O scurgere masivă de informaţii de la Credit Suisse arată cum infractori, dictatori şi politiciani corupţi şi-au ascuns ani de zile averile ilicite

Banca Credit Suisse FOTO SHUTTERSTOCK

O scurgere de informaţii masivă din interiorul uneia din cele mai mari bănci private din lume, Credit Suisse, a scos la iveală averile uriaşe ascunse de către clienţi ai băncii acuzaţi de tortură, asasinate, trafic de persoane şi droguri, corupţie, spălare de bani şi alte infracţiuni grave, scrie The Guardian.

Un avertizor de integritate anonim, care a denunţat legile „imorale” de păstrare a secretului bancar, a dezvăluit pentru publicaţia germană „Süddeutsche Zeitung” informaţii despre conturi bancare a peste 30.000 de clienţi din întreaga lume ai băncii elveţiene, demascând conturi totalizând peste 100 de miliarde de franci elveţieni, şi arătând modul în care banca a eşuat de-a lungul timpului în verificările sale, în ciuda angajamentelor de a renunţa la clienţi dubioşi şi de a detecta fondurile ilicite.

Aceşti clienţi includ un traficant de persoane din Filipine, un şef al bursei de valori din Hong Kong condamnat pentru mită, un miliardar care a ordonat asasinarea iubitei sale libaneze, directori care au devalizat compania petrolieră de stat din Venezuela, politicieni corupţi din Egipt până în Ucraina.

Potrivit informaţiilor din scurgerea de date, un cont bancar al Vaticanului a fost folosit pentru cheltuirea a 350 de milioane de euro într-o investiţie presupus frauduloasă pe piaţa imobiliară din Londra şi care, în prezent, este obiectul unui proces penal în care este cercetat şi un cardinal al Vaticanului.

„Credit Suisse respinge ferm acuzaţiile şi presupunerile referitoare la practicile sale comerciale”, a transmis banca elveţiană într-un comunicat de presă, precizând că informaţiile publicate de jurnalişti se bazează pe „informaţii selective scoase din context, care duc la interpretări tendenţioase referitoare la conduita de business a băncii”.

De asemenea, banca arată că multe documente sunt vechi şi unele cazuri fac referire la perioade în care „legile, regulile şi practicile bancare erau diferite faţă de cele din prezent”. Deşi printre conturile la care fac referire scurgerile sunt unele deschise în anii 1940, peste 60% datează din anul 2000 şi o parte din ele sunt încă active.

În centrul mai multor scandaluri şi controverse financiare în ultimul an, luna asta Credit Suisse, una din cele mai secretoase instituţii financiare din lume, a fost acuzată că a protejat spălarea de bani din trafic de cocaină în numele mafiei bulgare.

Instituţiile bancare elveţiene gestionează active în valoare de 7.900 de miliarde de franci elveţieni, din care aproape jumătate pentru clienţi din străinătate.

Naşul pieţei de acţiuni din Hong Kong

Unul din cazurile de infractori condamnaţi este al fostului preşedinte al Bursei din Hong Kong, Ronald Li Fook-shiu, unul din cei mai bogaţi din stat şi „naşul pieţei de acţiuni” care, deşi a primit o sentinţă cu executare în 1990, a putut deschide un cont la Credit Suisse în 2000. Acesta a depozitat 59 de miliarde de franci elveţieni în contul său.

Procedurile de verificare a clienţilor

Un raport din 2017 scurs în presă, solicitat de autorităţile elveţiene de reglementare în domeniul financiar, a dezvăluit procedurile interne de examinare amănunţită a clienţilor semnalaţi cu steag roşu - de la politicieni cunoscuţi din ţări de mare risc la persoane implicate în activităţi cu potenţial ilicit precum jocuri de noroc, comerţ cu arme, servicii financiare sau minare de criptomonede. Clienţii băncii sunt verificaţi la un interval de cel puţin trei ani sau chiar o dată pe an în cazul celor consideraţi de mare risc.

Managerii de relaţii publice aveau sarcina de face verificări din surse externe şi a estima nivelurile lor de risc - sursele putea fi arhive de ştiri şi baze de date precum platforma Thomson Reuters World-Check, folosită de cei din sectorul financiar pentru a căuta persoane urmărite sau inculpate pentru infracţiuni grave.

Persoanele cu expunere politică sunt considerate de mare risc de instituţiile bancare, fiind supuse unor verificări sporite spre deosebire de alţi clienţi.

Scurgerile de informaţii sunt pline de nume de politicieni corupţi şi aliaţii lor care au deschis conturi atât înainte cât şi după ce au fost acuzaţi. Este vorba de oameni puternici din Siria până în Madagascar, care au adunat averi uriaşe.

Un baron al drogurilor sârb

Un alt caz în care anchetele băncii au dat greş este al lui  Rodoljub Radulović, un baron al drogurilor sârb cu legături politice, cunoscut şi ca „Mişa Banana”, acuzat de fraude cu valori mobiliare în SUA în 2001, şi care avea două conturi la Credit Suisse, potrivit occrp.org.

Unul din conturi a fost folosit pentru spălarea a milioane de dolari din traficul cu cocaină. Radulović, un fugar, a fost rejudecat pentru traficarea a 1,8 tone de cocaină din Argentina în Europa. Al doilea cont pe numele său a fost descoperit abia odată cu investigaţia jurnalistică a scurgerii de documente şi aparţine unei companii offshore din Insulele Marshall.

Unul din ele, închis în 2010, avea depozitate 3,4 milioane de franci elveţieni. Radulović a fost condamnat recent la 10 ani de închisoare.

Un director al Siemens

Eduard Seidel, client german, director al afacerilor Siemens în Nigeria, a fost condamnat în 2008 pentru mituirea unor politicieni în vederea obţinerii de contracte bănoase pentru compania sa.

Seidel a recunoscut acuzaţiile de mită, dar nu şi de devalizare a banilor companiei, şi a fost introdus în baza de date Thomson Reuters World-Check în 2007. Potrivit scurgerilor de informaţii, conturile sale au rămas deschise aproape de finele anilor 2020, iar la momentul în care a plecat de la Siemes într-unul din ele avea 54 milioane de franci elveţieni. Compania a transmis că nu are cunoştinţă de aceşti bani şi nici nu a găsit informaţii care să ducă la acest cont.

Credit Suisse a explicat într-o declaraţie de presă că nu poate comenta referitor la clienţi individuali, dar că au „fost luate măsuri” în conformitate cu regulamentele „la momentele relevante”.

Un condamnat pentru trafic de carne vie din Filipine

Stefan Sederholm, un tehnician IT din Filipine condamnat pe viaţă pentru trafic de persoane în 2011 a avut conturile închise abia în 2013, potrivit avocatului său. 

Un dictator filipinez

Elveţia a introdus legislaţia secretului despre clienţii instituţiilor sale bancare în 1934, atrăgând de-a lungul timpului clienţi problematici, cu averi ilicite de ascuns. Celebru este exemplul dictatorului filipinez Ferdinand Marcos  şi al soţiei sale, Imelda, care ar fi depozitat în conturile Credit Suisse nu mai puţin de 10 miliarde de dolari sustrase pe parcursul celor trei mandate ale sale, încheiate în 1986.

Este cunoscut faptul că cei doi au putut deschide conturi sub identităţi false. În 1995, Credit Suisse şi o altă bancă elveţiană au fost obligate de o instanţă să plătească despăgubiri în valoare de jumătate de miliard de dolari statului Filipine.

Scurgerile de informaţii conţin detalii şi despre contul lui  Helen Rivilla, o avocată a lui Fernando Marcos acuzată în 1992 că a spălat bani pentru acesta şi care în 2000 a deschis un cont la Credit Suisse.

Un fost angajat al băncii elveţiene a dezvăluit, legat de acest caz, că există o cultură înrădăcinată a acestor instituţii în a închide ochii la clienţii problematici care refuză să ofere detalii în formularele de verificare.

În 2007, Bradley Birkenfeld, un bancher de la banca de investiţii elveţiană UBS a fost primul care a creat un fel de breşă în sistemul secretos impenetrabil elveţian, când a luat legătura cu autorităţile americane furnizându-le informaţii despre manevrele cetăţenilor săi înstăriţi în scopul evitării taxelor. Ulterior, o anchetă dispusă de Congresul SUA a dezvăluit tactici ale băncilor de a trimite angajaţi la evenimente de curtare a clienţilor prin oferte precum aur gratis sau declaraţii bancare sensibile ascunse în paginile unor publicaţii .

Dezvăluirile au zguduit sectorul bancar elveţian şi au determinat autorităţile americane să facă presiuni asupra Elveţiei pentru a împărtăşi unilateral lista cetăţenilor săi cu conturi secrete. Rezultatul a fost că, în 2014, Elveţia a devenit semnatara unei convenţii internaţionale privind schimbul automat de informaţii bancare. Din 2018, Elveţia furnizează informaţii autorităţilor fiscale din alte ţări. Totuşi, peste 90 de ţări, majoritatea în curs de dezvoltare, nu au cum să afle despre averile ilicite din conturile elveţiene.

Avertizorul de integritate a spus că sistemul comun de raportare al datelor fiscale (CRS)  „impune o povară financiară şi infrastructurală disproporţionată naţiunilor în curs de dezvoltare, perpetuând excluderea acestora din sistem în viitorul apropiat”.

„Sunt conştient că deţinerea unui cont bancar elveţian offshore nu presupune neapărat evaziune fiscală sau orice altă infracţiune financiară. Cu toate acestea, este probabil ca un număr semnificativ din aceste conturi să fi fost deschis cu unicul scop de a ascunde averea deţinătorului lor de instituţiile fiscale şi/sau de a evita plata impozitelor pe câştigurile de capital”, şi-a motivat el decizia.

Fii ai unui dictator nigerian

Clienţii Credit Suisse au fost şi fii ai brutalului dictator nigerian Sani Abacha, despre care se crede că şi-a jefuit ţara de 5 miliarde de dolari în doar şase ani.

Se ştie că fii ai acestuia au deschis conturi la Credit Suisse în care au depozitat 214 milioane de dolari.

Un politician ucrainean corupt

Printre  politicieni numiţi în documente se numără Pavlo Lazarenko, premier al Ucrainei între 1997 şi 1998. După ce a fost obligat să demisioneze, a deschis două conturi la Credit Suisse din care unul a fost ulterior evaluat la aproape 8 milioane de franci elveţieni.

Potrivit estimărilor Transparency International, Lazarenko ar fi furat 200 de milioane de dolari americani de la guvernul ucrainean, după ce ar fi şantajat oameni de afaceri să îi dea jumătate din profituri. În 2006, fostul premier a fost condamnat în SUA la nouă ani cu executare pentru corupţie şi mituirea unui antreprenor ucrainean.

Lazarenko, care ar trăi în California, se confruntă în Ucraina cu acuzaţii că ar fi devalizat statul cu 17 milioane de dolari americani.

Fii dictatorului egiptean Mubarak

Clienţi ai Credit Suisse au fost şi fii ai dictatorului egiptean Hosni Mubarak, preşedinte trei decenii până în 2011.

Fraţii Alaa şi Gamal au deschis primul cont în 1993. În 2010, când tatăl a fost înlăturat de la putere, într-un cont al lui Alaa erau depozitaţi 232 de milioane de franci elveţieni.

Condamnaţi la trei ani de închisoare în 2015 pentru delapidare şi corupţie, au încheiat o înţelegere cu statul egiptean contra unor despăgubiri de circa 17,6 milioane de dolari americani. Acordul nu a cuprins o recunoaştere a vinovăţiei. În aşteptarea rezultatelor unei anchete a autorităţilor elveţiene, contururile lor sunt îngheţate de peste un deceniu, spun ei.

Datele scurse în presă conţin informaţii şi despre conturi ale asociaţilor fostului spion al lui Mubarak, Omar Suleiman, un om temut în Egipt, fiind acuzat de operaţiuni de tortură şi alte abuzuri ale drepturilor omului. În 2007, aceşti asociaţi aveau în cont cu 63 de milioane de franci elveţieni.

Oficiali militari

Conturi dezvăluite în scurgerea de informaţii deţineau şi responsabili militari de informaţii şi rude ale lor din ţări precum Pakistan, Irak, Iordania şi Yemen.

Un client algerian este Khaled Nezzar, ministru al apărării până în 1993, membru al juntei militare care a organizat o lovitură de stat brutală. Rolul său în dispariţii, încarcerări în masă, tortură şi execuţii era bine documentat în 2004, când şi-a deschis contul la Credit Suisse, acesta fiind închis abia în 2013, la doi ani după ce a fost arestat în Elveţia pentru crime de război.

Persoane care au devalizat compania petrolieră de stat din Venezuela

Documentele conţin detalii despre conturi a circa 20 de persoane - oameni de afaceri, oficiali şi politicieni - implicaţi în devalizarea companiei petroliere de stat din Venezuela, PDVSA, şi ulterior cercetaţi de autorităţile din SUA.

O anchetă a fost deschisă pe numele a doi oameni de afaceri americani cu legături în Venezuela, Roberto Rincón Fernández şi Abraham Shiera Bastidas, acuzaţi că, în 2009, cu ajutorul unui asociat, au mituit oficiali precum vice-ministrul venezuelean al energiei şi un oficial senior din  PDVSA.

Anchetatorii americani au descoperit cu acest prilej că toţi cei cinci aveau conturi active la Credit Suisse în momentul infracţiunilor. Aceste conturi aveau sume mari de bani, milioane de franci elveţieni. 

Roberto Rincón Fernández, cel care a plătit mitele, avea nu mai puţin de 68 de milioane de franci elveţieni în cont.

În ultimele trei decenii, Credit Suisse s-a confruntat cu cel puţin o duzină de  sancţiuni pentru infracţiuni de la evaziune fiscală, spălare de bani, încălcarea deliberată a sancţiunilor americane şi fraude efectuate împotriva propriilor clienţi, care se întind pe mai multe decenii şi în multiple jurisdicţii. În total, a trebuit să plătească peste 4,2 miliarde de dolari în amenzi sau înţelegeri.