Cum a fost păstrată tradiţia Crăciunului în timpul comunismului, în Germania

Lupta pentru păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor de Crăciun a fost dură pentru cei aflaţi în partea de est a Cortinei de Fier după 1945, deoarece persoanele ataşate de sărbătorile religioase nu au avut de confruntat doar noile tendinţe sociale, ci şi diferite forme de represiune şi interdicţie conduse de autorităţile comuniste.

În urma divizării Germaniei după cel de-al Doilea Război Mondial, în Germania de Est Crăciunul a fost una din sărbătorile care trebuiau date uitării şi transformate într-un „festival socialist pentru pace”.

Cu toate aceste, vechea tradiţie a Crăciunului a continuat şi în spatele Zidului Berlinului, chiar dacă invocarea unor tradiţii legate de Iisus Hristos sau Divinitate nu erau bine primite de regimul comunist din această parte a Germaniei.

Reprezentanţii regimului au încercat chiar pună capăt unei industrii locale: cioplitorii în lemn din zona Munţilor Erzgebirge, renumiţi pentru produsele cu teme religioase pe care le realizau.

Însă, sculptorii în lemn au continuat sub diferite forme să facă figurine angelice, scene ale naşterii sau spărgători de nuci, chiar dacă le-au dat alte nume pentru a nu fi confiscate de autorităţi.

Îngerii, de exemplu, au primit denumirea de „Jahresendflugelfigur” sau „figurine cu aripi de la sfârşitul anului”. „Numele au fost nişte prostii”, potrivit declaraţiei lui Dieter Uhlmann, omul care conduce Asociaţia Artizanilor şi Producătorilor de Jucării din Erzgebirge. Acest tip de comerţ a fost folosit pentru a menţine în spiritul oamenilor tradiţia antecomunistă.

Scupltorul bavarez Ernst Kras susţine că autorităţile comuniste au vrut să-i transforme pe artizanii din Erzebirge în muncitori care să meargă în fabrici şi în loc de prelucrarea manuală a figurinelor, acestea să fie făcute cu ajutorul utilajelor din întreprinderi.

„Voiau doar produse industriale pentru export”, a declarat Ernst Kras acesta pentru Global Post. Comuniştii nu au reuşit să-i înduplece pe artizanii din această localitate să renunţe la stilul şi obiceiurile lor, tradiţiile meşteşugăreşti ale artizanilor din această regiune datând din Evul Mediu.

”Exista un export substanţial în Republica Federală Germană”, a susţinut Uhlmann. „Nu erau restricţii clare privind acest lucru deoarece era cerere clară”, a adăugat liderul artizanilor din Erzgebirge.

După reunificarea Germaniei, în 1990, consultanţii de afaceri aduşi să evalueze capacitatea industriei  Germaniei de Est de a concura cu adversarii comerciali din vest, au găsit un număr redus de produse. Printre acestea a rămas şi specificul artizanilor care lucrează lemnul din Erzebirge.

În prezent, artizanii germani şi cei din sectorul comercial susţin că sunt confruntaţi cu o nouă „ameninţare”, „comercializarea neîngrădită a produselor”, ceea ce face mult mai dificilă realizarea manuală a figurinelor, un proces lent care nu poate fi comparat cu produsele de masă venite din ţări în care mâna de lucru este foarte ieftină.

Această teamă a fost concretizată chiar în cererea scrisă de directorul Muzeului destinat Crăciunului din Rotherburg pin care a cerut protejarea Moş Crăciunului din Germania („Weinachtsmann”) de modulul lansat de stilul american, Santa Claus