Cum a preluat Qatar controlul asupra revoluţiei din Siria

Liderul de la Damasc, Bashar al-Assad, în cadrul unei întâlniri cu premierul de la Doha, şeicul Hamad Bin Jassim Bin Jabr al-Thani, în mai 2008. De atunci, relaţiile dintre oficialii celor două ţări s-au deteriorat FOTO Reuters

Cel mai sângeros conflict al lumii arabe, războiul civil din Siria, se înteţeşte şi atrage în vârtejul său şi alte state arabe. Qatar a ieşit în faţă ca o forţă de temut: investeşte zeci de milioane de dolari în rebeli şi în arme pentru ei. În acelaşi timp este acuzat şi că îi dezbină, şi că se poziţionează în aşa fel încât să obţină o mai mare influenţă în perioada de după înlăturarea liderului sirian, Bashar al-Assad.

Deschiderea unei ambasade siriene în Qatar, ambasadă care nu reprezintă guvernul, ci rebelii, şi care nu are nici măcar dreptul de a înnoi paşapoarte sau de a da vize, este o lovitură de teatru a acestei ţări mici, dar putred de bogată, care se implică din ce în ce mai mult în războiul sirian, notează „Financial Times“ (FT).

Cât a investit Qatar în răboiul sirian

„Qatar are foarte mulţi bani şi cumpără totul cu ei, aşa că îşi poate lăsa amprenta şi aici“, mărturiseşte un ofiţer al rebelilor sirieni intervievat de reporterii FT. În zonele Siriei spulberate de bombe şi deţinute de rebeli, foarte puţini sunt conştienţi de implicarea micii ţări şi de sumele imense investite. Rebelii şi sursele diplomatice estimează suma investită de Qatar la aproape un miliard de dolari, dar apropiaţii guvernului qatarian spun că cifra ar ajunge la trei miliarde de dolari. 

Şi totuşi, există o părere care se infiltrează printre sirieni: Qatar îşi foloseşte puterea financiară pentru a dezvolta reţele de loialişti printre rebeli şi pentru a-şi stabili o bază de influenţă într-o eventuală eră post-Assad.

„Suntem un stat, suntem oameni mari... Dacă ne-am îngrijora de vorbele oamenilor, nu am fi astăzi aici şi Qatar nu ar fi atât de prosper“, spune Khalid al-Attiyah, ministrul Afacerilor Externe al Qatar. El dezminte zvonurile spunând că sunt doar „zgomot de fond”. Însă rolul autorităţilor de la Doha (capitala Qatar) în Siria pare foarte proeminent, mai ales pentru un stat care duce lipsă de experienţă diplomatică şi care are un statut tradiţional pe plan internaţional, cum este cazul Arabiei Saudite, o ţară mult mai discretă.

De ce investeşte Qatar în rebeli

Faptul că statul este atât de dornic să facă asta întră în contradicţie cu ezitarea ţărilor occidentale de a se implica în conflictul din Siria. Şi totuşi, pentru Qatar, Siria este şi punctul culminant al unei politici externe oportuniste, continuă FT.

Familia conducătoare, Al-Thanis, nu are nicio afinitate ideologică sau religioasă cu islamiştii. Ei, pur şi simplu, nu sunt mofturoşi în ceea ce priveşte orientarea spirituală a prietenilor folositori. Qatar a susţinut Frăţia Musulmană în Egipt şi partidul islamist al Tunisiei, Al-Nahda. 

Acest tip de dinamism şi de riscuri luate la nivel executiv au făcut Doha să acţioneze ca o putere în regiune la doar câţiva ani după ce a fost un nimeni în lumea diplomaţiei. Dar impasul militar în care se află revoltele din Siria, în care au murit peste 70.000 de oameni, a dezvăluit şi nesăbuinţa şi impotenţa politică care, în final, vor submina obiectivele Qatar.

Chiar şi în lumea arabă, Qatar a întâmpinat o rezistenţă la acţiunile sale, mai mult decât a fost în cazul Libiei. „Înainte de a fi dezamăgiţi de Occident, ar trebui să ne întrebăm noi, ca naţiune arabă, ce am făcut. În primul rând, Siria este o problemă arabă“, spune Attiyah, ministrul qatarian al Afacerilor Externe.

Qatar şi implicarea în Lumea Arabă

În anii dinaintea Primăverii Arabe, Qatar şi-a cultivat rolul de mediator, capabil de discuţii şi consilieri cu toată părţile implicate în diviziunea ce caracterizează Orientul Mijlociu. Pentru SUA a găzduit cea mai mare bază aeriană din regiune, acest lucru realizându-se în timp ce menţinea relaţii cordiale cu Iranul. Totodată, autorităţile de la Doha ţineau legătura cu Israelul, dar, simultan, finanţa grupul palestianian Hamas şi gruparea Hezbollah a Libanului.

Pentru Siria, Qatar a început să ridice glasul la summiturile arabe, solicitând o implicare mai dură. „În Siria, Qatar a devenit un protagonist activ. A vrut să devină versiunea din Golf a Marii Britanii şi a Franţei, dar nu poţi să fii amândouă ţările în acelaşi timp“, susţine un diplomat occidental. 

Susţinerea înarmării rebelilor sirieni a fost următorul pas inevitabil al implicării profunde a Qatar în conflictul din Siria. Până la începutul anului 2012, în timp ce protestele paşnice au făcut loc unei opoziţii înarmate, Qatar căuta deja armament uşor, achiziţionând din Libia şi din statele est-europene. Le ducea, apoi, în Turcia, unde serviciile secrete ajutau la transportarea lor peste graniţă.

„Nu contează cine primeşte armele, important e să cadă Al-Assad“

La sfârşitul lui 2012, un nou factor a apărut în Siria, unul care ar fi putut complica relaţiile Qatar cu Vestul. Grupul extremist Jabhat al-Nusrah începuse să câştige teren, jucând un rol important în scoaterea soldaţilor loiali lui Al-Assad din clădirile armatei din nordul Siriei. În decembrie, SUA au fost alarmate şi au adăugat gruparea Nusrah pe lista teroriştilor globali.

Îngrijoraţi că nivelul toleranţei Qatarului faţă de radicalii islamişti este mult mai mare decât al lor, guvernele vestice şi-au dorit măsuri de precauţie pentru a se asigura că armele lor nu cad în mâinile grupurilor teroriste ca Nusrah. Problema era că „cei din Qatar considerau că nu contează cine primeşte armele, atâta vreme cât cade Bashar al-Assad“, spune un fost oficial al SUA.

Conform demnitarului american care a oferit declaraţii pentru „Financial Times” sub protecţia anonimatului, obiectivul Washingtonului este „să-i restricţioneze pe qatarieni, să nu facă ce vor ei“. Aşa că SUA au instituit un „proces consultativ“. S-au înfiinţat două unităţi de operare care supervizează livrările armelor în zonă, una în Turcia, şi cealaltă, mai recentă, în Iordania. Aceste unităţi au reprezentanţi din peste 12 ţări. „Qatar a fost cooperant“, adaugă oficialul american.

Qatar este pe locul doi în ceea ce priveşte influenţa în Siria

Attiyah spune că Doha nu a susţinut niciodată gruparea teroristă Nusrah şi dă vina pe inactivitatea comunităţii internaţionale care, în opinia oficialilor qatarieni, a lăsat conflictul sirian să ia amploare. „Din punctul meu de vedere, de vină pentru apariţia unor grupuri ca Nusrah este Consiliul de Securitate al ONU, pentru că a întârziat să ia o atitudine fermă împotriva lui Bashar al-Assad şi a regimului său de la Damasc“, spune Attiyah.

Totuşi, există semne ca influenţa Qatar asupra livrărilor militare către rebeli este din ce în ce mai mică, fiind pe locul doi în livrările de arme pentru Siria, după Arabia Saudită. Riadul a dezvoltat reţele de livrare de arme către rebeli şi a lucrat îndeaproape cu Iordania pentru a susţine grupurile din sudul Siriei care nu sunt legate de Nusrah.

Între timp, în Siria numărul morţilor nu încetează să crească şi Bashar al-Assad încă se ţine cu dinţii de putere. Dacă implicarea Qatar în opoziţia siriană va avea vreun rezultat, depinde doar dacă Siria va supravieţui ca ţară, lucru care nu este deloc sigur. Poate că, pentru emirul Qatar, alungarea lui Al-Assad va fi suficientă. 

În teorie, Qatar poate stabili mai multe puncte de influenţă în lumea arabă, dar şi-a creat deja mulţi duşmani în Siria şi nu doar printre suporterii regimului. Societatea siriană este atât de distrusă şi populaţia atât de slăbită, încât Qatar e posibil să afle că nu mai e nimeni să le mulţumească, sau chiar să-i dorească acolo, conchide FT.