VIDEO Adevăratul cost al fructelor de mare: sclavie şi omoruri

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Condiţiile de muncă din industria pescuitului reprezintă o mare provocare atât pentru ţările dezvoltate, cât şi pentru cele aflate în curs  FOTO captură YouTube
Condiţiile de muncă din industria pescuitului reprezintă o mare provocare atât pentru ţările dezvoltate, cât şi pentru cele aflate în curs  FOTO captură YouTube

O investigaţie efectuată de „The Ecologist” a scos la iveală condiţiile îngrozitoare de muncă şi exploatarea la care sunt supuşi muncitorii din Myanmar la bordul navelor thailandeze de pescuit.

Industria thailandeză a pescuitului, una dintre cele mai mari din lume, depăşeşte 4 miliarde de dolari anual. O mare parte din peştele capturat în mare este congelat, exportat şi consumat în întreaga lume, în timp ce unele nave prind aşa-numitul „peşte gunoi“, care este transformat în hrană pentru creveţii exportaţi în supermarketurile din întreaga lume. 

Cei mai mulţi dintre pescarii aflaţi la bordul navelor thailandeze sunt birmanezi. Potrivit „Human Rights Watch” în jur de 250.000 de birmanezi lucrează în cadrul industriei thailandeze a pescuitului, cu drepturi minime sau deloc. Vorbim despre o forţă de muncă invizibilă care, susţin experţii, este brutal exploatată.

Ca mulţi alţii înaintea lui, Wai Yan a fugit din Myanmar (Birmania) în căutarea unei vieţi mai bune. La vârsta de 16 ani el a fost recrutat pe o navă thailandeză, cu promisiunea că va primi un salariu mare. După ce a ajuns la bordul navei, însă, au trecut doi ani până când a călcat din nou pe uscat.

De fiecare dată când vedeam nava-mamă venind plângeam pentru că voiam să merg acasă. Dar nu am putut pentru că nu aveam voie“, a declarat el pentru „The Ecologist.”

Luat să pescuiască în apele Oceanului Indian, el a fost mutat pe mai multe nave, singurul său contact cu lumea exterioară fiind o barcă de aprovizionare care aducea mâncare şi combustibil şi transporta apoi peştele prins în porturile thailandeze.

Malnutriţie şi omoruri

„În acei ani dormeam câte patru ore pe zi. Căpitanul purta tot timpul o armă la el, deci nu aveam curajul să-l refuz atunci când îmi cerea ceva. A fost o viaţă foarte grea, am slăbit şi m-am îmbolnăvit din cauza lipsei de hrană. Am avut rău de mare tot timpul şi a trebuit să lucrez atât de mult pe cât îşi doreau ei. Singurul lucru pentru care ne-am putut întoarce la ţărm a fost pentru că nava începea să ia apă. Nu aveam telefon mobil sau vreo altă cale de comunicare. Tot ce ştiam şi vedeam era marea”

a declarat Wai Yan, mărturisind că nici măcar nu a îndrăznit să pretindă un salariu.

„Un prieten de-al meu m-a întrebat: «ai văzut cadavrele alea care pluteau în apropierea portului? Ăia sunt oamenii care s-au plâns»“.

Cazul lui Wai Yan nu este singular. Un alt birmanez, Nyan, a descris pentru publicaţia citată condiţiile în care erau forţaţi să muncească. „Când lucrăm ne investim toată viaţa noastră, suntem la mâna lor şi nu putem face nimic de capul nostru. Atunci când primim ordine trebuie să le respectăm. Trebuie să mâncăm când spun ei şi să dormim când spun ei. Nu există scuză pentru absolut nimic. E foarte greu. Când am greşit la sortarea peştelui, m-au bătut cu o bâtă metalică. Au încercat chiar să mă împuşte”, a povestit Nyan.

Lucrând sub acoperire, echipa „The Ecologist” a reuşit să obţină accesul la mai multe nave de pescuit din larg.  „Ni s-au arătat nişte cămăruţe mici şi joase în care se aflau nişte şipci nefinisate pe post de pat şi în care era montat un fel de claxon care anunţa când era timpul ca echipajul să înceapă sortarea capturilor”, povestesc redactorii publicaţei. Pescarii au câteva haine de schimb şi folosesc cuţite ruginite. 

Ni s-a spus despre obiceiul căpitanilor de a hrăni echipajul înfometat cu amfetamine, de a-i omorî pe cei care se plâng sau despre migranţii birmanezi care se aruncau de pe vas într-o încercare mortală de a scăpa de coşmarul vieţii pe mare“, au mai scris jurnaliştii. 

Un membru al echipajului chiar le-a povestit despre o crimă la care a fost martor: „Căpitanul şi-a scos arma şi l-a împuşcat până când a căzut de pe navă. Nu a murit pe loc, a încercat să urce, însă căpitanul a continuat să tragă în el până când s-a scufundat. Am văzut o astfel de situaţie de două ori”.

Pescuit ilegal, nicio măsură

pescuit in thailanda Reuters

Flotele thailandeze pescuiesc în zonele bogate din zona de coastă din Golful Thailandei şi a Mării Andaman. În timpul anchetei, mai mulţi membri ai echipajului au recunoscut pentru „The Ecologist” că pescuiesc ilegal în apele altor ţări, cel mai frecvent în Myanmar şi Malaezia, dar şi în Bangladesh, Indonezia şi chiar Australia.

Scăpate din vedere, flotele ilegale folosesc adesea echipamente de pescuit care distrug ecosistemele marine din Asia de Sud-Est, în vânătoarea profitabilă pentru cât mai mult peşte.

Dincolo de îngrijorarea faţă de pescuitul ilegal, există o misiune la fel de provocatoare pentru furnizorii de peşte şi pentru guvernele care care doresc să facă alimentele mai durabile.

„Condiţiile de muncă din industria pescuitului reprezintă următoarea mare provocare pentru organizaţiile care îşi doresc fructe de mare durabile şi obţinute cinstit. Există numeroase cazuri de condiţii de muncă îngrozitoare pe bărcile de pescuit, atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare şi totuşi niciunul dintre sistemele abilitate nu abordează această problemă”, spune Blake Lee Harwood de la Parteneriatul pentru Pescuitul Durabil.

Numele pescarilor birmanezi intervievaţi pentru acest articol au fost schimbate pentru a le proteja identitatea.

În lume

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite