Cum se pregăteşte Emmanuel Macron să conducă Franţa INFOGRAFIE

Emmanuel Macron, preşedintele ales al Franţei Foto: EPA

Centristul Emmanuel Macron, care la numai 39 de ani a câştigat alegerile prezidenţiale din Franţa şi care a fost acuzat nu o dată de dreapta că este moştenitorul socialistului François Hollande, încearcă să-şi formeze un executiv care, prin componenţa lui, să reprezinte un atu pentru mişcarea sa politică En Marche! în perspectiva alegerilor legislative din iunie.

În acest context, Macron a limitat venirile dinspre stânga şi privilegiază personalităţile de centru şi de dreapta, notează AFP, adăugând că prin introducerea în guvern a unor politicieni din rândurile Republicanilor (centru-dreapta), el ar spulbera ameninţările acestui partid cu privire la o viitoare majoritate absolută.

O mână întinsă dreptei

De altfel, secretarul general al En Marche!, Richard Ferrand, nu a exclus numirea unui prim-ministru de dreapta. Cum Macron spune că va dezvălui abia duminică, la preluarea oficială a mandatului, numele premierului, speculaţiile privind componenţa noului executiv curg. 

Asta cu atât mai mult cu cât mai mulţi republicani par tentaţi să i se alăture viitorul preşedinte. De pildă, Bruno Le Maire, care a ocupat funcţia de secretar de stat pentru Afaceri Europene, după care cea de ministru al Agriculturii în cabinetele Fillon II şi Fillon III, a confirmat încă de luni că este deschis ideii de a lucra cu Macron.

„Le Maire este curajos, pentru că el deschide o breşă, pe care alţii nu îndrăznesc să o treacă, deşi mulţi se gândesc la acest lucru“, a afirmat un apropiat al celor tentaţi să-l sprijine pe preşedintele ales.

Demisionând luni seara de la preşedinţia Consiliului regiunii Provence-Alpes-Cote d’Azur pentru a redeveni primarul Nisei, republicanul Christian Estrosi a făcut şi el obiectul speculaţiilor cu privire la eventuala sa nominalizare.

Dincolo de cooptarea unor politicieni de dreapta, se aşteaptă ca Macron să-şi aducă în echipă apropiaţii. Astfel, este posibil, potrivit mai multor analişti, ca socialistul Jean-Yves Le Drian, care împlineşte 70 de ani în iunie şi care este un apropiat al lui François Hollande, să-şi păstreze portofoliul Apărării. Şi socialistul Christophe Castaner, purtătorul de cuvânt al campaniei lui Macron, ar putea primi un rol în cabinet.

Posturi pentru susţinători

De asemenea, preşedintele Mişcării Democratice (MoDem), François Bayrou, principalul susţinător politic al preşedintelui ales şi care întruchipează, după cum notează France-Presse,  poziţionarea în centru şi experienţa, ar putea face parte din noul guvern.

De altfel, MoDem, formaţiune aliată a mişcării En Marche!, vizează între trei şi cinci posturi în executiv. Potrivit mai multor surse, eurodeputata  Marielle de Sarnez, considerată mâna dreaptă a lui Bayrou, are deja un loc câştigat. Şi numele eurodeputatei Sylvie Goulard este vehiculat.

Nu în ultimul rând, Macron vrea să aducă în prim-plan „femei şi bărbaţi care provin din societatea civilă, dar care au o legitimitate în domeniul lor“. În acest sens, presa franceză îi menţionează pe economiştii Jean Pisani-Ferry, Philippe Martin şi Marc Ferracci, care au conceput programul său economic, dar şi pe specialistul în acţiune socială Jean-Marc Borello sau pe fostul cadru de conducere de la Bouygues Telecom, Didier Casas, figuri importante pentru En Marche!.

Politica externă, o provocare pentru Macron

Viitorul preşedinte al Franţei a câştigat cursa pentru Palatul Élysée fără a susţine un discurs consistent privind liniile pe care le va urma în materie de politică externă, un domeniu în care este, de altfel, un novice, după cum susţin experţi citaţi de Politico.eu.

„Macron este extrem de bine pregătit în ceea ce priveşte afacerile europene, financiare şi macroeconomice. Poate cel mai bine pregătit dintre toţi preşedinţii din ultimul timp. Însă zona sa de confort se opreşte acolo“, a afirmat pentru publicaţia citată Bruno Tertrais, director adjunct al Fundaţiei pentru Cercetare Strategică, implicat în grupul de politică externă şi de apărare care a lucrat pentru Macron. 

În acest context, este de aşteptat ca politica sa externă să fie conturată în foarte mare măsură de persoana pe care o va numi la conducerea Ministerului de Externe. Iar potrivit unor surse din echipa sa de campanie nu este exclus ca funcţia să-i revină fostului premier Jean-Pierre Raffarin, ca un gest de bunovoinţă făcut de Macron dreptei. În acest timp, adaugă Politico.eu, favorit pentru un post de consilier diplomatic la Elysée este actualul ambasador al Franţei în Statele Unite, Gérard Araud.

Dar deocamdată doar câteva lucruri sunt clare. Macron este familiarizat cu Bruxelles-ul şi nu are încredere în Moscova, o atitudine care vine mai ales pe fondul atacurilor cibernetice care au vizat echipa sa de campanie, atacuri puse de mai mulţi experţi pe seama hackerilor ruşi. Ca urmare, echipa lui va avea „o doctrină de retorsiune când vine vorba de atacurile cibernetice ruse sau de orice alt tip de atacuri“, după cum a declarat Aurélian Lechevallier, consilier al lui Macron pe probleme de politică externă. 

Însă, în campanie, viitorul preşedinte francez Macron nu a vorbit în mod special despre relaţiile cu Rusia, după cum nu a vorbit nici despre cele cu China. 

Este foarte posibil ca viitorul şef de la Élysée „să subestimeze cât timp îi vor lua politica externă de apărare şi lupta împotriva terorismului“, a declarat Tertrais. „Nu va dura mult până la un telefon în toiul nopţii“, a adăugat el. Şi nu va avea prea mult timp să se pregătească.

Pe de altă parte, în mai puţin de trei săptămâni pe Emmanuel Macron îl aşteaptă primul examen important de politică externă - întâlnirea cu preşedintele SUA, Donald Trump, care va avea loc la summitul NATO de la Bruxelles, pe data de 25 mai. 

Pregătiri pentru legislative

Însă mişcările politice din Franţa nu se rezumă numai la alcătuirea noului executiv. Formaţiunile politice au început deja să se pregătească pentru alegerile legislative de la jumătatea lunii viitoare. 

Pornind de la ideea că nereuşita de la prezidenţiale a fost mai degrabă o înfrângere personală a lui François Fillon, afectat de scandalul privind locurile de muncă fictive ale soţiei sale, Republicanii speră să obţină majoritatea în legislativ, ceea ce i-ar ridica probleme lui Macron, şi încearcă să se replieze.

În acest timp, Partidul Socialist pare să fie într-un impas fără precedent, după scorul de numai 6,35% obţinut de candidatul său Benoît Hamon la primul tur al prezidenţialelor. 

Marţi, fostul premier Manuel Valls, o figură importantă a acestei formaţiuni, a anunţat că vrea să candideze la parlamentare din partea mişcării preşedintelui ales, care urmează să devină formaţiune politică, şi nu a partidului din care face acum parte şi pe care îl consideră fără viitor. „Partidul Socialist este mort, nu şi valorile sale“, a declarat Manuel Valls.

Iar formaţiunea de extremă-dreapta Frontul Naţional a lui Marine Le Pen, candidata învinsă detaşat de Macron în turul doi al prezidenţialelor, vorbeşte despre o transformare profundă pentru atragerea electoratului, o transformare ce ar putea să implice chiar şi schimbarea denumirii partidului.