ANALIZĂ China, marele câştigător al războiului din Ucraina
0
Sancţiunile economice aplicate de SUA şi UE forţează Rusia să-şi caute noi parteneri comerciali. Prima opţiune a Moscovei este China, însă Beijingul profită de situaţia şi-şi impune propriile condiţii. Pentru Rusia, a accepta acum rolul secundar în relaţia cu Beijingul reprezintă o premieră istorică.
Moscova nu a încercat să ascundă faptul că piaţa chineză este principala sa opţiune pentru a contrabalansa efectele produse de sancţiunile economice internaţionale care i s-au aplicat după ce a anexat Crimeea. Preşedintele Vladimir Putin a mers la Beijing pentru a semna un important acord pentru gaze cu China, cu o valoare de 400 de miliarde de dolari.
Chinezii încercau de ani buni să încheie acest acord. Ruşii nu spuneau „niet”, dar aveau condiţii clare: chinezii să suporte jumătate din cheltuielile pentru construirea gazoductului care să transporte resursele din Siberia în China. Nu exista nici prea mult spaţiu de negociere în ceea ce priveşte preţul: chinezii abia ce-au devenit cel mai mare consumator de energie din lume şi au nevoie de toată energia pe care o pot cumpăra pentru a-şi alimenta creşterea economică, a cărui ritm a încetinit semnificativ în ultimii doi ani.
Ruşii au acceptat deja concesii majore în faţa Chinei
Totul s-a schimbat însă în aprilie-mai. Acum, chinezii au început să pună condiţiile. Dintr-o dată, ruşii se aflau în poziţia de a rămâne izolaţi pe plan mondial, ca urmare a sancţiunilor economice impuse de SUA şi UE ca urmare a acţiunilor Rusiei în Ucraina. Iar chinezii au avut încă de atunci să arate Rusiei că negocierile se vor purta acum doar în condiţiile lor. Contractul era cât pe ce să nu fie semnat, iar finalizarea lui s-a petrecut doar după ce Putin a făcut câteva concesii majore, oferind chinezilor un preţ mult mai bun pe mia de metri cubi şi asumându-şi faptul că Rusia va suporta integral costurile pentru construirea gazoductului din Siberia în China, şi nu să se împartă pe jumătate cu statul chinez. În schimb, liderul de la Kremlin a putut sfida Vestul, arătând că Rusia are drept aliat cea mai mare economie din lume.
„China este marele câştigător al crizei din Ucraina – toată lumea vrea acum să colaboreze cu ea. Aş spune chiar că nu numai că ignoră sancţiunile SUA-UE (aplicate Rusiei – n.r.), ci de fapt beneficiază de pe urma lor”, notează Ian Bremmer, expert în geopolitică din cadrul Eurasia Group.
Analiştii au anunţat încă din aprilie, după ce trupele ruseşti deghizate în „omulezi verzi” au invadat Crimeea, că Rusia va avea nevoie să-şi consolideze relaţia cu Beijingul. Iar chinezii au avut grijă să adopte din start o poziţie avantajoasă, venind cu un răspuns previzibil pentru criza din Ucraina.
„Naşterea dureroasă a acordul pentru gaze este mărturia unui parteneriat pragmatic, bazat pe calcule reci şi beneficii bilaterale. Rusia şi China îţi coordonează acţiunile selectiv în chestiuni internaţionale, însă mai au cale lungă până la a deveni parteneri aliaţi. În esenţă, o relaţie dezechilibrată evoluează zi de zi în favoarea Chinei. Pentru Rusia, va fi o experienţă complet nouă, din punct de vedere istoric, să se mulţumească doar cu rolul secundar în relaţia cu Beijingul”, scrie M.K. Bhadrakumar, diplomat indian şi specialist în geopolitică.
Unul dintre stâlpii politicii externe a Chinei este să nu intervină în problemele interne ale unei lte ţări, asta asigurând cumva că alte state nu se vor implica în chestiunile interne ale Chinei, dar totodată şi o abilitate de a se menţine deasupra celor mai presante probleme internaţionale, notează „Foreign Policy”. În cazul specific al crizei ucrainene însă, chinezilor poate că le-a fost mai greu să se abţină de la o poziţie mai nuanţată: dacă Peninsulei Crimeea i s-a permis să organizeze un referendum pentru independenţa de Ucraina, de ce nu i s-ar permite unul şi Tibetului?
Din 2008 încoace, de când China şi Rusia şi-a rezolvat propriile tensiuni privind graniţele comune, cele două naţiuni au reuşit să topească distanţa pe care o puseseră între ele în timpul Războiului Rece. Înainte de asta, Beijingul şi Moscova s-au găsit deseori de aceeaşi parte a baricadei în ONU pentru a bloca intervenţia Vestului în crizei interne ale altor ţări mai mici. În anii 2000, când China apăra Sudanul de criticile Occidentului cu privire la criza din Darfur, Rusia s-a raliat poziţiei Beijingului. În ultimii trei ani, China a sprijinit Rusia în eforturile sale de a bloca orice tentativă ONU de a pune presiune pe preşedintele sirian Bashar al-Assad să demisioneze, în contextul unui război civil care durează deja de trei ani pentru înlăturarea sa.
În 2010, Rusia şi China au anunţat că renunţă la dolarul american în activităţile de import-export. De-atunci, Rusia şi China efectuează plăţile în propriile monede, rublă şi yuan, protejându-şi astfel economiile de fluctuaţiile dolarului.
Cu toate acestea, ambele părţi au precizat că decizia nu este în niciun fel îndreptată împotriva dolarului, ci reflectă relaţiile tot mai bune dintre Moscova şi Beijing. „Parteneriatul nostru strategic a rezistat unor teste aprige şi a ajuns la un nivel fără precedent", a declarat Wen Jiabao, preşedintele de atunci al Chinei, adăugând că cele două state „nu vor deveni niciodată inamice".
În 2012, valoarea comerţului dintre cele două state s-a ridicat la ecivalentul a 88 de miliarde de dolari, în creştere cu 11% faţă de 2011. După încheierea noilor acorduri, 2013 a adus o creştere similară în valoarea schimburilor bilaterale. China este, din 2011, cel mai mare partener comercial al Rusiei.
Apogeul colaborării a venit însă abia anul trecut. În martie 2013, Xi Jinping, noul preşedinte chinez, a ales Rusia pentru prima sa vizită oficială în străinătate, iar Moscova s-a asigurat că reuniunea va fi una prolifică. Pe lângă întrevederile cu Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, dar şi cu alţi oficiali, în urma vizitei au rămas mai multe contracte bilaterale, toate în domenii de importanţă strategică.
Cele două ţări au arătat că nu fac rabat de la niciun efort pentru a-şi consolida relaţiile diplomatice, economice. Şi, dacă mai exista vreun dubiu asupra intenţiilor celor două superputeri, preşedintele de la Beijing a ţinut să avertizeze printr-un discurs Vestul să nu se mai amestece în chestiunile interne ale altor state.
Principalul mesaj transmis de Xi Jinping la încheierea vizitei de trei zile a fost că vrea legături militare mai strânse cu Rusia, iar cele două state vor continua să colaboreze pentru a-şi coordona acţiunile politice, strategice şi care ţin de armate.
„Până acum, apropierea Chinei de Rusia s-a datorat întâlnirilor din sălile ONU, unde ambele ţări sunt membre permanente ale Conciliului de Securitate şi unde, începând din 2005, au făcut deseori front comun împotriva Vestului şi a aliaţilor săi, dintre care cel mai notabil este Japonia”, notează agenţia oficială de presă din Rusia, RIA Novosti.
Acord istoric pentru arme
Începând cu anii 1990, China este un client important al producătorilor ruşi de armament. Comerţul cu arme pe axa Moscova-Beijing a atins vârful în 2005, când chinezii au cumpărat arme în valoare de patru miliarde de dolari. În 2012, importurile Chinei de armament şi echipament militar de provenienţă rusească s-au ridicat la 2,1 miliarde de dolari, potrivit datelor Rosoboronexport, compania care deţine monopol pe piaţa exporturilor de armament din Rusia.
În urma vizitei, China s-a angajat să cumpere din Rusia 24 de avioane de vânătoare de tip Suhoi-35 şi patru submarine Amur, acesta reprezentând cel mai important contract de vânzare de armament între Moscova şi Beijing din ultimii zece ani.
Potrivit „Cotidianului Poporului” din China, sunt în curs negocieri cu privire la sisteme ruse de rachete de tip S-400, avioane de transport militar de tip Iliuşin-476 (o versiune modernizată a avioanelor de IL-76), avioane de aprovizionare IL-78 şi motoare de avion Saturn-117S.
Armament „made in China”, copy/paste din Rusia
China continuă să fie unul dintre cei mai mari cumpărători de arme ruseşti dar, în acelaşi timp, urcă în topul exportatorilor mondiali de arme. În 2012, Beijingul a intrat pentru prima dată în topul primilor cinci exportatori de arme. Cumpărarea de echipament pentru copierea tehnologiei şi folosirea ei în producţia autohtonă ar fi de fapt motivul din spatele acordurilor, spun analiştii militari.
Însă, pe lângă contractele cu arme, interesele celor două ţări s-au materializat şi prin încheierea unor parteneriate strategice în energie. China va deveni astfel principalul cumpărător de ţiţei rusesc, prin semnarea unui contract cu o valoare de 85 de miliarde de dolari între gigantul rus Rosneft, devenit recent cel mai mare producător de petrol din lume, şi grupul chinez CNPC. Totodată, au fost încheiate şi acorduri de cooperare pentru activităţi de explorare şi exploatare a opt blocuri din Oceanul Arctic.
Situaţia Chinei este astfel ingrată. Pe lângă propriile temeri legate de separatism, aliatul ei din ultimii ani a devenit tocmai ţara care încalcă principiul de inviolabilitate a suveranităţii unui stat, de care Beijingul şi Moscova s-au folosit constant pentru a bloca intervenţiile ONU în ţări precum Siria şi Iran. Mai mult, o criză prelungită în Ucraina va afecta economia mondială şi va duce la scăderea consumului şi a comenzilor pentru sectorul manufacturier al Chinei. Iar asta coincide cu o perioadă în care economia chineză trece prin cea mai abruptă încetinire a ritmului de creştere din ultimii 20 de ani.
Pentru americani, unul dintre principalele riscuri pe termen lung generate de criza din Ucraina este o apropiere prea strânsă între China şi Rusia, subliniază „Foreign Policy”. „A lăsa Moscova fără altă alternativă în afara unei relaţii mai strânse cu China – ceea ce ar putea aduce încheierea unui nou acord de tip «petrol pentru arme» şi sprijin pentru pretenţiile teritoriale ale Chinei – ar fi o victorie pirică. Eforturile de a afecta exporturile de gaz ale Rusiei în Europa ar putea avea un efect pervers şi favoriza acordurile Rusia-China, punând totodată presiune pe Gazprom să accepte preţurile mai mici oferite de China”, au scris analiştii Dimitri Simes şi Paul Saunders în „National Interest”.
În această cheie trebuie interpretat şi unul dintre primele mesaje trimis de Washington după anexarea Crimeei îndreptat, deloc surprinzător, către Beijing.
„China nu trebuie să aibă vreun dubiu faţă de angajamentul Statelor Unite ale Americii de a-şi proteja aliaţii din Asia şi trebuie să aibă în vedere represaliile economice aduse de orice tentativă de a prelua un teritoriu separatist, precum a făcut Rusia cu Peninsula Crimeea”, a avertizat un oficial înalt din Administraţia Obama, aducându-le totodată aminte ruşilor de propriile dispute teritoriale cu chinezii. Apoi, o „gafă” a Angelei Merkel a răsucit cuţitul în rană.
Aflat într-o vizită oficială la Berlin, preşedintele chinez a primit de la cancelarul german drept cadou o hartă a Chinei realizată în anul 1735. Hotarele de atunci ale Chinei, care lasă în afară Tibetul, Mongolia, Manciuria şi provincia Xinjiang, contrazic însă istoria predată chinezilor, care învaţă că aceste regiuni au aparţinut Chinei „încă din vremurile antice”.
Un alt palier pe care China câştigă de pe urma crizei din Ucraina este reorientarea dramatică a politicii externe a SUA. Dacă în ultimii ani Washingtonul s-a concentrat pe consolidarea parteneriatelor în regiunea Asia-Pacific, iscând mai multe dispute cu China şi în ceea ce priveşte sectorul manufacturier, devalorizarea monedei pentru impulsionarea exporturilor şi exporturile ilegale, acum americanii sunt forţaţi ca, o bună vreme, să-şi reîntoarcă faţa către Europa şi flancul estic al NATO.
Pe lângă beneficiile comerciale, chinezii se aşteaptă ca sprijinul arătat acum Rusiei să le aducă, la rândul lui, sprijin pentru disputele Chinei cu vecinii săi. În momentul de faţă, China are dispute teritoriale în Tibet, Mongolia, Manciuria, regiunea Xianjiang, Taiwan şi Insulele Hainan.
Alţi analişti contrazic însă ipoteza că alianţa dintre Rusia şi China ar putea deveni vreodată prea strânsă, aducând argumente ce ţin de politica internă a celor doi aliaţi.
„China nu are niciun interes ca Rusia să clacheze în faţa presiunilor americanilor, dar nici ca aceasta să devină o superputere. Interesul ei este să menţină Rusia cât se poate de stabilă, să-i fie partener strategic la nevoie şi furnizor de resurse naturale pentru a-i alimenta creşterea economică”, scrie pe projectsyndacate.org Dmitri Trenin, directorul filialei din Moscova a Centrului Carnegie.
[<a href="//storify.com/elenadumitru22/sanc-iunile-economice-asupra-rusiei" target="_blank">View the story "Sancţiunile economice asupra Rusiei" on Storify</a>]
Se încarcă comentariile...
