Scufundare în lumea morţilor: doi japonezi încă mai speră să găsească corpurile celor dragi, la patru ani de la tsunami

De două ori pe lună, doi japonezi îşi pun echipamentul de scufundare şi se duc să-şi caute rudele luate de tsunami-ul din 2011. Ei ştiu că nu mai au ce să găsească, însă speră să găsească ceva, orice, care să le dea un scop în viaţă, notează BBC.

Sub apele golfului Onagawa, în prefectura Miyagi din nord-estul Japoniei, se află frigidere, televizoare, maşini şi chiar camioane. „Imaginaţi-vă un oraş mare, pus într-un malaxor şi aruncat în ocean“, este modul în care un oceanograf a descris efectele tsunami-ului din Japonia de acum patru ani.

Onagawa a fost unul dintre oraşele cele mai afectate de tsunami. Aici, Yasuo Takamatsu îşi caută soţia, pe Yuko. Singurul lucru pe care l-a recuperat până acum de la ea a fost telefonul mobil, descoperit în parcarea unei clădiri. În mod miraculos, a reuşit să-l pornească, după câteva luni. Pe telefon a descoperit un mesaj pe care soţia sa n-a mai apucat să-l trimită: „Tsunami este dezastruos“.

Aproape unul din zece rezidenţi ai oraşului a murit sau a fost dat dispărut. Majoritatea supravieţuitorilor au rămas în zone special amenajate, petrecându-şi zilele căutându-i pe cei dragi, scotocind prin tot haosul rămas în urmă şi mergând kilometri întregi de-a lungul oceanului. 

Takamtsu a învăţat să facă scufundări pentru a-şi găsi soţia

Takamatsu este încă bântuit de mesajul lui Yuko. „Am sentimentul că încă vrea să vină acasă“, spune el. În urmă cu doi ani, când a văzut scafandrii Pazei de Coastă căutând rămăşiţele celor dispăruţi, i-a venit o idee: ar putea face la fel. „Aşa că am învăţat să fac scufundări“, spune Takamatsu.

El a început să ia lecţii şi a discutat şi cu Masaaki Narita, a cărei fiică, Emi, colegă de serviciu cu soţia sa, era şi ea dată dispărută. Takamatsu i-a propus s-o caute şi pe Emi, dacă tot îşi căuta soţia. Narita a decis însă să i se alăture.

Resturi aflate sub mare dupa tsunami-ul din Japonia FOTO AMSTEC/TEAMS via BBC

Este o muncă grea. Golful este foarte adânc şi multe dintre obiectele de la fund sunt îngropate într-un strat gros de nămol care, atunci când este deranjat, blochează vederea. Însă au şi zile bune, notează BBC. Într-una din ele, cei doi au găsit cutia de caligrafie a unui băiat, cu numele lui pe ea, şi un album de nuntă. Tot ce are un nume este înapoiat proprietarilor. Portofelele, carnetele de cecuri şi ştampilele sunt date poliţiei.

„Încă sper că voi găsi ceva“

Cinci milioane de tone de resturi au fost târâte în mare de tsunami. Două treimi s-au scufundat chiar lângă coastă, acoperind fundul mării şi distrugând ecosistemul. Aproximativ o treime au plutit în larg, în petice mari ce puteau fi urmărite cu ajutorul imaginilor din satelit. Cadavrele a peste 2.000 de persoane, din cele 16.000 care au murit, nu au fost niciodată recuperate. La patru ani după dezastru acest lucru este şi mai improbabil, materia organică fiind descompusă. 

În ciuda inutilităţii aparente a sarcinii pe care şi-au asumat-o, Takamatsu şi Narita nu intenţionează să renunţe. „Încă sper că voi găsi ceva, poate un corp, chiar dacă e fata mea sau nu. Vreau să-mi caut fiica cât timp pot. Dacă renunţ, şansele se reduc la zero. Dacă voi continua, măcar am o şansă“, spune Narita.

Takamatsu simte la fel. „Deşi şansele să-mi găsesc soţia sunt mici, tot vreau s-o mai caut cât îmi mai permite puterea. Ştiu că e moartă, dar nu vreau s-o las singură sub apă. Sincer, vreau s-o găsesc şi s-o aduc acasă“, spune Takamatsu.

Yasuo si Yuko Takamatsu FOTO BBC