Cel mai mic „escape room" din lume este un sicriu. Experiența care nu le este recomandată claustrofobilor
0Frica de a fi îngropat de viu şi de a rămâne blocat într-un sicriu a bântuit personajele scriitorului Edgar Allan Poe şi a inspirat în prezent ceea ce se anunţă a fi cel mai mic „escape room” (cameră de evadare) din lume - o experienţă cu tematică mortuară, nerecomandată persoanelor claustrofobe, informează Reuters, citată de Agerpres.
„Catalepsy" („Catalepsie") este un joc de puzzle live-action dezvoltat de compania spaniolă Horror Box în oraşul Barcelona, joc al cărui nume face trimitere la o afecţiune medicală ce poate fi confundată uşor cu moartea.
„Mai devreme sau mai târziu o vom trăi cu toţii”
Jucătorii au la dispoziţie 30 de minute pentru a se elibera din interiorul sicriului rezolvând puzzle-uri prin munca în echipă realizată alături de partenerul lor aflat într-un sicriu învecinat, cu care comunică prin intermediul unor difuzoare.
Participanții sunt monitorizaţi prin camere de supraveghere de către coordonatoarea de jocuri Aurora Alvarino, care consideră că astfel de „escape room"-uri sunt „o sală de gimnastică pentru minte".
Potrivit coordonatoarei de jocuri, noua atracţie din Barcelona urmăreşte să recreeze „o situaţie pe care mai devreme sau mai târziu o vom trăi cu toţii: propria înmormântare".
O experiență unică
Compania Horror Box a selectat-o pe Miriam Castella, o actriţă în vârstă de 22 de ani pentru a face o demonstraţie a jocului, iar vedeta a recunoscut că s-a simţit „puţin cam speriată" după ce capacul sicriului s-a închis.
Partenerul ei de demonstraţie, dansatorul Carlos Granedo (39 de ani), a mărturisit că a participat la aproximativ 15 camere de evadare în trecut, însă a descris această experienţă ca fiind unică.
Opțiune de „incinerare”
La momentul rezervării biletelor, jucătorii pot personaliza mai multe aspecte, inclusiv tipul de sicriu sau dacă doresc să fie „incineraţi" într-o explozie de flăcări virtuale şi fum artificial.
Jocul „Catalepsia" se inspiră din teama de a fi îngropat de viu (tafofobie), foarte răspândită în secolul al XIX-lea, aşa cum se reflectă în povestirea lui Edgar Allen Poe „Înmormântarea prematură", adaptată într-un film în anul 1962.