Ultimii militari francezi din cadrul Forţei antijihadiste Barkhane părăsesc Mali, după nouă ani de prezenţă

0
0
Foto: Twitter
Foto: Twitter

Militarii francezi şi-au încheiat luni retragerea din Mali, într-o atmosferă plină de ură din partea coloneilor aflaţi la putere şi de ostilitate tot mai mare din partea populaţiei locale, la peste nouă ani după ce au fost primiţi în Mali ca ”salvatori” împotriva unor grupări jihadiste, relatează AFP.

”Azi (luni), la ora (Franţei) 13.00 (14.00, ora României), ultimul detaşament din cadrul Forţei Barkhane prezent pe teritoriul Mali a trecut frontiera din Mali în Niger. El provenea de pe platforma operaţională din Deşertul Gao, transferată Forţelor armate ale Mali în această (luni) dimineaţa”, a anunţat într-un comunicat Statul Major interarme francez.

Statul Major îşi exprimă satisfacţia faţă de faptul că această ”provocare militară logistică majoră” s-a încheiat ”în ordine şi securitate”. 

Această retragere - ordonată la 17 februarie de către preşedintele francez Emmanuel Macron - pune capăt aproape unui deceniu de intervenţie militară franceză în Mali, probabil ultimul angajament militar de această amploare pentru multă vreme de-acum înainte. 

Şeful statului francez a salutat, într-un comunicat, angajamentul militarilor francezi ”care, de nouă ani, au luptă împotriva grupărilor armate teroriste pe pământul Mali” şi dintre care 59 ”au plătit cu preţul vieţii”. 

”Sacrificiul lor ne obligă şi ne aminteşte că militarii noştri au păstrat, în aceşti ani, unitatea Mali, au împiedicat construirea unui califat teritorial şi au luptat împotriva grupărilor teroriste care lovesc populaţii locale şi ameninţă Europa”, subliniază Macron. 

Eficienţa lor, ”în toţi aceşti ani şi până în aceste ultime zile a fost demonstrată de neutralizarea majorităţii cadrelor celor mai înalte ale ierarhiei unor grupări teroriste din Sahel”, adaugă el. 

Criticând în mod implicit autorităţile din Mali - instalate după două lovituri de stat -, Macron îşi reafirmă voinţa de a ”continua acest angajament alături de toate statele care aleg să lupte împotriva terorismului şi respectarea stabilităţii şi coexistenţei între comunităţile” din Africa de Vest. 

Operaţiunii Serval - lansată în ianuarie 2013 împotriva unor grupări jihadiste care cuceriseră nordul Mali şi ameninţau Bamako - i-a succedat, în august 2014, Operaţiunea Barkhane, vizând jihadişti răspândirţi în ţările din fâşia sahelo-sahariană, în cadrul căreia au fost mobilizaţi până la 5.500 de oameni pe teren, în 2020. 

Această prezenţă militară în Sahel urmează să scadă cu jumătate - până la sfârşitul lui 2022 -, la aproximativ 2.500 de militari. 

Nigerul a acceptat menţinearea unei baze aeriene la Niamey şi sprijinul oferit de 250 de militari francezi în cadrul operaţiunilor sale la frontiera cu Mali. 

Ciadul urmează să continue să găzduiască o instalaţie franceză la N'Djamena, iar Franţa speră să poată păstra un contingent al Forţelor Speciale la Ouagadougou, capitala Burkina Faso. 

Parisul discută şi cu alte ţări din Africa de Vest pentru a le oferi spijinul, la Golful Guineei. 

Însă intervenţiile militare franceze urmează să devină ”dispozitive mai puţin aşezate şi mai puţin expuse”, anunţa la 13 iulie Emmanuel Macron. 

Este vorba despre evitarea cristalizării în rândul populaţiilor a unei ostlităţi împotriva fostei puteri coloniale, alimentată de persistenţa insecurităţii şi alimentată, acuză Parisul, de campanii de dezinformare deliberate pe reţele de socializare. 

Această retragere pune capăt aproape unui an de relaţii tot mai tensionate între Paris şi coloneii aflaţi la putere la Bamako după puciul prin care l-au înlăturat de la putere, în august 2020, pe fostul preşedinte Ibrahim Boubacar Keïta. 

Coloneii - care s-au aliat cu Rusia - şi-au asigurat servciile grupului paramilitar rus Wagner, acuză Parisul şi ONU. Ei au rupt, în mai, acorduri de apărare cu Franţa şi cu partenerii europeni ai acesteia, după ce au obstrucţionat Barkhane luni de zile. 

Bamako, care dezminte că ar fi apelat la Wagner, i-a reproşat în iulie preşedintelui francez o ”postură neocolonială”, acuza un purtător de cuvânt al Guvernului, colonelul Abdoulaye Maïga, aciuzându-l de faptul că alimentează uri etnice prin criticile la adresa armatei Mali.

El reacţiona astfel după ce Emmanuel Macron a acuzat că ”alegerile făcute de către junta din Mali în prezent şi complicitatea sa de facto cu miliţia Wagner sunt extrem de ineficiente în lupta împotriva terorismului, care nu mai este obiecitvul ei”. 

În Mali, Franţa s-a trezit prinsă, potrivit unor experţi, între o logică politică ce-i dicta să plece cât mai rapid posibil şi o logică a eficienţei militare care o îndemna, din contră, să rămână până când armatele locale aveau să poată să preia ştafeta. 

”Ştim acum, din Afganistan, că o operaţune extrenă cu multe forţe occidentale la sol nu poate dura etern”, declara AFP în urmă cu câteva luni Alain Antil, un spcialist în Sahel de la Institutul Francez de Relaţii Internţaionale (IFRI), subliniind ”limitele” ”operaţiunilor mari, cu mulţi oameni, multă prezenţă pe teren şi multă vizibilitate politică”. 

”Dacă mâine am trece la dispozitive (constând) în mai multă susţinere în luptă a anumitor batalioane ale armatelor naţionale, munca Forţelor Speciale, de susţinere aeriană, expunerea politică a Franţei ar fi mult mai mică, iar eficienţa va fi la fel de mare”, estima el. 

Europa


Ultimele știri
Cele mai citite