Alegerile din Libia: Singurul stat arab care s-a opus islamiștilor și a ales liberalii

În pofida mișcării islamiste care s-a extins în statele arabe din nordul Africii, rezultatele preliminare ale alegerilor parlamentare din Libia atribuie victoria unui partid liberal.

După 42 de ani de dictatură sub fostul lider Muammar Gaddafi, poporul libian a putut să-și exprime liber opțiunea politică la scrutinul legislativ din iulie 2012. Rezultatele alegerilor au surprins analiștii de politică internațională.

Deși islamiștii, reprezentanți de partidele Frăției Musulmane, au câștigat teren pe scena politică din Tunisia și din Egipt, aceștia au pierdut în fața liberalilor în Libia.

Statul arab „progresist și liberal”

Alianța Forțelor Naționale (AFN) a obținut aproximativ 60% din voturi, potrivit rezultatelor preliminare date publicității luni, informează CNN. Potrivit Proiectului pentru Democrație în Orientul Mijlociu, alianța este compusă din 58 de partide politice care, în campania electorală, au mizat pe o viziune „progresistă și mai liberală” comparativ cu ideologia islamiștilor conservatori ai Frăției Musulmane.

Figura centrală a Alianței Forțelor Naționale este Mohamed Jibril, fost prim-ministru în guvernul interimar după eliberarea Libiei de sub jugul lui Gaddafi. Rezultatele preliminare arată că alianța este fruntașa clasamentului în ceea ce privește cele mai votate partide, a afirmat secretarul general al AFN, Faisal Krekshi, citat de Al Jazeera.

Declarația lui este susținută și de președintele Comisiei Electorale libiene, Nuri Khalifa Al-Abbar, care a precizat că cei 2,8 milioane de alegători au optat în proporție de 60% pentru alianța liberală din partea căreia au concurat aproximativ 3.500 de candidați pentru cele 200 de scaune din Parlament.

Deși rezultatele finale nu vor fi anunțate până la mijlocul lunii iunie, un lucru este cert: libienii au preferat liberalii în defavoarea islamiștilor.

Mai mulți analiști de politică internațională au încercat să explice eșecul surprinzător al islamiștilor în Libia, care însă au câștigat alegerile legislative în Tunisia și în Egipt.

Poporul libian a fost dintotdeauna conservator și omogen. Cei șase milioane de cetățeni sunt, aproape în întregime, musulmani suniți. Din acest motiv, atunci când libienii au mers la vot pe 7 iulie în cadrul primelor alegeri naționale libere din 1965 încoace, mulți observatori politici au presupus, pe bună dreptate, că Libia va urma exemplul vecinilor săi, Tunisia și Egipt, care au optat pentru conduceri islamiste, scrie publicația „Time”.

O „altfel” de opțiune electorală

La doar câteva săptămâni după ce islamistul Mohamed Morsi (foto dreapta) a fost ales președinte al Egiptului și la câteva luni după ce egiptenii au votat un parlament dominat de adepții lui Morsi din cadrul Frăției Musulmane, Libia a făcut exact opusul.

Primele rezultate ale alegerilor arată că majoritatea parlamentară va fi, cel mai probabil, formată din liberalii Alianței Forțelor Naționale condusă de Mohamed Jibril, fost premier al guvernului interimar format de Consiliul Național de Tranziție în perioada războiului civil care a dus, anul trecut, la căderea regimului lui Gaddafi.

Cum s-a născut această orientare „mai liberală”

În ciuda discrepanței pe care o creează Libia în rândul statelor arabe din nordul Continentului Negru, unii analiști politici susțin că noua configurație parlamentară nu este lipsită de logică.

Pentru început, mulți din cei 2,8 milioane de alegători au votat respectând mai degrabă liniile tribale și familiale, decât ideologiile alianțelor politice. Mai mult de atât, AFN a lui Jibril a dispus de numeroase personalități cunoscute la nivel local care au atras de parte lor voturile localnicilor.

Tarele „fraților” islamiști

Au mai existat și hibe în imaginea Frăției Musulmane în Libia. Abdel Hakim Belhaj, cândva suspectat de terorism, torturat de CIA și extrădat din SUA, este liderul uneia dintre formațiunile politice cel mai bine organizate din Libia. Abdel Hakim Belhaj duce, însă, lipsă de popularitatea de care s-au bucurat islamiștii pe teritoriul Egiptului.

Cauzele fenomenului își găsesc originea în faptul că Frăția Musulmană a fost cât de cât tolerată, în anumite perioade, în timpul regimului lui Hosni Mubarak în Egipt. Pe de altă parte, Muammar Gaddafi a refuzat orice implicare a mișcării islamiste sau a oricărui alt partid în politica statului. Fostul lider libian nu a tolerat bărbații musulmani cu bărbile lungi, adepți ai fundamentalismului, motiv pentru care simpatizanții islamismului au fost mereu atent monitorizați și deseori reținuți de forțele de securitate ale fostului regim. Prin uz de forță, libienilor li s-a întipărit bine în minte ideea că religiozitatea în politică este o crimă pentru care-și pot pierde libertate și chiar viața.

Această situație de fapt a fost recunoscută încă de anul trecut de unul dintre liderii Frăției Musulmane, Alamin Belhaj. „«Frății» s-au adunat în urmă cu mult timp, în 1951. Dar odată cu venirea lui Gaddafi la putere, am fost decimați”, a declarat Belhaj.

Mesajul libienilor: „Nu aparținem imperiului Frăției Musulmane”

Deși alegerile parlamentare din Libia au avut loc după cele din Tunisia și din Egipt și se credea că victoria „fraților” islamiști din cele două state le va spori popularitatea în Libia, situația a luat o altă întorsătură decât cea previzionată.

„După alegerea lui Morsi din Frăția Musulmană la șefia Egiptului, mulți libieni s-au uitat împrejur și și-au dat seama că vor să dea dovadă de independență”, a declarat, sub protecția anonimatului, un observator străin din cadrul unei organizații neguvernamentale care a stat în Libia pe toată perioada tranziției, după răsturnare regimului Gaddafi, informează publicația „Time”.

Practic, libienii au văzut că „frații” câștigă teren, unii lideri ai grupării din Egipt și din Tunisia susținând chiar unitatea regională. Pentru o mare parte a electoratului, a vota împotriva islamiștilor a reprezentant, de fapt, o reafirmare a autonomiei Libiei. „«Nu aparținem imperiului vostru» au spus libienii prin voturile lor”, a continuat observatorul citat de „Time”, referindu-se la „imperiul” Frăției Musulmane, grupare cu ideologie islamistă fundamentalistă.

Mohamed Jibril, „rău da' bun”

Astfel, formațiunea care domină scena politică tunisiană și pe cea egipteană a pierdut în fața lui Mohamed Jibril (foto stânga) și a celor 58 de partide care formează Alianța Forțelor Naționale.

Cu toate acestea, nici Jibril nu este ferit de critici, acestea venind mai ales din rândurile oficialilor care au constituit guvernul interimar după înlăturarea de la putere a lui Muammar Gaddafi. Unele acuzații aduse lui Mohamed Jibril includ acte de corupție, ineficiență în gestionarea tranziției în Libia, dar și menținerea unor legături cu foștii oficiali ai regimului dictatorial.

Totuși, aceste critici nu lezează prea mult popularitatea lui Jibril. Alianța sa a înfrânt islamiștii tocmai pentru că a înaintat cele mai variate și moderate idei politice de reconstrucție a Libiei. „Coaliția are grupuri și personalități distincte. Nu urmează o singură ideologie, motiv pentru care este foarte atractivă în ochii multora”, a declarat Hana Galal, membru al Consiliului Național pentru Drepturile Omului din Libia și profesor la Universitatea din Benghazi.

Pe de altă parte, observatorul străin citat sub protecția anonimatului de „Time” a atras atenția că, în ciuda hibelor sale, „Jibril a fost prim-ministru pe timp de război și a obținut ajutorul NATO pentru stăvilirea revoltelor. Faptul că el a reușit să facă lobby internațional pentru a cere asistență străină atunci când rebelii, care încercau să răstoarne guvernul, avea cea mai mare nevoie este o reușită care a rămas în conștiința multor libieni”, a adăugat observatorul.
Însă configurația politică a țării abia începe să prindă contur iar alcătuirea parlamentului și a cea viitorului guvern sunt încă neclare, cu atât mai mult cu cât Libia nu dispune de niciun fel de experiență democratică.

„Este un experiment imperfect al democrației dar, la finalul zilei, este oricum un pas în direcția corectă”, a conchis Hana Galal, membru al Consiliului Național pentru Drepturile Omului din Libia.