De ce ne înghesuim la cumpărături în situaţii de criză. Exemplul ţării care a reuşit să controleze această isterie

Majoritatea statelor s-au confruntat cu isteria cumpărăturilor, generată de panica legată de noul focar de coronavirus. Dar cum poate fi motivată atitudinea celor care dau iama în magazine şi uneori achiziţionează produse inutile sau în cantităţi uriaşe? Exemplul vine de la Singapore care a reuşit să tempereze nu doar criza din magazine, ci şi focarul de COVID-19.

Social media a fost inundată cu imagini din întreaga lume ce prezintă cărucioare de cumpărături aliniate la casă, rafturi goale şi cumpărători necăjiţi care transportă provizii pentru cel puţin câteva luni. 

Aceste tipuri de postări răspândesc isteria şi ştirile false, în măsura în care priorităţile legate de coronavirus trebuie să fie altele. Dacă doresc să limiteze isteria unora dintre cumpărători, autorităţile trebuie să demonstreze că se află în control prin acţiuni concrete şi o comunicare susţinută şi transparentă.

Recuperarea controlului

Potrivit The Conversation, în cercetările efectuate de specialişti se constată că această presupusă necesitate a oamenilor de a-şi satisface nevoile de bază provine, de fapt, din încercarea de a compensa o pierdere a controlului, de a rezolva o problemă sau de a îndeplini o sarcină. Asta se întâmplă cu toţi cei care aleg să cumpere făină, orez, produse de curăţenie şi hârtie în cantităţi ilogic mari.

Ca o consecinţă a acestor acţiuni, au avut loc creşteri ale preţurilor, precum şi epuizarea stocurilor de echipamente vitale de sănătate acolo unde este cel mai mult nevoie (vedeţi criza măştilor de protecţie din farmaciile din toată lumea).

Nu doar în România, rafturile au rămas goale, ci şi în Marea Britanie. 

În perioadele de criză, oamenii nu vor dezbateri, ci vor să treacă la acţiune

Pentru a calma anxietatea oamenilor şi a-i ajuta să-şi redobândească sentimentul de control, este de competenţa guvernelor să semnaleze că au în minte un plan de joc şi că fac măsuri în timp util pentru a rezolva problemele ce ar putea surveni.

Singapore - care nu a avut decese legate de virus, ci doar 112 cazuri de infectare şi o rată extraordinară de recuperare - a fost prezentat ca un exemplu al modului de controlare a epidemiei şi de comunicare a măsurilor pentru a nu destabiliza încrederea cetăţenilor.

La o zi după primele semne că oamenii încep să se panicheze şi cumpără isteric orez şi tăieţei instant, premierul Lee Hsien Loong a ieşit pentru a face un apel la calm, asigurându-i pe locuitori că „avem provizii ample, nu este nevoie să vă aprovizionaţi”.

Discursul Ministrului Sănătăţii din Singapore, Mr. Gan Kim Yong, a stârnit aprecierea internauţilor din toată lumea.

Singapore a fost una dintre primele ţări care a impus restricţii de intrare tuturor celor cu istoric de călătorie recent în China şi în anumite părţi din Coreea de Sud.

Ţara a introdus, de asemenea, screening-ul de temperatură, sisteme pentru identificarea persoanelor care au fost în contact cu operatorii de transport şi regimuri stricte de carantină la spital şi acasă pentru pacienţii potenţial infectaţi. Acţiuni ferme, sub formă de amenzi şi închisoare, sunt întreprinse faţă de cei care încalcă aceste noi reguli.

Guvernul a făcut declaraţii publice periodice şi a fost foarte sincer cu populaţia despre pericolele cauzate de coronavirus. Mai mult decât atât, a folosit principalul canal folosit de rău-intenţionaţii care trimiteau ştiri false - WhatsApp - pentru a trimite informaţii oficiale şi notificări zilnice populaţiei.

La o săptămână după isteria din magazine, lucrurile s-au calmat şi cumpărătorii au revenit la achiziţiile în cantităţi normale.

Înţelegerea greşită

Exemplul din Singapore contrastează cu ceea ce se întâmplă în Japonia şi Iran, unde guvernele sunt muştruluite pentru lipsa de transparenţă. Neîncrederea populaţiei derivă din îngrijorarea că guvernele ar putea ascunde în mod deliberat sau nu pot avea acces la informaţii exacte.

Această neîncredere a dus la stocarea de bunuri, iar în Japonia s-a tradus prin epuizarea stocurilor la hârtie igienică. Au urmat cozile la case şi măsurile de creştere a preţurilor. Acum, furtul de hârtie igienică este atât de obişnuit încât în unele locuri rolele au fost securizate cu lanţuri.

Hârtia igienică este unul dintre cele mai rare produse din magazine, astfel încât în locurile publice a ajuns să fie bine păzită.

O comunicare transparentă din partea autorităţilor, chiar şi atunci când veştile nu sunt tocmai bune, însoţită de acţiuni concrete împărtăşite populaţiei în mod liniştitor, este cea mai simplă cale pentru a evita panica din magazine.