Cum a ocolit incursiunea Rusiei cu drone în Polonia politica de escaladare a NATO
0Rusia și NATO se află în prezent într-o fază de confruntare deschisă, care n-a mai fost văzută de la sfârșitul Războiului Rece, însă doar o parte pare să recunoască acest fapt, scrie Kyiv Independent, într-o analiză dedicată celor mai recente evoluții, după incursiunea dronelor ruse în spațiul aerian polonez.
Incursiunea a 21 de drone rusești în spațiul aerian polonez pe 9 septembrie, fără precedent în istoria relațiilor Moscovei cu NATO, a scos în prim-plan posibilitatea unui schimb militar direct între cei doi adversari.
„Chiar dacă NATO nu este în război, agresiunea rusă lovește dincolo de Ucraina”, a declarat ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski, pe 10 septembrie, a doua zi după incident.
Oficialul polonez a confirmat rapid evaluarea Varșoviei conform căreia incursiunea Rusiei a fost intenționată, o declarație reluată la scurt timp de premierul polonez Donald Tusk. Totuși NATO, precum și Washingtonul, au evitat până acum să facă același lucru.
Între timp, Kremlinul, după ce a negat intenția de a ataca Polonia, a declarat că ultimele evoluții nu sunt decât un nou episod al luptei deschise mai ample a Rusiei împotriva Occidentului.
„NATO este în război cu Rusia. Acest lucru este evident și nu e nevoie de alte dovezi”, a declarat purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov, pe 15 septembrie, ca răspuns la comentariile lui Sikorski.
Incidentul a pus în lumină chestiunea unității și disponibilității NATO de a răspunde ferm atacurilor rusești, într-un context inseparabil de războiul în curs de desfășurare al Moscovei împotriva Ucrainei.
Pentru NATO, incursiunea dronelor rusești marchează un test urgent și oportun al capacității alianței de a se apăra împotriva noilor amenințări aeriene de pe flancul său estic, precum și al nivelului de unitate cu care alianța ar fi pregătită să reziste provocărilor rusești.
Însă pentru Ucraina, limitele reacției NATO la consolidarea propriei apărări, mai degrabă decât la acțiunile punitive directe asupra Moscovei, a fost o pilulă amară.
„Nu cred că NATO a eșuat”, a reacționat președintele Volodimir Zelenski, adăugând: „Dar când există astfel de semnale... trebuie să răspundem”.
Ce nu s-a întâmplat
Pentru o alianță care vorbește de ani de zile despre necesitatea de a-și spori pregătirea pentru un potențial război în Europa, răspunsul NATO la amenințarea reprezentată de un număr mic de drone care zboară peste granița sa a demonstrat cât de nepregătită era aceasta, de fapt.
„Principala lecție de extras, în opinia mea, din incursiunea în Polonia este că NATO nu a fost pregătit să contracareze amenințarea din partea unor drone ieftine”, a apreciat Andras Racz, cercetător senior la Consiliul German pentru Relații Externe, pentru Kyiv Independent.
În decurs de 24 de ore de la atac, Varșovia a anunțat că invocă Articolul 4 al NATO, care solicită statelor membre să „se consulte ori de câte ori, în opinia oricăreia dintre ele, integritatea teritorială, independența politică sau securitatea oricăreia dintre părți este amenințată”.
Însă Articolul 5, clauza de autoapărare colectivă a alianței, nu a fost pusă în discuție.
La scurt timp, armatele din întreaga Europă au început degrabă să se intereseze de tehnologia dronelor interceptoare de tipul celei utilizate cu succes în Ucraina împotriva dronelor rusești.
Dincolo de asta, răspunsul NATO s-a limitat la consolidarea apărării propriei alianțe împotriva unor astfel de incidente, fără consecințe pentru Rusia sau un nou sprijin pentru Ucraina.
Într-o conferință de presă împreună cu comandantul suprem al forțelor aliate din Europa, pe 12 septembrie, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a anunțat inițiativa „ Santinela Estică”, care atrage resurse aeriene NATO suplimentare, inclusiv avioane de vânătoare franceze și britanice, precum și elicoptere cehe, pentru a patrula flancul estic.
În ultimă instanță, o mare parte din ceea ce poate face NATO ca alianță depinde de acceptarea sau nu a acestei idei de către Statele Unite, în calitate de lider de facto și centru de greutate al alianței.
Chiar și o condamnare vehementă din partea Washingtonului ar fi putut însemna mult pentru unitatea răspunsului NATO în ansamblu, dar, în schimb, președintele american Donald Trump a contestat intenționalitatea incursiunii, spunând că ar fi putut fi o „greșeală” și a adăugat că „nu va apăra pe nimeni”.
„Cred că am fi auzit probabil o condamnare mult mai puternică venind din partea unei administrații americane diferite de cea actuală. Lipsa unei condamnări americane ferme a fost cu siguranță observată la Kremlin”, observă Lucian Kim, analist ucrainean la International Crisis Group.
Gestionarea așteptărilor
În zilele următoare, după ce Varșovia a confirmat natura deliberată a provocării Rusiei, voci din interiorul Ucrainei au cerut un răspuns din partea NATO care să reflecte în mod corespunzător îndrăzneala fără precedent a Moscovei.
În realitate, atât unitatea alianței, cât și reticența oricăror state membre individuale de a escalada conflictul cu Moscova au limitat încă de la început forța unui posibil răspuns.
Trebuie însă menționat că decizia Rusiei de a intra în spațiul aerian polonez cu drone Gerbera, folosite de regulă ca momeli pentru a distrage atenția apărării aeriene ucrainene, sugerează un calcul atent al modului în care ar fi clasificată provocarea, a spus Racz.
„Rușii cunoșteau cu exactitate toate acestea, de aceea au folosit drone neînarmate, fără nicio încărcătură explozivă și cu rute de zbor de natură să diminueze la minimum pericolul de a răni vieți civile. Nu au zburat deasupra orașelor mari.”
„Intenția Rusiei a fost să mențină riscurile de escaladare la un nivel minim.”
În conformitate cu prudența relativă a Rusiei și cu lipsa oricăror victime, membrii NATO au evitat să numească incidentul un atac, iar alegerea Poloniei de a invoca Articolul 4 în locul Articolului 5, care cere un răspuns dur din partea aliaților, a pus imediat o stavilă asupra acțiunilor alianței.
„Întrebarea nu este dacă NATO ar putea oferi un răspuns mai robust”, a spus Racz.
„Dacă nu există un consens, nu există un răspuns solid. Întrebarea este dacă unele state membre ar putea individual să reacționeze, să impună anumite costuri Rusiei.”
Însă când se pune problema ripostei, așa cum a subliniat ulterior Sikorski , aceste state membre individuale - chiar și Polonia însăși, a cărei securitate este direct legată de cea a Ucrainei - pur și simplu nu sunt pregătite pentru o escaladare.
„Oricine vrea să lupte împotriva Rusiei poate începe chiar acum”, a declarat ministrul la conferința YES de la Kiev pe 13 septembrie, „dar nu văd pe nimeni dispus să facă acest lucru”.
„Atuul suprem al Rusiei este arsenalul său nuclear, iar fiecare membru NATO este conștient de faptul că orice fel de escaladare armată s-ar putea transforma rapid într-o conflagrație”, a spus Kim.
„Așadar, vedem aici granița foarte clară dintre membrii NATO și țările din afara alianței.”
Ce va urma
Urmărind reacția la incursiunea sa cu drone, pe cât de nesăbuită, pe atât de atent calibrată, Moscova a primit doar mai multe dovezi că provocările împotriva țărilor NATO pot să aibă loc și să fie tolerate, separat de războiul său de agresiune din Ucraina.
„Practic, nu au fost impuse costuri”, a spus Racz. „Și-au atins obiectivele informaționale și obiectivele militare: testarea disponibilității forțelor NATO.”
„Din perspectiva Rusiei, faptul că NATO ar desfășura mai multe resurse pe flancul estic nu contează prea mult, deoarece știu că NATO nu va ataca Rusia.”
Totuși, chiar dacă nici alianța, nici statele membre nu ar fi putut contracara imediat escaladarea Moscovei, incursiunea ar putea determina țările NATO să ia gradual măsuri mai puternice împotriva războiului Rusiei în Ucraina.
„O întrebare este dacă întregul incident accelerează procesul de adoptare, în sfârșit, a unor noi sancțiuni americane. A doua întrebare este dacă acest incident funcționează ca un catalizator pentru ca unele țări membre NATO să amplifice asistența militară acordată Ucrainei.”
„Dar văd doar semne de întrebare până acum, încă nu am răspunsurile.”
În ceea ce privește apărarea aeriană, incursiunea pare să fi deschis și mai mult națiunile europene cu privire la ideea desfășurării forței aeriene pentru a doborî dronele și rachetele rusești deasupra teritoriului ucrainean, cel puțin în vestul țării.
„Prin acțiunea sa, președintele Putin a dat ghes probabil acestei idee, întrucât ne gestionăm spațiul aerian împreună, iar opinia se înclină în favoarea acestei propuneri”, a declarat Sikorski pentru Kyiv Independent pe 13 septembrie.
„Riscul real pe viitor este că vor exista acțiuni de sondare și acțiuni ambigue, fără obiective clare”, a puncat Lucian Kim, analist la International Crisis Group.
„Ceea ce s-a întâmplat în Polonia este un posibil exemplu de mișcare de tatonare, iar dacă Moscova o consideră un succes, ar putea duce la altele noi.”
Racz a observat în acest punct că, dat fiind că dronele erau neînarmate și nu s-au înregistrat victime, iar Polonia însăși nu a invocat Articolul 5, incidentul nu este ilustrativ neapărat pentru cum ar fi pregătită NATO să răspundă la un atac militar real.
„Imaginați-vă un scenariu în care chiar și o astfel de dronă neînarmată lovește o casă de copii sau o centrală electrică sau se întâmplă ceva foarte rău”, a spus Racz.
„De atunci încolo, nu există altă cale de urmat decât să invocăm Articolul 5.”
Se încarcă comentariile...
