainte. Gordon a ajutat la schimbarea sistemului social feudal care a existat în Japonia până atunci, scrie „New York Times”.
În 1946, Beate Sirota s-a alăturat echipei civile care a lucrat pentru Generalul Douglas MacArthur, numit Comandantul Suprem al Forţelor Aliate în Japonia în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Ea a fost printre ultimii supravieţuitori care au făcut parte din echipa ce a redactat Constituţia Japoniei de după război.
"A fost baza pentru tot ceea ce a urmat, tot ceea ce s-a schimbat în mai bine pentru o societate mai egalitară. Gândiţi-vă ce şansă, cine altcineva mai poate spune că la 22 de ani a ajutat la redactarea unei constituţii?", spune Carol Gluck, profesoară de istorie niponă la Universitatea Columbia. Gluck mai atrage atenţia că unele drepturi ale femeilor trecute de Gordon în Constituţia Japoniei nu există în Constituţia Statelor Unite.
A copilărit în Japonia
Beate Sirota nu a fost avocat şi nici măcar nu a studiat Dreptul. Şansa unică pe care a avut-o la vremea respectivă s-a datorat unor evenimente din viaţa ei care au dus-o acolo. Gordon s-a născut în 1923 la Viena, unde se stabiliseră părinţii ei. Tatăl, Leo Sirota, a fost un pianist care s-a bucurat la vremea lui de notorietate şi care a fost invitat să predea la Conservatorul Imperial din Tokio pe vremea când fiica lui avea doar cinci ani. Familia Sirota a petrecut mai bine de 10 ani în Ţara Soarelui Răsare, stabilindu-se la Tokio.
A fost baza pentru tot ceea ce a urmat, tot ceea ce s-a schimbat în mai bine pentru o societate mai egalitară. Gândiţi-vă ce şansă, cine altcineva mai poate spune că la 22 de ani a ajutat la redactarea unei constituţii? Carol Gluck, profesoară de istorie niponă la Universitatea Columbia
Beate Sirota a fost educată la Şcoala Germană din oraş şi apoi s-a mutat la Şcoala Americană, după ce, pe la jumătatea anilor '30, naziştii începuseră să introducă ideile antisemite şi radicale în programa şcolilor germane.
În 1939, la vârsta de 15 ani, Beate a plecat în Statele Unite, unde a urmat cursurile Colegiului Mills din Oakland, California. Părinţii ei au rămas în urmă în Japonia. După atacul de la Pearl Harbor, Sirota nu a mai putut să îi contacteze. A rămas singură, fără ajutor de la părinţi şi a trebuit să se descurce cu ceea ce ştia - limbile străine.
La vremea aceea, ea era deja fluentă în engleză, japoneză, germană, franceză, spaniolă şi rusă. A fost angajată în San Francisco, la un post de monitorizare a comunicaţiilor japoneze din Departamentul de Informaţii al Statelor Unite, unde scria misive în care americanii cereau capitularea Japoniei.
Cum a ajuns în echipa Generalului MacArthur
Beate Sirota a primit cetăţenie americană în 1945. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial încă nu ştia dacă părinţii ei mai sunt în viaţă sau nu. Civilii americani nu aveau cum să ajungă în Japonia în 1945, astfel că Sirota s-a dus la Washington, unde a reuşit să obţină un post de traducător în echipa Generalului MacArthur.
Japonezele au fost tratate ca nişte sclave de-a lungul istoriei. Erau vândute şi cumpărate ca o marfă, neavând niciun drept. Beate Sirota Gordon
A ajuns la Tokio în ajunul Crăciunului din 1945 şi s-a dus direct la casa părinţilor ei. Tot ce mai rămăsese din construcţie era un stâlp carbonizat. Într-un sfârşit, Sirota şi-a găsit părinţii care fuseseră deportaţi într-o zonă rurală din ţară şi sufereau de malnutriţie. I-a luat cu ea înapoi la Tokio, unde a avut grijă de ei în timp ce a continuat să lucreze pentru MacArthur. Una dintre priorităţile misiunii Comandantului Suprem al Forţelor Aliate era să pună bazele unei noi constituţii, după model occidental.
Proiectul care a început în 1946 era secret şi trebuia finalizat în şapte zile. Fiindcă era singura femeie care fusese recrutată în comisia constituţională, din care mai făceau parte alţi 24 de bărbaţi, tânăra Beate Sirota a primit însărcinarea de a redacta secţiunea despre drepturile femeilor.
Redactarea Constituţiei Japoniei
Sirota a văzut cu ochii ei cum era viaţa japonezelor în cei 10 ani cât a locuit acolo cu părinţii ei şi a vrut să le îmbunătăţească statutul social. "Japonezele au fost tratate ca nişte sclave de-a lungul istoriei. Erau vândute şi cumpărate ca o marfă, neavând niciun drept", a explicat Beate Sirota într-un interviu pe care l-a acordat în 1999 emisiunii de televiziune "The Dallas Morning News".
Sirota a cutreierat prin toate librăriile japoneze care mai rămăseseră în picioare în urma războiului şi a luat toate constituţiile japoneze din istorie pe care le-a găsit. După şapte zile de muncă obositoare, Beate a scris două articole privind drepturile femeilor în Constituţia Japoniei.
Întotdeauna au vrut să se fotografieze cu mine, să dea mâna cu mine şi îmi spun că îmi sunt recunoascătoare. Beate Sirota Gordon
"Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi nu vor fi discriminaţi politic, economic sau social din cauza rasei, religiei, sexului, statutului social sau originii familiei", scrie la începutul articolului 14, redactat de Sirota.
Articolul 24 le dădea femeilor dreptul de a-şi alege soţul, de a avea proprietate, de a moşteni, de a alege unde vor trăi, sau de a divorţa. Noua Constituţie Japoneză după model occidental a intrat în vigoare în 1947. Un an mai târziu, Beate Sirota s-a căsătorit cu Joseph Gordon, care era şeful biroului de traducători al departamentului serviciilor secrete din cadrul armatei americane în Japonia.
A păstrat secretul contribuţiei ei timp de zeci de ani
În 1950, Beate Gordon s-a alăturat Sociatăţii Japoneze din New York. Din noua sa poziţie, ea a deschis uşile spre Occident pentru mulţi artişti japonezi, inclusiv maeştri ai muzicii, dansului tradiţional şi ai ceremonialului de ceai. În 1970, a devenit director artistic al Societăţii Asiatice din New York . Gordon a călătorit mult prin toată Asia căutând artişti şi a adus pe scenele Occidentului de la păpuşari vietnamezi până la dansatori din Monglia. În 1991, s-a retras din poziţia de director artistic.
Joseph Gordon a murit în august 2012. Cei doi au lăsat în urmă o fiică, Nicole, un fiu, Geoffrey, şi trei nepoţi. Timp de mulţi ani, Beate Gordon nu a spus nimic despre contribuţia ei la redactarea Constituţiei Japoniei fiindcă nu a vrut să alimenteze tabăra conservatorilor japonezi, care de mult timp voiau o revizuire a acesteia. Faptul că Beate Sirota avea cetăţenie americană şi doar 22 de ani atunci când a contribuit la redactarea constituţiei ar fi stârnit critici şi nemulţumiri din partea conservatorilor.
Abia pe la mijlocul anilor '80 a început să vorbească în public despre asta. În 1995, şi-a publicat memoriile , "Singura femeie din cameră" ("The Only Woman in the Room"), în limba japoneză, iar doi ani mai târziu, în engleză.
Cartea a făcut-o celebră în Japonia, unde a ţinut multe conferinţe, a apărut la televizor şi a devenit subiectul unei piese de teatru, dar şi al unui documentar. În ultimii ani, când conservatorii japonezi au criticat dur Constituţia, Gordon i-a luat apărarea.
În 1998, ea a fost omagiată cu Ordinul Comorii Sacre, cea mai mare onoare pe care o poate acorda guvernul japonez, dar cel mai mare omagiu l-a primit din partea femeilor japoneze. "Întotdeauna au vrut să se fotografieze cu mine, să dea mâna cu mine şi îmi spun că îmi sunt recunoascătoare", a povestit Beate Sirota Gordon în 1999 pentru ABC News.
Se încarcă comentariile...
