Românii şi strigoii din Uniunea Europeană

De câţiva ani, unii lideri aşa-zişi conservatori din Italia, Franţa, Germania şi Spania se joacă electoral cu strigoii naţionalismului, xenofobiei şi populismului. De suferit are statul de drept.

Cetăţeni români trăind de decenii în Europa sunt nevoiţi să se disculpe pentru faptul că s-au născut în România ori au trăit în această ţară, dar au ales „zona libertăţii", încă înainte de 1989, solicitând să nu fie identificaţi cu românii care circulă azi prin Europa.Vă mai amintiţi episodul când românilor nu li se permitea să intre în Spania şi, adunaţi la graniţa franco-spaniolă, au fost îmbarcaţi în autocare şi conduşi prin toată Europa, străjuiţi de maşinile poliţiei cu girofaruri, până la frontiera cu România?

Era doar cu puţină vreme înainte de aderarea oficială a României la Uniunea Europeană! Dar despre celebrul "episod Mailat", la scurt timp după ce ţara noastră devenise membru de drept al Uniunii? Atunci, demnitari şi jurnalişti italieni au lansat sentinţe care pretindeau a defini caracteristicile morale ale românilor, cerând chiar Comisiei Europene să reacţioneze în maniera în care ­s-au exprimat respectivele autorităţi de la Roma! Iar mai nou, Monsieur le ministre Guéant, deţinătorul  portofoliului Internelor şi loialist manifest al preşedintelui Republicii Franceze, a lansat o cruciadă de apărare a "celui mai frumos bulevard din lume"(Champs-Elysées) "contra delincvenţei româneşti".

Ce au în comun aceste întâmplări? În primul rând, situarea românilor în nişte stereotipii de imagine internaţională, fără ca autorităţile de la Bucureşti să schiţeze vreun gest că i-ar reprezenta pe românii pe care pretind că-i guvernează! Adică să îndrepte, prin instrumentele şi metodele statului de drept, ceea ce-i de îndreptat şi să propună interacţiuni corecte şi credibile pentru poziţionarea identităţii româneşti în conexiunea diversităţilor naţionale şi identităţii europene.

Standardele interne

Aşa-zişi politicieni de dreapta exaltă naţionalismul, anti-imigraţionismul, purismul cultural după ce, înainte de încheierea Războiului Rece, propagau deschiderea, libera circulaţie a persoanelor, multiculturalismul, drepturile omului etc. În România de azi se fac frecvente trimiteri la interesul naţional, dar ne întrebăm cum este servit acest interes când identitatea noastră naţională este terfelită cotidian fără să se simtă suportul unor acţiuni, în primul rând interne, care ar redefini această identitate naţională, dacă ea nu mai corespunde "standardelor europene" ?

Ca atare, nu e de mirare să vezi cum cetăţeni români trăind de decenii în Paris, Roma, Madrid sau altundeva în Uniunea Europeană sunt nevoiţi a ieşi public să se disculpe pentru faptul că s-au născut în România ori au trăit în această ţară, dar au ales "zona libertăţii", încă înainte de 1989, solicitând să nu fie identificaţi cu românii care circulă azi prin Europa. Oameni de bună credinţă, cetăţeni români corecţi atât în patria lor de baştină cât şi în ţara adoptivă, îndemnaţi chiar de actualii conducători ai statului să-şi părăsească habitatul autohton deoarece nu le asigură cele necesare traiului şi aspiraţiile de progres şi civilizaţie, constată că li se atârnă eticheta de "infractori" fără a fi comis vreo infracţiune.

„Români-problemă"

Scribi angajaţi pe moşiile lui Berlusconi şi altor potentaţi din unele capitale europene, profitând de "reţinerea" complice a conducătorilor români, readuc mereu în prim planul opiniei publice europene şi internaţionale cazuri reale sau inventate de "români-problemă". Aşa că are dreptate un concetăţean al nostru, acceptat mecanic în elita intelectuală din Italia de azi, să  întrebe: "Ce e de făcut, când Bucureştiul a demonstrat nu o dată că nu e în stare să gestioneze astfel de situaţii?"

Am mai spus-o şi o repetăm: există „români problemă", după cum sunt convins ca sunt „francezi problemă", "italieni problemă" etc., dar toţi aceştia nu sunt altceva decât cetăţeni certaţi cu legea, poate chiar şi în propria lor ţară. Într-un stat de drept şi democratic trebuie să fie traşi la răspundere individual de instanţele abilitate, dar în niciun caz nu trebuie să fie "învinuiţi" pentru că aparţin unei naţiuni sau unui grup etnic. Există reţele de crimă organizată care operează transfrontalier, iar pentru a le contracara este necesară o strânsă şi continuă cooperare poliţienească şi judiciară, iar nu etichetarea ariilor ori grupurilor de provenienţă.

Stat de drept în suferinţă

În fapt, ceea ce dovedesc cei care în Franţa, Italia, Spania sau alte state membre ale Uniunii Europene se exprimă despre "infractorii români" este că statul de drept este în suferinţă în respectivele ţări, după cum este şi în România. Şi, în plus, se probează că este doar o vorbărie angajamentul instituţiilor de aplicare a legilor de a coopera, a se coordona, a asigura libera circulaţie a persoanelor şi a servi interesele cetăţenilor europeni. Ceea ce mi se pare a fi o manifestare a crizei în Europa mai periculoasă decât criza economico - financiară ori a monedei Euro. Căci astfel de atitudini ating însăşi fibra voinţei de integrare europeană!

Erorile sud-estului

Inteligentul jurnalist Robert Kaplan a scris despre ­„Strigoii din Balcani", despre erorile pe care popoarele din sud-estul Europei, dar şi liderii statelor membre ale Uniunii Europene le-au săvârşit, la începutul anilor '90 ai veacului trecut. Acele erori au generat un conflict sângeros în arie, iar Uniunea Europeană şi-a demonstrat neputinţa de a stăpâni strigoii naţionalismului şi xenofobiei scăpaţi din grote, cu voie sau fără voie. De câţiva ani, unii lideri aşa-zis şi  conservatori se joacă electoral cu strigoii naţionalismului, xenofobiei şi populismului. În Italia şi Franţa, dar nu numai în aceste state, se practică utilizarea spaimei de străini, printre care şi de români, în discursurile electorale care nu doar supralicitează purismul identitar naţional, adesea frizând rasismul, dar lasă în voie strigoii extremişti care îndeamnă şi la "purificare etnică", de genul celei cândva condamnate chiar de liderii europeni.

Şi, Doamne fereşte, s-ar putea ca aceşti strigoi să fie scăpaţi iar de sub "controlul" stăpânilor şi să ducă la gesturi precum cele din anii '30, chiar în Occident, sau din anii '90, în Balcani. Căci azi, dreapta politică europeană prea se joacă aprinzând focuri în Europa, iar stânga se complace în peroraţii ideologice paralele realităţilor politice şi sociale contemporane. Cetăţene european, fii atent la strigoii din Europa!

Fost negociator-şef al României cu UE

Prof. Dr. Vasile Puşcaş este profesor Jean Monnet Ad Personam la Universitatea «Babes-Bolyai'', Cluj-Napoca, şi a publicat peste 25 de volume. A fost negociator şef al României cu UE, finalizând toate capitolele de negociere şi Tratatul de Aderare, ministru pentru Afaceri Europene, membru al Parlamentului României.