Franța se îndreaptă spre o furtună economică și poate atrage și Europa în ea

Franța s-ar putea confrunta cu o criză economică după ce parlamentarii au votat înlăturarea guvernului premierului Michel Barnier după doar trei luni. Randamentele în creștere ale obligațiunilor și o serie de falimente îi fac pe investitori nervoși.

Când prim-ministrul Michel Barnier și-a dezvăluit planul său de reducere a deficitului în octombrie, promițând că va reduce deficitul public de la aproximativ 6% din PIB la 3% în 2029, a fost văzut ca o încercare de a direcționa economia franceză către ape mai calme.

Însă, miercuri, 4 decembrie, parlamentul Franței a respins propunerea sa votând pentru înlăturarea guvernului lui Barnier, anulând speranțele acestuia de a evita o furtună economică.

Pentru prima dată în peste 60 de ani, Adunarea Națională a aprobat o moțiune de cenzură, propusă de stânga dură și susținută în mod crucial de extrema dreaptă condusă de Marine Le Pen.

Parlamentarii au reacționat la decizia lui Barnier de a lega un vot pentru o parte din bugetul 2025 – un prim pas pentru a pune deficitul pe drumul cel bun pentru a respecta regulile fiscale ale Uniunii Europene – cu un vehicul constituțional special, care permite doar oprirea proiectelor de lege printr-o moțiune de cenzură.

Premierul nu avea o majoritate în parlament și a condus un guvern de coaliție format din partidul Renașterii al președintelui Emmanuel Macron și republicanii conservatori, după alegerile parlamentare anticipate din iulie. Macron a convocat aceste alegeri după ce partidul său a ocupat locul al doilea la alegerile parlamentare UE din iunie, primind mai puțin de jumătate din câte voturi decât Adunarea Națională de extremă dreapta.

Ceea ce părea a fi singura modalitate a lui Barnier de a trece bugetul prin parlament a fost acum inversată.

Slăbiciunea de bază a economiei franceze

Cea mai recentă criză vine într-un moment în care unii dintre indicatorii economici au fost relativ stabili. Se preconizează că PIB-ul Franței va crește cu 1,1% în acest an, în timp ce PIB-ul Germaniei va scădea cu 0,2%. Șomajul este de 7,4%, ceea ce este relativ scăzut pentru Franța. Inflația a scăzut la aproximativ 2% de la 5% în urmă cu câțiva ani.

Cu toate acestea, pentru Denis Ferrand, șeful institutului de cercetare economică Rexecode din Paris, aceste cifre relativ bune nu pot ascunde că economia franceză a slăbit în ultimii ani.

„Companiile franceze și europene au devenit mai puțin competitive față de cele chineze, deoarece costurile noastre de producție au crescut cu 25% din 2019. Au crescut doar cu 3% în China în aceeași perioadă”, a spus el pentru DW.

Ferrand atribuie acest lucru la ani de inflație ridicată, creșterea ratelor dobânzilor și creșterea prețurilor la energie, mai ales după ce Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022, despre care a spus că a condus la „multă prudență”.

„Facem un sondaj trimestrial în rândul șefilor a 1.000 de companii mici și mijlocii franceze despre comportamentul lor investițional și, în octombrie, doar 36% dintre aceștia plănuiau să-și mențină investițiile, 45% spunând că le vor amâna și 18% doreau să le anuleze”, a spus Ferrand.

„Această tendință a început să apară la începutul anului, dar a câștigat cu adevărat teren după alegerile parlamentare anticipate din iulie”, a adăugat el.

Un sondaj de la mijlocul lunii noiembrie realizat de compania de consultanță britanică Ernest & Young (EY) în rândul a 200 de șefi de companii internaționale a dat rezultate similare: aproximativ jumătate dintre cei chestionați și-au redus sau amânat proiectele de investiții. Franța se află în topul sondajului EY privind atractivitatea investițiilor în Europa din 2019.

Numărul falimentelor este în creștere

Philippe Druon, avocat în faliment și restructurare la biroul de avocatură Hogan Lovells din Paris, confirmă că investitorii sunt precauți.

"Este foarte greu să găsești cumpărători pentru companiile care au intrat în administrare. În prezent gestionez 60 de astfel de cazuri, ceea ce este foarte mult", a spus el pentru DW, adăugând că numărul falimentelor a fost la fel de mare ca și în timpul crizei financiare din 2008.

Se preconizează că aproximativ 65.000 de companii vor depune insolvență anul acesta, față de 56.000 anul trecut.

Druon crede că această creștere se datorează doar parțial unui efect de recuperare.

„Multe companii trebuie acum să ramburseze împrumuturile pe care guvernul le-a acordat în timpul epidemiei de COVID-19, dar există și motive structurale, cum ar fi tranziția la mașinile electrice și faptul că există mai puțină cerere pentru spațiu de birou, , angajații dorind să lucreze de acasă”, a spus el.

„Mai mult, ratele dobânzilor de pe piața de capital au fost relativ ridicate, ceea ce face ca investițiile în companii să fie mai puțin atractive”, a adăugat el.

Ar putea Franța să intre într-o criză financiară?

Și totuși, Anne-Sophie Alsif, economist-șef la firma de consultanță BDO din Paris, spune că doar acești factori nu ar crea o situație economică dramatică. Factorul politic, însă, o face.

”Cifrele noastre macroeconomice erau pe cale să se îmbunătățească, dar după ce guvernul a căzut și bugetul personalizat pentru 2025 nu va fi votat de parlament, vom aluneca într-o criză economică. Ar fi catastrofal”, a spus ea pentru DW.

„Le-am semnala investitorilor că țara noastră este incapabilă să implementeze un plan de reducere a deficitului”, a subliniat Alsif.

Dacă guvernul va fi respins, a spus ea, bugetul 2024 va fi probabil replicat în 2025. „Dar acesta a fost bugetul care a crescut deficitul nostru la peste 6%”.

"Decizia lui Macron de a dizolva Parlamentul a fost o greșeală monumentală. Acum suntem forțați să ne guvernăm țara prin coaliții, dar suntem incapabili de asta și ne confruntăm astfel cu o situație politică extrem de instabilă", a adăugat ea.

Mai puțină încredere din parea investitorilor

Christopher Dembik, consilier de investiții la filiala din Paris a Pictet Asset Management, cu sediul în Elveția, are o viziune diferită asupra situației.

"Este exagerat să spunem că Franța este în pragul unei crize financiare. Asta ar însemna că țara nu și-ar putea refinanța datoria, cum a fos cazul Greciei în 2009, iar piețele nu indică acest lucru în acest moment", a spus el pentru DW.

„Administratorii fondurilor de investiții din SUA mi-au spus că au luat deja în calcul riscul politic al Franței și spread-ul actual al Franței — diferența dintre ratele dobânzilor pentru obligațiunile de stat pe 10 ani în comparație cu cele emise de Germania — se ridică la 0,8 puncte procentuale, ceea ce este mai mult decât acceptabil”, a spus Dembik.

Franța plătește în prezent dobânzi de aproximativ 3% la aceste obligațiuni.

Cu toate acestea, Franța a plătit recent pentru prima dată o rată mai mare decât Grecia. Și până la alegerile anticipate din iulie, spread-ul a fost doar de 0,5 puncte procentuale.

Drept urmare, Ferrand se teme că Franța ar putea să nu poată evita o criză financiară.

„Parisul s-a bazat întotdeauna pe faptul că este prea mare pentru a eșua ca alte țări europene”, a spus el. „Dar oamenii din Bruxelles încep să-și piardă răbdarea cu aparenta noastră incapacitate de a reduce datoria publică”.

Europa se află din nou la marginea prăpastiei financiare

Haosul economic și politic din Franța reprezintă o amenințare serioasă la adresa uniunii monetare. Răspunsul piețelor financiare este deja alarmant. Diferențele dintre dobânzile titlurilor de stat franceze și cele germane au atins cel mai mare nivel din ultimii zece ani, ceea ce indică o creștere semnificativă a costurilor de împrumut pentru Franța.

În fața acestui tablou sumbru, François Villeroy de Galhau, guvernatorul Băncii Franței, a cerut Băncii Centrale Europene să reducă rata dobânzii, o decizie care ar putea risca stabilitatea monedei euro.În timp ce Mario Draghi, fostul președinte al BCE, a reușit să calmeze piața în trecut prin promisiunea achizițiilor nelimitate de obligațiuni, problemele fundamentale ale zonei euro nu au fost rezolvate.

Uniunea Bancară, împărțirea datoriilor și o uniune fiscală completă sunt măsuri încă departe de realitate. În prezent, Uniunea Europeană încearcă din nou să impună disciplina fiscală după cheltuielile generate de pandemie, dar piețele financiare sunt tot mai reticente, iar hotărârea politică pare să slăbească pe măsură ce criza se adâncește.

Lagarde spune că Europa nu mai poate susține cheltuielile sociale. "Trebuie să ne adaptăm repede la schimbările geopolitice"

Modelul social european este tot mai greu de susținut pe măsură ce economia continentului stagnează sau chiar se diminuează, scrie The Telegraph, citând-o pe Christine Lagarde, predintele Băncii Centrale Europene (BCR).  Ea a lansat un avertisment clar și dur: modelele sociale europene sunt pur și simplu nesustenabile.  . Lagarde a subliniat că economiile slabe și necompetitive riscă să ajungă la capătul resurselor, pentru a susține statul binefacere extins, cu excepția cazului în care vor reuși să inverseze decenii de declin economic și să emuleze succesul Statelor Unite în domeniul tehnologiilor. „Creșterea productivității în Europa încetinește constant, ceea ce înseamnă că și capacitatea noastră de a genera venituri scade. Dacă nu acționăm rapid, vom ajunge să ne confruntăm cu un viitor cu venituri fiscale mai mici și cu datorii mult mai mari”, a avertizat Lagarde într-un discurs susținut recent la Paris.

Pe măsură ce Europa se confruntă cu o îmbătrânire a populației, cheltuielile pentru pensii vor crește semnificativ. În Spania, Germania și Franța, mai mult de o cincime din populație are vârsta de peste 65 de ani. În Italia, aproape un sfert dintre cetățeni au ajuns deja la această vârstă. În urmă cu două decenii, niciuna dintre aceste țări nu depășea 20% din populație. „Ne confruntăm și ne vom confrunta în continuare cu cheltuieli crescânde din cauza schimbărilor geopolitice, a îmbătrânirii populației și a tranziției climatice", a subliniat Lagarde.

Reducerea acestor beneficii nu este o opțiune ușoară, așa cum au descoperit guvernele britanice succesive. Votanții, ale căror taxe au susținut pensiile generațiilor anterioare, sunt reticenți să accepte să primească mai puțin decât părinții lor.” „Europa este sub presiune. Revoluția digitală rapidă ne-a lăsat în urmă”, a avertizat Lagarde. „Trebuie să ne adaptăm repede la schimbările geopolitice și să recâștigăm terenul pierdut în competitivitate și inovație. Dacă nu o facem, ne vom pune în pericol capacitatea de a genera bogăția necesară pentru a susține modelul nostru economic și social, pe care majoritatea europenilor îl prețuiesc.”

O Europă nesigură și expusă

În timp ce economia americană și-a revenit rapid după pandemia de Covid, recuperarea Europei a fost mult mai lentă. Germania, de exemplu, aproape că nu a crescut deloc față de nivelul din 2019. Dar problema nu este doar un efect al lockdown-ului.

În ultimii 20 de ani, productivitatea a crescut de două ori mai rapid în SUA decât în zona euro. În America, producția pe oră lucrată a crescut cu mai mult de 25%, în timp ce în zona euro a crescut cu mai puțin de 13%. În Marea Britanie, situația este și mai gravă, cu o creștere de doar 10%.

Cea mai mare problemă o reprezintă tehnologia. Cele mai mari companii din lume sunt americane, liderii fiind Apple, Microsoft, Google și Amazon, fiecare având o capitalizare de piață de peste 2 trilioane de dolari. În schimb, în topul celor mai mari 20 de companii, Europa se află cu greu pe locul 25, cu Novo Nordisk, un gigant danez cunoscut pentru medicamentele sale.

De asemenea, Europa riscă să rămână în urmă în industrii-cheie, precum sectorul auto, unde Germania se confruntă cu competiția vehiculelor electrice ieftine din China. În plus, sectorul de lux este vulnerabil la tarifele comerciale impuse de SUA.

„Europa riscă să rămână prinsă într-o capcană a tehnologiilor de mijloc. Suntem specializați în tehnologii care au fost dezvoltate în secolul trecut. Patru dintre primele 50 de companii tehnologice din lume sunt europene", a mai spus Lagarde.

La toate acestea se adaugă și războaiele comerciale și conflictele militare. Războiul cu Rusia este o amenințare directă, iar Europa este insuficient pregătită pentru a face față unei astfel de provocări.

Așa cum a subliniat Christine Lagarde, bogăția este cea care a generat taxele care au finanțat sistemele sociale din Europa. Fără o creștere economică reală, continentul riscă să-și piardă modelul social.