EXCLUSIV Makhtar Dia, fost student în România şi responsabil de inovare tehnologică în Senegal, explică de ce ţara noastră trebuie să revină în Africa

România este o ţară mare şi trebuie să-şi arate capacitatea pe plan internaţional, în special în Africa, unde era prezentă cândva, spune directorul general al Agenţiei pentru Proprietate Intelectuală şi Inovare Tehnologică din Senegal, Makhtar Dia, fost student la Universitatea Politehnică din Bucureşti.

Pentru toţi marii investitori ai lumii, Africa reprezintă acum continentul care justifică orice tip de mare proiect: oferă resurse de o diversitate uluitoare, o piaţă de muncă ieftină, pieţe de desfacere enorme şi, în acest moment, deschisă pentru cooperare în absolut toate domeniile, având nevoie de specialişti, de tehnologie şi favorizând fiscal-legislativ, la modul foarte generos, sosirea şi implantarea acestora. Multe dintre ţările africane considerate acum drept „noul Eldorado“ au fost, cu multe decenii în urmă, în strânse legături cu România, ţară unde s-a pregătit o parte din ceea ce constituie în acest moment elita din zonele administraţiei şi afacerilor din ţările respective. Unul dintre aceştia este senegalezul Makhtar Dia, ajuns acum în zona de conducere a administraţiei naţionale, foarte bun cunoscător al României, ţara unde a urmat cursurile universitare şi de masterat, dar şi unde s-a şi căsătorit. Este exemplul clasic al tipului de legături cu reală valoare strategică pe care orice ţară îşi doreşte să le stabilească şi să le cultive, este tipul de canal ce este utilizat, în ambele sensuri, pentru menţinerea de legături privilegiate.

Nu mai este nevoie să vă spun cât am avut de pierdut, după Revoluţie, din ignorarea aproape programatică şi prostească a legăturilor de odinioară doar pe motivul că fuseseră stabilite pe vremea comuniştilor odioşi. Am lăsat spaţii libere în ţările arabe, în ţările africane, pieţele noastre tradiţionale unde, în anumite sectoare de activitate, aproape că deţineam monopolul, asigurând comenzi extrem de importante şi constante pentru industria de acasă, acum demult distrusă şi vândută la fier vechi. Îl veţi auzi pe interlocutorul meu pledând pentru nevoia de deschidere urgentă a României spre o piaţă pentru care se bat acum giganţii economiei mondiale şi unde încă mai avem prieteni care se bucură când aud vorbindu-se româneşte şi care, cu toţii, pun aceeaşi întrebare: e nevoie de voi, de ce nu veniţi aici? Citiţi pledoaria lui, în speranţa că şi responsabilii noştri politici vor crede cândva că „poarta africană“ merită din plin să fie deschisă şi exploatată.

- Vă spun „bine aţi revenit în România“ deoarece sunteţi foarte bine conectat cu realitatea ţării mele. Să începem cu asta.

Aşa cum bine aţi spus, dincolo de faptul că sunt senegalez, eu mă consider şi român. Mi-am făcut studiile aici în România între 2004-2012, obţinând o diplomă de inginer la Institutul Politehnic din Bucureşti, unde am absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii cu specializarea electronică aplicată, apoi doi ani de studii pentru un master în ingineria de sisteme energetice. Trebuie să adaug şi faptul că soţia mea este româncă şi am şi doi copii, ceea ce face ca legătura mea cu România să fie şi mai puternică.

- Dar, dincolo de această legătură, să vorbim acum despre alte legături. Spre exemplu, despre cel care există şi pe viitor ar putea fi şi mai puternic, în termeni comerciali, de schimburi economice, între Senegal şi România. Asta deoarece, după părerea mea, în discuţia asta există mai multe nivele: în primul rând, este vorba despre două ţări-cheie, Senegalul pentru Africa, România pentru Europa de Est, pentru tot ceea ce înseamnă francofonia. În acest domeniu, ce tip de legături există, ce tip de legături ar putea exista, ce tip de deschideri există şi ce ar putea fi pe viitor?

Permiteţi-mi ca mai întâi, pentru telespectatorii care nu cunosc Senegalul, să spun că este vorba despre o ţară din Africa de Vest, cu aproximativ 13 milioane de locuitori, o ţară stabilă care nu a avut niciodată probleme, fostă colonie franceză care şi-a dobândit independenţa în 1960, o ţară respectată pentru democraţia sa, dar şi pentru stabilitatea sa politică. De la dobânirea independenţei, Senegalul a prezentat mereu o democraţie exemplară la nivel mondial, dar şi o tranziţie politică fiabilă şi întotdeauna paşnică. În Africa Occidentală, nu suntem departe de Mali, de Gambia, de Guineea dar nu departe şi de Mauritania sau de Maroc. Suntem la patru ore de zbor de Paris, trei ore de Lisabona, trei ore de Madrid şi cinci ore de Washington. Din această cauză, suntem un hub pentru Africa şi, în special, pentru Africa de Vest. Revenind acum la nivelul relaţiilor între Senegal şi România.

- ... să începem cu nivel Francofoniei…

După cum ştiţi, francofonia este o organizaţie care polarizează multe ţări, Senegalul face parte din organizaţie, ca şi România. Bucureştiul a găzduit un Summit al francofoniei, secretarul general din acel moment al organizaţiei fiind preşedintele senegalez Diouf. După asta, Senegalul a deţinut preşedinţia organizaţiei până anul trecut când a predat mandatul Madagascarului. În acest moment în care vorbim, secretarul general al organizaţiei se află la Dakar nu numai în cadrul unei vizite oficiale, ci şi pentru a inaugura edificii care fac parte din reţeaua francofoniei. Senegalul şi România sunt ţări legate de francofonie şi de lomba franceză deoarece, chiar dacă vorbesc o altă limbă, foarte mulţi români cunosc franceza. Este o legătură culturală. Recent, cu ocazia vizitei ministrului nostru al culturii la Bucureşti, a fost inaugurat şi un bust al lui Leopold Sedar Senghor, poet senegalez, fost Preşedinte al Academiei Franceze.

- Fiindcă aţi amintit numele lui Senghor, îmi amintesc de marea obiecţie care s-a făcut la adresa francofoniei acuzată de a se dezvolta exclusiv la nivel cultural.  S-a spus: iată un oganism cultural  desigur respectabil -  s-a evocat meeu exemplul Senghor care a reprezentat marea deschidere spre lume nu numai a Seegalului ci şi a întregii Africi  - dar s-a spus "bun, şi ce facem cu asta? este zona culturii, interesează artiştii, scriitorii şi gata!". Dar discuţiile pe care le-am auzit la Bruxelles privind francofonia, în orice caz acesta era mesajul francez, e că acum e nevoie de altceva. Trebuie să existe o deschidere către domeniul tehnologiei, către comerţ, către schimburile internaţionale. În acest sens, care ar putea să fie sensul dezvoltării relaţiilor între Senegal şi România, poate cu România folosind Senegalul drept poartă spre Africa?

După cum ştiţi, azi francofonia are o nouă viziune. Francofonia nu îşi propune doar să fie o legătură între mai multe state, dar să şi permită schimburile economice între state, dar şi pregătirea oamenilor în sensul noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării. În acest domeniu specific între Senegal şi România, cred că cele două ţări ale noastre au foarte mult de câştigat. Este o relaţie cu beneficiu reciproc. Schimburile comerciale între Senegal şi România, în cazul în care sectorul public şi cel privat ar simplifica mai mult lucrurile, ar putea fi mult îmbunătăţite. Preşedintele Senegalului, Macky Sall, decisese să vină în România la invitaţia şefului statului român, dar, din păcate, din cauza unor probleme de agendă, nu vă pot spune cauza exactă, vizita respectivă a fost amânată.  Dar sper că asta se va produce pe viitor, asta fiind o ocazie reală pentru ca cele două ţări să-şi poată întări legăturile comerciale.

- Aceasta este o privire generală. Mai specific, care sunt domeniile în care credeţi în care lucrurile ar putea merge mai bine decât acum?

În Senegal avem o Agenţie care se ocupă cu exportul de mărfuri. Exportăm foarte mult în Europa Occidentală (mai ales în Franţa, în Germania), în SUA (în cadrul programului ACOA) şi acum înspre Polonia şi alte ţări din Europa Centrală şi de Est. Senegalul şi-a început exporturile de produse exotice precum fructele de mango, regăsite adesea în centrele comerciale din România. Exportăm şi către America Latină. Cred că dacă România, ţară cu care avem legături încă din 1965, ar dori să pună accent mai mare pe problemele economice, atunci asta ar putea impulsiona schimburile comeciale. De partea cealaltă, Senegalul poate importa din România autovehicule...

- Automobile sau vehicule industriale?

De absolut toate tipurile deoarece, în afara resurselor sale foarte mari miniere, Senegalul exploatează rezerve petroliere, suntm printre ţările care putem produce foarte mult petrol, iar asta va deveni realitate începând cu 2020. Există multe companii româneşti care lucrează în Senegal în domeniul minier, în cel al petrolulului, precum şi în alte sectoare. Sunt multe asemenea companii importante şi, din cauza faptului că statul senegalez a simplificat mult procedurile tehnice, asta este un semnal pentru investitorii români că se pot stabili în Senegal şi că, de asemenea, investitorii senegalezi pot veni să facă afaceri în România.

- Uite un lucru interesant, pentru că asta e valabil nu numai în cazul Senegalului sau României: e nevoie de simplificarea procedurilor! Ce înseamnă asta pentru dvs, în termeni reali, ce credeţi că ar putea face Senegalul, ce ar putea face România în acest sens? Ce aşteptaţi de la România?

Eu aş sugera, la nivelul meu, ca Senegalul să deschidă mai întâi de toate un birou economic la Bucureşti, deoarece România a deschis un birou economic la Dakar. Cred că asta ar putea facilita rapid schimburile economice şi asta va permite şi românilor care doresc să meargă în Senegal sau să folosească Senegalul ca poartă de intrare în Africa, să beneficieze de mai multe informaţii. Avem aici un consul onorific, dar poate că nu dispune de toate elementele necesare de răspuns. Dar dacă dacă există un asemenea bioru, schimburile economice se pot accelera. Şi invers, senegalezii care doresc să vină în România pentru afaceri vor avea un punct de contact. Sunt mulţi omani de afaceri senegalezi care lucrează de la Geneva şi aceştia, care au companii în Europa şi în Senegal, prin intermediul parteneriatelor public-private, ar fi interesaţi să vină în România.

Ştiu că există un acord între autorităţile române şi senegaleze pentru a întări aceste relaţii, mai ales din punct de vedere economic, asta deoarece legăturile diplomatice sunt puternice.

- Acordurile sunt un lucru bun, sună bine la televizor, dar cred că trebuie ceva mai mult.

Da, chiar e timpul să traducem în fapte această viziune pentru ca relaţia să evolueze. Există români în Senegal, eu însumi i-am însoţit în Senegal, au afaceri acolo, exploatează sectoare din domeniul minier, am luat arhitecţi români pentru Senegal, cred că aţi vizitat marea clădire tip mall de la Dakar la care au lucrat arhitecţi români. Actualmente, în Senegal se înregistrează un boom imobiliar şi de aceea cred că mulţi români, mulţi arhitecţi români pot veni să se instaleze în Senegal. În cadrul „Planului Senegal“, aprobat de preşedintele Macky Sall, figurează noul mare aeroport internaţional al Dakarului precum şi o linie de metrou care asigură legătura sa directă cu capitala. Alături de asta vor exista numeroase alte infrastructuri, mai ales noua platformă industrială, acolo unde se află deja reprezentate multe ţări europene (portughezii, francezii),  dar şi americanii, Rusia, Japonia, Coreea de Sud…

- ... China...

China, desigur, care a început să ne construiasă noile autostrăzi. Primele au fost făcute de senegalezi şi de francezi, dar acum chinezii fac o autostradă între Dakar şi Tuba cu o lungime de 500 de kilometri, construcţie în regim public-privat. Ar pute veni şi românii care au cunoştinţele necesare şi au posibilităţile necesare. Dar trebuie o deschidere deoarece, acum, lucrăm în regimul „satului global“ şi cred că nu trebuie să ne limităm la propriul nistru spaţiu atunci când gândim o afacere. Trebuie într-adevăr să mergi peste tot. Mulţi români sunt acum în Africa şi în Senegal  dar trebuie ca cele două state ale noastre să-şi întărească legăturile dincolo de planul diplomatic, intrând serios în cel economic pentru a sprijini emisarii economici în cele două ţări. Aşa cum o fac celelalte state. Să luăm exemplul preşedintelui Obama care, atunci când a vizitat Senegalul, a fost însoţit de peste 600 de investitori. Preşedintele francez a venit şi el împreună cu mulţi oameni de afaceri  şi cred că dacă vizita din România a preşedintelui senegalez ar fi fost menţinută, venind din câte ştiu eu după ce fusese în Polonia, venea şi el cu o delegaţie de oameni de afaceri din Senegal. Sperăm ca, pe viitor, la invitaţia omologului său senegalez, preşedintele României să poată veni la Dakar, însoţit de oameni de afaceri din România. Autoritatea politică deschide calea investitorilor, restul se solidifică de-abia după aceea.

Aş vrea să vă spun că, actualmente, europenii, mai ales cei din Europa Occidentală, ruşii, americanii, canadienii sunt prezenţi la Dakar. România este şi ea o ţară mare, o mare democraţie, şi este momentul să-şi arate capacitatea pe plan internaţional.