Încleștarea mocnită între marile puteri în Arctica. Cum se poziționează China, Rusia și Europa în cursa pentru resurse critice
0Arctica devine rapid una dintre cele mai disputate zone ale lumii. China se confruntă cu o concurență acerbă din partea Rusiei, Europei, Indiei și SUA. Se poate spune că o cursă pentru resursele din Arctica a început, în timp ce în fundal tensiunile geopolitice sunt în creștere.
Imediat ce Magnus Mæland a fost ales primarul unui orășel din extremitatea nordică a Norvegiei, la sfârșitul lui 2023, trei delegații din China i-au bătut la ușă.„Pentru că vor să fie o superputere polară”, a comentat el pentru BBC.
Deși nimeni nu s-ar gândi imediat la China în asociere cu Arctica, cert este că această țară este hotărâtă să devină un actor important în regiune. Chinezii concurează pentru proprietăți imobiliare, pentru proiecte de infrastructură și speră să-și stabilească o prezență regională permanentă.
China se prezintă deja ca un „stat aproape de Arctica”, deși capitala sa regională cea mai nordică, Harbin, se află aproximativ la aceeași latitudine ca Veneția, Italia.
Oamenii de știință din domeniul climei estimează că Arctica se încălzește de patru ori mai repede decât oricare alt glob de pe glob, cu impact asupra ecosistemelor, a vieții sălbatice și a populațiilor locale
Zona arctică are o întindere uriașă, acoperind 4% din glob, iar puterile globale văd noi oportunități deschizându-se în Arctica odată cu topirea gheții, care facilitează accesul la resursele naturale vaste precum minerale esențiale, petrol și gaze.
Potrivit unor estimări, aproximativ 30% din gazele naturale neexploatate se găsesc în Arctica.
Totodată, se deschid posibilități pentru noi rute comerciale maritime, reducându-se dramatic timpul de călătorie între Asia și Europa. În domeniul exporturilor, timpul înseamnă bani. China lucrează deja la un plan pentru un „Drum al mătăsii polare” pentru transportul maritim în Arctica.
Visul unui Singapore în Nordul Înalt
În interiorul Cercului Polar Arctic, în cel mai nordic punct al Norvegiei continentale, fostul oraș minier Kirkenes contrastează cu imaginile din cărțile poștale cu munți acoperiți de zăpadă și fiorduri în jur.
Aici dai peste magazine închise și depozite abandonate, cu ferestre sparte. Orașul pare uitat și abandonat.
În aceste condiții, nu e de mirare că posibilitatea de se construi aici într-o zi primul port european pentru navele masive de containere din Asia este cât se poate de atractivă.
Directorul portului, Terje Jørgensen, intenționează să construiască un port internațional nou-nouț. Ochii i se luminează când vorbește despre un viitor în care ar deveni un Singapore din Nordului Înalt european.
„Ceea ce încercăm să construim aici în Kirkenes este un port de transbordare unde se întâlnesc trei continente: America de Nord, Europa și Asia. Vom duce mărfurile la țărm și le vom reîncărca pe alte nave pentru exporturi ulterioare. Nu trebuie să vindem niciun teren nimănui. Nici unei companii britanice, nici unei companii chineze”, spune el.
„Noile legi norvegiene interzic transferul de proprietăți sau de întreprinderi, dacă vânzarea ar putea afecta interesele de securitate norvegiene”, explică el. Astfel că ei așteaptă orientări clare din partea guvernului cu privire la ce fel de infrastructură critică ar putea fi vizată de legislație.
Primarul Mæland se arată precaut cu privire la intențiile Chinei. „Ne dorim o relație cu China, dar nu vrem să fim dependenți de China”, spune el.
„Europa trebuie să se întrebe: Cât de dependenți vrem să fim de regimurile totalitare și autoritare?”
Abordarea Chinei de a încerca să plătească o cale de intrare în Arctica începe să se lovească de refuzuri în regiunea arctică europeană. Tentativele recente ale Beijingului de a cumpăra porturi maritime în Norvegia și Suedia și un aeroport în Groenlanda, spre exemplu, au fost respinse.
Rusia, cel mai mare jucător din Arctica
Acest context împinge China - cea mai mare superputere emergentă din lume - în brațele celui mai mare jucător din Arctica, Rusia.
Rusia controlează jumătate din țărmul arctic și a înghițit investițiile chineze.
Cele două țări cooperează militar și în Arctica. Paza de coastă chineză a intrat pentru prima dată în Arctica în octombrie, în cadrul unei patrule comune cu forțele ruse. Cele două țări organizaseră aici exerciții militare comune cu o lună înainte. În iulie, bombardiere cu rază lungă de acțiune din ambele țări au patrulat provocator Oceanul Arctic în apropiere de Alaska, în Statele Unite.
Este ca și cum Beijingul și Moscova s-ar uita la NATO, care și-a intensificat exercițiile în Arctica, și ar spune: Putem face și noi asta.
Toate țările care se învecinează cu zona arctică sunt membre NATO, cu excepția Rusiei.
Andreas Østhagen, cercetător în cadrul Institutului independent Fridtjof Nansen, descrie regiunea arctică drept „fructul ușor de obținut” pentru colaborarea ruso-chineză.
„Rusia are nevoie de investiții și de actori comerciali care sunt interesați de dezvoltarea Arcticii - resurse de gaz natural lichefiat, resurse petroliere sau dezvoltarea unei rute maritime nordice ca rută de transport maritim.
„China este acea piață. Cele două țări caută modalități de a-și extinde cooperarea politică, economică și chiar militară.”
Însă China nu este dornică să se alinieze prea strâns cu Rusia în măsura în care dorește să evite sancțiunile occidentale și să continue să facă afaceri cu puterile occidentale, în interiorul și în afara Arcticii.
Rusia are la rândul ei rezerve.
„Aveți grijă să nu supraestimați relația Rusia-China”, spune Østhagen. „Rusia se ferește să lase China să pătrundă prea adânc în regiunea sa arctică”.
Moscova se bazează foarte mult pe resursele sale naturale de acolo. Și, potrivit rapoartelor, curtează și alți investitori din Arctica, inclusiv SUA.
Umbra ursului
Rusia se bazează, de asemenea, pe Arctica sa pentru a stoca arme strategice - în principal în peninsula Kola, care are capacități nucleare și adăpostește legendara sa Flotă a Nordului.
În Norvegia, locuitorii din Kirkenes trăiesc sub umbra ursului rus. Frontiera cu Rusia este la 10 minute de mers cu mașina. Iar peninsula Kola este inconfortabil de aproape.
În perioada Războiului Rece, orașul a devenit cunoscut drept un cuib de spioni - o linie a frontului între Occident și Uniunea Sovietică.
Norvegia crede că Rusia se folosește de zona sa arctică pentru a antrena noi recruți și drept loc de unde să lanseze bombardiere pentru a ataca Ucraina.
Deși nu se află direct în război cu Rusia, Norvegia, și în special nordul țării, de-a lungul frontierei sale terestre de aproximativ 200 km, se simte sub atac.
„O vedem aici, la nivel local”, spune colonelul Jørn Kviller, lângă apele limpezi ale râului Pasvik, care separă Norvegia de Rusia. În față se află posturile de frontieră galben strălucitor ale Norvegiei și cele roșii și verzi ale Rusiei.
De la invazia la scară largă a Ucrainei, au existat incidente din ce în ce mai frecvente de bruiaj GPS care au determinat piloții comerciali să schimbe sistemele de navigație. Cazurile de spionaj la frontieră - „totul, de la informații privind semnalele la agenți trimiși în Norvegia” - s-au înmulțit vertiginos, spune colonelul Kviller.
Norvegia și aliații săi din NATO sunt, de asemenea, în alertă din cauza submarinelor spion rusești și alte nave din Arctica.
Comandamentul militar comun e situat adânc într-un munte de cuarț din Bodø, în interiorul Cercului Polar Arctic.
Dintr-un labirint de tuneluri și camere de supraveghere Norvegia adună informații în timp real de pe uscat, din aer și de pe mare, concentrându-se asupra navelor suspecte din apele sale arctice și din apropierea acestora. Totul este împărtășit în timp real cu aliații NATO.
Important este că orice navă rusă care dorește să intre în Europa trebuie să treacă mai întâi prin apele norvegiene.
Agenții din cartierul general montan sunt atenți la semnele de spionaj și sabotaj în jurul a ceea ce oficialii numesc „infrastructură critică” subacvatică, ca parte a războiului hibrid al Kremlinului împotriva Occidentului.
Printre ținte se numără cablurile submarine de comunicații - care leagă continentele și permit tranzacții financiare zilnice în valoare de trilioane de dolari - precum și conductele de petrol și gaze.
Norvegia este un furnizor important de gaze naturale pentru Europa, inclusiv pentru Regatul Unit, mai ales de când au fost impuse sancțiuni asupra exporturilor rusești în urma invaziei la scară largă a Ucrainei.
Moscova și-a modernizat capacitățile militare în Arctica. Are o flotă serioasă de submarine spion și nucleare. Dacă acestea trec nedetectate, ar putea lansa rachete către capitalele din Europa și amenința, de asemenea, SUA.
Președintele american Donald Trump a spus Europei că trebuie să facă mai mult pentru propria apărare, dar în interiorul Arcticii, există o „mare suprapunere de interese”, spune șeful comandamentului comun norvegian, viceamiralul Rune Andersen.
„Este vorba, de asemenea, despre apărarea internă a SUA... Concentrarea de arme nucleare rusești, capacitățile pe care Rusia le desfășoară nu vizează doar Europa, ci și SUA”, spune el.
Viceamiralul Andersen nu crede că vreuna dintre părți urmărește un conflict deschis în Arctica, însă, în condițiile în care tensiunile globale cresc în alte părți, cum ar fi Ucraina, există un potențial de propagare în Arctica.
Echipa viceamiralului are programat un apel de rutină către Flota de Nord a Rusiei în fiecare miercuri după-amiază, pentru a ține deschise canalele de comunicare, spun ei.
Competiția pentru resursele arctice
În drumul dinspre Kirkenes către Polul Nord, se află arhipelagul norvegian Svalbard, care este în centrul luptei dintre puterile globale pentru resursele arctice.
Deși norvegian, arhipelagul este guvernat de un tratat care permite cetățenilor din toate țările semnatare să lucreze acolo fără viză. Majoritatea sunt angajați în mine, turism și cercetare științifică.
Însă, de la invazia la scară largă a Ucrainei, în unele comunități de aici s-a observat o intensificare vizibilă a curentului naționalist. Printre acestea se numără paradele militare ale așezării rusești pentru a marca comemorarea sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial, arborarea unui steag sovietic pe infrastructura rusă și suspiciunea crescândă că Beijingul a transformat stația sa de cercetare din Svalbard în stațiune cu dublu scop - pentru spionaj militar.
Comunitățile indigene din regiune, dintre care puțin peste jumătate locuiesc în Arctica rusă, au adesea sentimentul că cei aflați la putere nu recunosc drepturile popoarelor pentru care regiunea este casă.
Miyuki Daorana, o tânără activistă din Groenlanda care reprezintă comunitatea indigenă Inughuit acuză țările europene că folosesc „criza climatică” drept scuză pentru a „extrage și invada pământurile indigene”. „Este ceva ce noi numim colonialism verde sau agresiune de dezvoltare, prin care dorința reală este să ia din ce în ce mai mult de pe terenuri”, spune ea.
Nu cu mult timp în urmă, se vorbea despre excepționalismul arctic, în care că cele opt țări care se învecinează cu Arctica - Canada, Rusia, SUA, Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca și Islanda - împreună cu reprezentanții a șase comunități indigene din Arctica și alte țări observatoare, inclusiv China și Regatul Unit, ar fi lăsat deoparte diferențele politice pentru a proteja și guverna împreună această parte a lumii.
Dar acestea sunt vremuri în care marile puterile fac jocuri politice, iar țările acționează din ce în ce mai mult în propriul lor interes. Cu o rivalitate crescută între națiunile din Arctica, riscurile de interpretare sau de calcul greșit sunt ridicate, cochide BBC.
Se încarcă comentariile...
