Cum se chinuie NATO să-și schimbe liderul în vreme de război | Analiză Politico
0În contextul în care actualul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, îşi încheie mandatul la sfârșitul lunii septembrie, au apărut zvonuri potrivit cărora președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen s-ar afla în cursa pentru șefia NATO.
Ursula von der Leyen are o relație bună cu Washingtonul, a fost ministru al Apărării al Germaniei, iar ca președintă a Comisiei Europene a lucrat cu majoritatea șefilor de guvern din NATO. Mai mult decât atât, în cazul în care ar fi aleasă, ea ar fi prima femeie care va conduce Alianța, conform Politico.
Discuțiile s-au intensificat în ultimele săptămâni în contextul în care postul de secretar general al NATO va deveni disponibil.
Totuși, conform celor din interiorul NATO și din Comisie, aceste zvonuri sunt mai degrabă dorințe. Nu există nicio dovadă că Ursula von der Leyen este interesată de această funcție, iar cei de la Bruxelles nu se așteaptă ca ea să demisioneze înainte ca primul său mandat prezidențial să se încheie.
Discuțiile sunt asemănătoare cu cele din jurul premierului olandez Mark Rutte, un lider care bifează toate criteriile, dar care insistă că nu își dorește această funcție.
Războiul din Ucraina a atras și mai mult atenția asupra NATO, ceea ce a făcut ca postul să fie mai sensibil din punct de vedere politic și mai mediatizat decât în trecut. De asemenea, aliații sunt mult mai atenți cu privire la cine vor să preia conducerea și să vorbească în numele lor.
„Nu există niciun candidat”
„Cu cât sunt mai multe nume, cu atât este mai clar că nu există niciun candidat", a afirmat un diplomat european de rang înalt, care a vorbit sub rezerva anonimatului.
Următorul lider al NATO, susțin oficialii, trebuie să fie un european care poate lucra îndeaproape cu oricine se află la Casa Albă.
Dar asta nu este tot. Următorul șef al NATO trebuie să fie o persoană care să sprijine Ucraina. În plus, persoana care ar urma să preia funcția trebuie să aibă statut, probabil un fost șef de stat sau de guvern, care poate obține sprijinul unanim al celor 31 de state membre și, cel mai important, al SUA.
Nu este o listă lungă. Președinta Comisiei Europene s-ar afla pe ea, însă există mai multe piedici în calea candidaturii sale.
Primul obstacol este reprezentat de sincronizare. În cazul în care Stoltenberg nu își reînnoiește încă o dată contractul, înlocuitorul său ar prelua funcția cu un an înainte ca mandatul lui Von der Leyen să se încheie la sfârșitul anului 2024. Ea ar putea chiar să candideze pentru încă un mandat de cinci ani.
Există zvonuri conform cărora actualul lider al NATO ar putea fi rugat să rămână în funcție, cel puțin pentru încă o vreme, pentru a permite unui candidat să preia postul mai târziu.
„Dacă mandatul lui Stoltenberg este prelungit până în vara anului viitor, candidatura Ursulei von der Leyen ar părea logică", a afirmat un alt diplomat european de rang înalt.
Însă, într-un interviu acordat în urmă cu o săptămână pentru Politico, Jens Stoltenberg părea dornic să se întoarcă acasă. Secretarul general al NATO se află în funcție de peste opt ani, al doilea cel mai lung mandat din istoria de șapte decenii a Alianței.
„Mă întorc în Norvegia"
Fiind întrebat despre zvonurile conform cărora ar putea rămâne în funcție, Stoltenberg a afirmat: „În primul rând, există mult mai multe întrebări în lume care sunt mult mai importante decât aceasta".
„Planul meu este să mă întorc în Norvegia", a declarat secretarul general al NATO. „Sunt aici de mult timp", a mai precizat el.
Conform unui alt diplomat european, îngrijorarea este reprezentată de faptul că NATO devine un „premiu de consolare în politica europeană mai largă”, în vreme ce liderii se târguiesc cu privire la cine va conduce principalele instituții ale UE.
O altă provocare pentru von der Leyen ar fi istoricul Germaniei în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare și propriul său istoric ca ministru al apărării.
În urmă cu zece ani, statele NATO s-au angajat să cheltuiască 2% din PIB pentru apărare până în anul 2024. Dar Germania, deși este cea mai mare economie europeană, a ratat în mod constant acest țel, chiar și după ce a anunțat în urmă cu un an un fond de 100 de miliarde de euro pentru modernizarea armatei.
Mai mult decât atât, unii observatori susțin că președinta Comisiei Europene este într-o oarecare măsură responsabilă pentru starea relativ slabă a apărării Germaniei.
Din perspectiva guvernului german, menținerea lui Von der Leyen la conducerea Comisiei ar putea fi, totodată, o prioritate mai mare decât NATO. Executivul Uniunii Europene este, fără îndoială, mai puternic decât șeful NATO în Europa.
Alți candidați menționați
În mod previzibil, Comisia Europeană a respins în mod oficial orice speculație.
Conform unui purtător de cuvânt al Comisiei, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, nu candidează la funcţia de secretar general al NATO.
Ca și în cazul lui Von der Leyen, nu este clar dacă alte persoane sunt de fapt dornice să preia funcția.
Premierul olandez Mark Rutte a respins zvonurile privind un rol în cadrul NATO, afirmând în luna ianuarie că dorește „să părăsească complet politica și să facă ceva complet diferit”.
Un purtător de cuvânt al prim-ministrului a reiterat în această săptămână că punctul său de vedere nu s-a schimbat. Aflat în funcție din anul 2010, Rutte are o experiență importantă de lucru cu liderii din întreaga Alianță și promovează o legătură transatlantică strânsă.
Au mai fost menționați și alți posibili candidați, precum premierul estonian Kaja Kallas, premierul spaniol Pedro Sánchez, ministrul britanic al Apărării Ben Wallace, vicepremierul canadian Chrystia Freeland, președintele României, Klaus Iohannis, și președintele slovac Zuzana Čaputová.
Însă, în ciuda zvonurilor, oficialii recunosc că multe dintre aceste nume nu sunt potrivite din punct de vedere politic în acest context.
Premierul estonian, de exemplu, este perceput ca fiind prea dur. Și, invers, Canada și unele țări din sudul Europei sunt considerate în cadrul alianței ca fiind codașe în privința investițiilor în apărare. De asemenea, există posibilitatea ca unele state să se opună unui candidat din afara UE, complicând candidatura ministrului britanic al Apărării.
Prin urmare, o persoană de rang înalt dintr-o țară din nordul sau vestul UE ar putea probabil să fie candidatul ideal. Cu toate acestea, deocamdată, cine ar putea fi această persoană rămâne neclar. Totuși, oficialii au un termen limită: summitul anual al NATO din luna iulie.
„Fie va fi anunțat un nou secretar general", a afirmat un alt diplomat european de rang înalt, „fie mandatul lui Jens Stoltenberg va fi prelungit".
Se încarcă comentariile...
