Cum au eșuat negocierile de pace între Rusia și Ucraina. Detalii inedite despre diplomația primelor luni de război
0Cât de aproape au fost Rusia și Ucraina de a încheia un acord de pace? Publicația „Foreign Affairs” a analizat textele acordurilor propuse și posibilele motive pentru care cele două beligerante au dat în cele din urmă înapoi.
Un aspect mai puțin înțeles al războiului este faptul că Rusia și Ucraina s-au angajat în diplomație intensă, redactând, la doar o lună de la declanșarea războiului, un cadru pentru negocieri și făcând progrese substanțiale către un acord final. În mai însă, părțile suspendau discuțiile.
Interviuri cu participanții, declarații oficiale, precum și o cronologie a negocierilor permite unirea pieselor și punerea în lumină a unor implicații pentru diplomația viitoare, în timp ce dezvăluie detalii anterior necunoscute.
Un acord era pe masă, dar ucrainenii au fost convinși de Occident să renunțe la el, este reproșul lui Vladimir Putin, în timp ce alți observatori au minimalizat de la bun început seriozitatea negocierilor.
Aceste teorii conțin un sâmbure de adevăr, însă ignoră un fapt care, retrospectiv, pare chiar extraordinar: în toiul agresiunii fără precedent a Rusiei, părțile au fost pe punctul de a finaliza un acord care să încheie războiul și să furnizeze Ucrainei garanții de securitate multilaterale pregătind astfel terenul pentru neutralitate permanentă și apartenență la UE.
Nu a fost însă posibil din mai multe motive, între care: partenerii occidentali au fost reticenți să intre în negocieri cu Rusia care ar fi presupus angajamente de a oferi securitate Ucrainei, eșecurile Rusiei pe câmpul de luptă care au încurajat Kievul că poate învinge pe câmpul de luptă, ambiția prematură de a ajunge la o soluționare pe termen lung și a rezolva dispute înrădăcinate privind securitatea în timp ce un simplu armistițiu părea de neatins.
La 10 martie, ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba, aflat în Turcia pentru o întâlnire cu omologul său rus, Serghei Lavrov, a vorbit despre o „soluție sistematică și durabilă” pentru Ucraina, adăugând că ucrainenii sunt „gata să discute” garanțiile pe care speră să le primească din partea statelor membre NATO și a Rusiei.
Spre deosebire de NATO, care stipulează apărarea colectivă a unui stat atacat, garanțiile multilaterale de securitate sunt menite să prevină un conflict între țările garante.
Rusia „a sperat până în ultimul moment că [ar putea] să ne preseze să semnăm un astfel de acord, că [vom] adopta neutralitatea. Acesta era cel mai important lucru pentru ei. Erau gata să încheie războiul dacă [...] ne-am fi angajat să nu aderăm la NATO”, declara anul trecut David Arahamia, șeful delegației ucrainene.
Primele progrese
Negocierile au făcut primele progrese substanțiale odată cu comunicatul comun de la Istanbul din 29 martie.
Statele garante se obligau la: impunerea unei zone de interdicție aeriană, furnizarea de arme sau intervenție militară directă.
A fost momentul când Rusia a anunțat retragerea de pe frontul nordic pentru a „clădi încrederea reciprocă”. Asta a eliberat drumul pentru sosirea ajutorului militar occidental și a permis descoperirea atrocităților de la Bucea și Irpin, la periferia Kievului. Totodată, i-a dat încredere lui Zelenski că mașinăria militară a Rusiei nu e de neoprit.
Totuși, părțile au continuat să lucreze la foc continuu la textul unui tratat de pace pe care liderii să-l semneze la un summit apropiat.
Vladimir Medinski, șeful delegației ruse, spunea optimist că Ucraina s-a arătat dispusă în scris să îndeplinească condițiile importante pentru Rusia, creionând „principiile pentru un potențial acord”.
Potrivit celor implicați, în ultima versiune, din 15 aprilie, rușii au făcut modificări importante la un articol privind asistența în caz de atac, și anume că acestea era posibilă doar cu acordul tuturor garanților, și nu decisă independent, precum în textul anterior.
Și în alte aspecte existau dezacorduri importante, precum mărimea armatei ucrainene sau raza maximă de acțiune a armelor, și totuși, spunea Oleksandr Ciali, „am fost foarte aproape, la mijlocul lui aprilie 2022, să încheiem războiul cu un acord de pace”.
Ce s-a întâmplat?
În viziunea lui Putin, au intervenit puterile occidentale care, prin premierul britanic de atunci Boris Johnson, au transmis mesajul că trebuie să „lupte cu Rusia până la victorie și până când Rusia suferă o înfrângere strategică”.
În prima vizită la Kiev, pe 9 aprilie, Johnson i-ar fi spus lui Zelenski că orice acord cu Rusia va fi „murdar”, în timp ce șeful delegației Kievului a povestit că acesta i-ar fi sfătuit să nu semneze și să lupte.
În paralel, secretarul de stat american Anthony Blinken vorbea de strategia rodnică de a sprijini masiv Ucraina și a pune presiune maximă pe Rusia.
„Strategia pe care am pus-o în aplicare - sprijin masiv pentru Ucraina, presiune masivă împotriva Rusiei, solidaritate, cu peste 30 de țări angajate în aceste eforturi - are reale rezultate”, spunea Blinken la două săptămâni distanță de Johnson, de la Kiev.
Încrederea ucrainenilor că pot câștiga a jucat în mod cert rolul său. De pildă, Kievul a cerut retragerea trupelor ruse din Donbass drept precondiție esențială.
„Un tratat cu Rusia este imposibil - doar capitularea poate fi acceptată”, conchidea pe 2 mai Oleksii Danilov, atunci șeful Consiliului ucrainean pentru Securitate Națională și Apărare.
Un motiv al eșecului discuțiilor a fost și obiectivul deosebit de ambițios: un tratat de pace care să rezolve dispute vechi în locul unui armistițiu și al tranșării unor dezacorduri importante și chestiuni imediate, precum teritoriile ocupate în invazie.
Se încarcă comentariile...
