Ce va urma în Siria după fuga președintelui Bashar al-Assad. Lecția căderii dictatorului libian Muammar Gaddafi, un avertisment teribil

Susținătorii înrăiți ai dictatorului sirian Bashar al-Assad care nu au reușit să fugă din țară vor face tot posibilul să se distanțeze de regimul său alungat de la putere, iar restul Siriei va petrece în voie, cel puțin o perioadă scurtă de timp.

Rebeli sirieni în Damasc/ FTO: AFP/Getty Images

Liderul rebelilor Abu Mohammed al-Jolani a încercat să mențină calmul, ordonându-le luptătorilor săi să nu sărbătorească prin rafale de foc automat trase în aer. Dar, pe măsură ce palatele lui Assad, proprietățile apropiaților săi și ambasada iraniană au fost jefuite, acest ordin a fost frecvent ignorat.

Cu toate acestea, odată ce petrecerea se va încheia, Siria va suferi o mahmureală care ar putea dura ani buni. Prea adesea, căderea unui om puternic din Orientul Mijlociu este urmată nu de stabilitate, ci de anarhie.

Anarhia și luptele interne care au urmat răsturnării colonelului Gaddafi în Libia în 2011, de exemplu, reprezintă un avertisment teribil din istorie.

Jolani conduce o mică armată de cel mult 20 000 de soldați. Aceștia sunt puternic înarmați, motivați fanatic și foarte experimentați, veterani ai luptelor împotriva multor inamici, de la armata lui Assad la Statul Islamic, Rusia și SUA.

Ceea ce au realizat într-un timp foarte scurt - înlăturarea unui regim puternic înrădăcinat și preluarea controlului asupra tuturor orașelor importante din Siria, inclusiv Damascul - este o mărturie a disciplinei și organizării lor remarcabile.

Dar una este înlăturarea unui dictator și cu totul alta este menținerea la putere. Chiar și după valuri de război civil și un exod de refugiați, populația Siriei se apropie de 20 de milioane - de o mie de ori mai mare decât armata lui Jolani. Și are unul dintre cele mai mari stocuri de arme din lume, acumulate nu numai de Assad, ci și de multe facțiuni rebele și chiar de civili.

Nu este exagerat să spunem că armele în Siria sunt mai comune decât umbrelele în Anglia, scrie Daily Mail.

Și mai îngrijorătoare sunt arsenalele de artilerie, mortiere, rachete și chiar arme chimice. Israelul a efectuat numeroase lovituri aeriene asupra depozitelor de muniții și arme din Siria în weekend, în încercarea de a le împiedica să ajungă în mâinile inamicului, dar nu le-a distrus pe toate.

Jolani a încercat să se prezinte ca un moderat, curtând guvernele și mass-media occidentale și chiar vorbind cu presa israeliană.

În ceea ce privește lumea exterioară, marca sa este anti-Iran, anti-Hezbollah și anti-terorism.

Tulburările interne prelungite par inevitabile

Dar după ce a pus mâna pe putere, cu prețul a atât de mult sânge, îi va fi greu să devină un politician convențional. Poate că el vrea pace, dar războinicii care îl susțin nu vor. Ei au luptat în condiții extreme, timp de mulți ani. După toate sacrificiile pe care le-au făcut, ei nu gândesc în termeni de armistițiu și toleranță.

Atât de multe facțiuni vor concura pentru influență în viitorul Siriei, multe dintre ele provenind din ideologii și religii opuse, încât tulburările interne prelungite par inevitabile.

Jolani comandă Hayat Tahrir al-Sham (HTS), Organizația pentru Eliberarea Levantului, care a luat naștere din Frontul pentru Cucerirea Levantului, legat de Al-Qaida.

Între timp, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, sprijină Armata Națională Siriană - care se numea Armata Siriană Liberă - pentru a reprima Forțele Democratice Siriene, formate din etnicii kurzi de la graniță.

Apoi există, desigur, Statul Islamic și diverse miliții druze, inclusiv Mișcarea Oamenilor Demnității și Adunarea Brigăzilor de Munte.

Luptele interne dintre aceste grupuri pot face viața mizerabilă pentru localnici.

Pentru Europa de Vest, teama imediată este dublă: terorismul și crima organizată. Nimeni nu știe câți jihadiști străini se află în Siria, mercenari conduși mai degrabă de islamismul fanatic decât de bani.

Unii provin din foste republici sovietice precum Turkmenistanul și Uzbekistanul, alții din China și Afganistan, dar cei mai mulți provin din zonele musulmane ale Rusiei: Cecenia și Daghestan.

Spre deosebire de Jolani, ambițiile lor merg dincolo de înlăturarea lui Assad. Într-adevăr, unii vorbesc deja despre ducerea luptei spre est, până în China.

Întrucât Jolani ar putea căuta ca puteri precum China să sprijine guvernul său în cadrul forumurilor internaționale precum ONU în lunile și anii următori, este foarte posibil ca acesta să dorească să scape de grupul său de lunatici.

Dacă vor fi expulzați, unii se vor îndrepta probabil spre Marea Britanie și UE, unde vor încerca să își continue războiul împotriva civilizației occidentale.

Siria este, de asemenea, o sursă majoră de droguri pentru Orientul Mijlociu și, din ce în ce mai mult, pentru Occident, iar cel care va prelua controlul asupra comerțului cu narcotice - o afacere condusă cândva de fratele mai mic al lui Assad, Maher - va avea o miză majoră pe piața europeană a drogurilor ilegale, care este adesea aprovizionată prin intermediul rutelor refugiaților.

Haosul din Siria se va răspândi dincolo de granițele sale

Combinația dintre lupta pentru putere pe mai multe fronturi și crima organizată înseamnă că haosul din Siria se va răspândi în curând dincolo de granițele sale.

Rob McNeil, director adjunct al Observatorului pentru migrație de la Universitatea Oxford, a declarat că este prea devreme pentru a ști ce efect va avea fuga lui Assad asupra populației Siriei.

„Întrebarea fundamentală este ce se va întâmpla în continuare și, evident, nu putem ști asta. În scenariul optimist, și anume că acesta este începutul unei perioade de mai mare stabilitate pentru Siria, atunci am putea asista de fapt la începutul migrației de întoarcere.

Partea opusă este că, dacă acesta este prevestitorul unei alte perioade de haos mai mare în Siria, atunci există încă un număr mare de persoane în țară care nu au plecat, dintre care multe s-ar putea simți în nesiguranță și ar putea încerca să părăsească țara”, a mai spus McNeil.

El a declarat că majoritatea acestor refugiați vor căuta probabil siguranță în țările învecinate, cum ar fi Libanul și Turcia, iar pentru cei care vor ajunge în Europa se așteaptă ca majoritatea să călătorească în Germania.