Criza migranţilor. De ce nu-şi permite UE să piardă în faţa lui Lukaşenko ANALIZĂ

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Confruntare între forţele de ordine poloneze şi migranţi la graniţa dintre Belarus şi Polonia
Confruntare între forţele de ordine poloneze şi migranţi la graniţa dintre Belarus şi Polonia

Diplomaţia europeană trebuie să-şi dovedească abilitatea de a câştiga războiul hybrid cu Belarusul, altfel va fi un precedent periculos pentru Europa.

Miniştrii de Externe ai UE au convenit, marţi, asupra unor noi măsuri împotriva Belarusului. Companiile aeriene şi agenţiile de turism vor fi sancţionate dacă mai transportă migranţi care sunt folosiţi în scopuri politice. Dar  în ce măsură sancţiunile vor da rezultate şi vor putea să dezamorseze situaţia dramatică de la graniţa cu Polonia nu este prea sigur.

Deocamdată, singurele care au dat înapoi, sub ameninţarea sancţiunilor care le-ar fi îndepărtat de piaţa europeană, sunt companiile aeriene şi agenţiile de turism din Orientul Mijlociu şi Turcia. Cât îl priveşte pe Luşaşenko,  aceste sancţiuni sunt  o armă fără efect imediat asupra unui regim care face comerţ în principal cu ţările fostei URSS. 

„Ţara exportă ceva mai mult de 30 de miliarde de dolari pe an. Dar UE este doar un partener de mâna a doua. Economia a rămas în mare parte concentrată pe piaţa ex-sovietică. Fabricile ţării furnizează televizoare, camioane, tractoare şi produse alimentare foştilor săi parteneri comerciali, la fel ca pe vremea Uniunii Sovietice. Doar Rusia absoarbe 40% din exporturile din Belarus, în timp ce Uniunea Europeană primea doar 21%, şi asta înainte de primele sancţiuni. Iar jumătate din acest comerţ era, de fapt,  petrol rusesc rafinat în Belarus“, scrie „La Croix“. 

Presiune pe Putin

Cancelarul german Angela Merkel i-a cerut deja preşedintelui rus Vladimir Putin să-l încurajeze pe Lukaşenko să-şi abandoneze tactica. Cu toate acestea, şansele de succes în acest caz par mici. Pentru a fi mai convingătoare, Agenţia federală a reţelelor din Germania a anunţat, marţi, suspendarea procedurii de certificare a controversatului gazoduct Nord Stream 2, evocând un obstacol juridic. Dar, efectele s-au văzut doar în Europa şi Rusia: preţul gazelor naturale a crescut pe piaţa europeană cu 12%, iar acţiunile Gazprom au scăzut.

Războiul mediatic

Dictatorul belarus Aleksandr Lukaşenko foloseşte cu cinism disperarea refugiaţilor în confruntarea sa cu Uniunea Europeană, creând o criză umanitară la graniţa UE. Numărul deceselor în rândul migranţilor probabil va creşte. Prinşi între soldaţii polonezi şi bieloruşi, mii de bărbaţi, femei şi copii riscă să moră îngheţaţi. Migranţii din Siria şi nordul Irakului sunt înfometaţi şi speriaţi. După ce au ajuns sub escorta trupelor lui Lukaşenka la graniţa cu sârmă ghimpată, ei nici măcar nu se pot întoarce. Cei care au găsit o modalitate de a pătrunde în Polonia sunt urmăriţi de grăniceri şi soldaţi într-o zonă militarizată de facto. Sunt prinşi şi returnaţi pe partea belarusă.

Lucrătorii umanitari nu pot oferi asistenţă, deoarece sunt excluşi din zonele de urgenţă create pe partea poloneză a graniţei. De asemenea, jurnaliştilor le este interzis să pătrundă acolo. Imaginea femeilor şi copiilor care mor de foame şi de frig şi a trupelor poloneze care resping migranţii cu gaze lacrimogene şi tunuri de apă, pe frigul acesta, va afecta mai mult Europa decât pe dictatorul Lukaşenko care şi aşa este văzut ca un satrap inclusiv la el acasă. 


FOTO EPA-EFE

Polonia recurge la tunuri cu apa impotriva migrantilor adunati pa punctul de frontiera Kuznica FOTO EPA-EFE

UE caută soluţii

După criza migraţiei din 2015, Europa şi-a schimbat atitudinea faţă de refugiaţi. Cu toate acestea, noua criză la graniţa poloneză necesită din nou soluţii rapide. Pentru a evita pierderile de vieţi omeneşti în rândul persoanelor vulnerabile, este nevoie de asistenţă umanitară urgentă. Lukaşenko cu siguranţă nu îi va ajuta pe refugiaţi. Guvernul polonez a încercat să trimită un camion umanitar, dar nu i s-a permis să intre pe teritoriul Belarus... În acest caz, responsabilitatea revine UE. Situaţia disperată îi împinge pe migranţi să încerce să străpungă graniţa poloneză. Miercuri dimineaţa au avut loc două astfel de încercări care au fost încununate de succes. Acest lucru poate provoca tensiuni sociale în satele şi oraşele de graniţă ale Poloniei. 

În acelaşi timp, expulzarea persoanelor de la graniţă în ţările lor de origine este o operaţiune destul de complicată, care ar presupune totuşi să li se permită să pătrundă pe teritoriul Poloniei, identificându-i pe fiecare în parte, plasându-i în carantină o perioadă înainte de zbor şi organizarea unui transfer în ţara de origine. Cu toate acestea, ca soluţie temporară a situaţiei, astfel de acţiuni pot avea succes. Dar este mult mai important să se tăie canalele prin care migranţii ajung în Belarus , pentru că dacă acest flux va continua, va deveni imposibil să trimiţi în mod constant o masă de oameni în ţările lor. 

În plus, situaţia migranţilor de la graniţa polono-belarusă ameninţă şi securitatea ţărilor din jur: există o mare probabilitate ca regimul Lukaşenko să redirecţioneze grupuri de imigranţi ilegali spre Ucraina pentru a încerca să ajungă în ţările UE prin teritoriul ucrainean.

Lukaşenko, lovit cu pumnul lui Putin

Analistul Mark Galeotti scrie în „The Moscow Times“ că Lukaşenko nu poate da înapoi în criza migranţilor. Nu numai că speră să sperie alte ţări europene să facă un fel de înţelegere cu el pentru a dezamorsa situaţia, dar se teme şi de consecinţe dacă este văzut că dă înapoi. Privat de orice legitimitate, regimul său depinde de reputaţia sa de necruţător. Pentru un astfel de dictator, o recunoaştere a eşecului poate încuraja proteste reînnoite de stradă, ba mai mult îl poate expune la provocări din partea propriei elite. 

Dar Belarus este acum dependent de sprijinul politic şi economic al Rusiei, iar Putin poate, dacă doreşte, să-l determine pe Lukaşenko să pună capăt crizei migranţilor. Probabil asta se va întâmpla dacă Moscova simte că are mai mult de pierdut decât de câştigat din această criză. Iar analistul este de părere că singura modalitate de a-l lovi pe Lukaşenko este să se exercite presiuni asupra liderului de la Kremlin. Pentru că dacă Europa pierde acest război hibrid cu Lukaşenko, va fi de fapt o nouă bătălie pierdută în faţa lui Putin care a reuşit să smulgă Crimeea de la Ucraina şi să aibă sub controlul estul fostei republici sovietice. De data aceasta atacul este dat chiar asupra unui stat membru UE şi NATO.  

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite