Bruxelles-ul a devenit capitala spionilor

Pentru un spion, Bruxelles este locul în care trebuie să fie Foto Shutterstock

Declaraţiile oficialilor europeni cu privire la gradul de spionaj pus în aplicare la Bruxelles atrage atenţia serviciilor sec­rete în încercarea lor de a opri contraspionajul. Interesele principale ale spionilor se centrează pe deciziile UE şi NATO cu privire la relaţiile comerciale, politice şi de apărare.

„Nu m-am mai întâlnit cu el la prânz pentru că tot timpul doar punea multe întrebări fără să spună nimic despre el“, a precizat pentru euobserver.com un diplomat de la departamentul ce se ocupă de fostele ţări comuniste din cadrul Consiliului Uniunii Europene, despre prietenul său de la ambasada Rusiei.

În zilele noastre, ai putea spune că spionajul ţine de trecut. Dar pentru Alain Winants, şeful serviciului de securitate al Belgiei, VSSE, capitala Uniunii Europene are în prezent o activitate de spionaj mult mai mare decât oricare alt oraş din lume.

Winants a declarat pentru euobserver.com, în primul său interviu cu presa internaţională, că „nu vorbim de zeci, ci de sute“ de ofiţeri ai serviciilor secrete şi de agenţi de spionaj în Bruxelles.

„În Belgia este spionaj atât rusesc, cât şi chinez, dar şi al altor state, cam la acelaşi nivel ca în Războiul Rece. Suntem o ţară cu un mare grad de diplomaţi, oameni de afaceri, instituţii internaţionale precum NATO şi instituţiile europene. Aşa că pentru un spion, Bruxelles este locul unde trebuie să fie“, a explicat şeful VSSE.

La întrebarea dacă ţările prietene cu UE, ca Israelul sau ca Statele Unite ale Americii, au spioni la Bruxelles, acesta a precizat: „Ar fi naiv să crezi că doar ţări precum Rusia, China sau Iranul au agenţi de spionaj“.

„Există doar un singur domeniu unde diferenţa dintre serviciile neutre, prietenoase şi cele neprietenoase tinde să dispară, şi anume în momentul în care vorbeşti despre protecţia economiei şi a potenţialului ştiinţific. În acest caz, cred că fiecare serviciu este în competiţie cu celălalt“, a adăugat Winants.

Există şi o glumă printre cercurile de spionaj. Se vehiculează că serviciile iraniene spionează în mare parte proprii ambasadori. Dar serviciile de spionaj chineze şi ruseşti vor să acceseze informaţii ale UE cu privire la valorile comerciale sau politice, dar şi secrete de apărare.Referindu-se la deschiderea în UE a unei anchete recente, Winants a subliniat „Unul dintre lucrurile care interesează serviciile secrete ale ţărilor constă în politica energetică a instituţiilor europene“.

Recrutarea

De obicei, spionii se pretind că sunt diplomaţi, jurnalişti, lobby-işti pentru diverse grupuri de interese, a oameni de afaceri sau studenţi.

În afară de accesarea şi adunarea de informaţii, ei mai încearcă să influenţeze deciziile luate de personalul EU sau NATO.  Se împrietenesc cu oficialităţile la seminarii sau la evenimente sociale ce au loc în capitala UE.

Personalul serviciului de securitate al UE foloseşte un acronim pentru categoria de persoane pe care o ţintesc: MICE= monedă, ideologie, compromis, ego. Adică, urmăresc persoane ce sunt lacome ori au datorii, au idei radicale sau au secrete ascunse sau cei care vor să devină o imagine a lui James Bond.

În unele cazuri, spionii iniţiază contactul în Bruxelles, dar aşteaptă până când ţinta primeşte un nou post în ţara natală înainte să încerce să-o abordeze.

Nu se spionează în clădirile europene

Serviciul secret belgian VSSE, echivalentul serviciului britanic MI5, este principalul responsabil în lupta contra-terorismului. Dar o parte a responsabilităţii sale este de a proteja instituţiile internaţionale de pe teritoriul său.

El colaborează cu personalul de securitate al UE şi al NATO, cu serviciile secrete ale ţărilor europene, cu poliţia federală belgiană şi cu serviciul secret al armatei belgiene, ADIV, pentru a „vâna fantome“.

„Competenţa serviciilor secrete ale instituţiilor europene este limitată în sediile lor. Aşa că din moment ce activitatea are loc în afara sediilor europene, VSSE are o competenţă deplină“ explică Winants.

„Dacă un ofiţer al serviciului secret încearcă să recruteze sau să abordeze pe vreun oficial din cadrul NATO sau din UE, sigur nu va face acest lucru programând o întâlnire în vreun sediu al instituţiilor.

Există posibilitatea unui contact într-o clădire oficială, dar din moment ce contactul este stabilit şi se merge mai departe, atunci întâlnirea va avea loc în afara sediilor oficiale. Din acel moment noi suntem pe deplin abilitaţi să acţionăm", a explicat preşedintele VSSE situaţia.

Vorbind despre modul în care VSSE ajută, un oficial european a declarat pentru euobserver.com că „dacă vom identifica un suspect, vom da informaţia lui Winants care îl va expulza din ţară“.
Preşedintele VSSE a precizat că serviciul său este „relativ redus în comparaţie cu ameninţările cu care trebuie să ne confruntăm“.

În plus, a precizat că serviciile secrete ale UE şi ale NATO au personal insuficient. Şi, a subliniat că NATO „datorită istoriei are o cultură a securităţii deschisă şi orientată mai bine decât instituţiile europene“.

El a declarat că Catherine Ashton , de la Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE), care se ocupă de politică externă şi de apărare a UE, este o ţintă de vârf.

În unul dintre departamentele sale, IntCen, angajează analişti de la serviciile secrete ale ţărilor europene pentru a scrie rapoarte asupra terorismului şi asupra crizelor externe.

Winants spune că ar putea, de asemenea, să ajute SEAE să creeze o mai bună cultură a securităţii: „Rolul IntCen pentru a fi sigur că SEAE va fi puternic este unul fundamental. Angajaţii de la IntCen ştiu ceea ce au de făcut. Ştiu despre ce vorbesc şi marea provocare va fi de a transmite acea cultură despre care vorbeam, către SEAE“.

Serviciul de externe al UE a fost în funcţiune timp de 18 luni. Are aproximativ 40 de oficiali responsabili de securitate în sediile sale din UE şi în jur de 90 de persoane care urmăresc delegaţiile externe.
Unitatea de la Bruxelles este condusă de Attila Lajos, un fost agent al serviciilor secrete ungare. La începutul acestui an a angajat un ofiţer de la serviciul secret britanic, MI6, pentru a face contraspionaj.

Delegaţiile sale în străinătate, cele mai multe în locuri cu servicii de informaţii interne agresive precum cele din Beijing, Damascus, Kiev, Moscova sau Tel Aviv, ar fi într-o „situaţie dificilă“.

Personalul ambasadei angajat la nivel local, cei care deţin puterea completă asupra ambasadei sau cei care se ocupă de IT, nu sunt verificaţi de securitate. Între timp, ambasadorii europeni tind să facă apeluri la liniile nesecurizate, fie pentru că unii nu au unele securizate sau fie le plac smartphone-urile prea mult. „Dacă vrei să trimiţi un mesaj guvernului sirian, poţi să te gândeşti că tocmai ai avut o conversaţie în faţa celor de la serviciului secret sirian (mukhabarat) din ambasada noastră“, a afirmat un oficial european.

Marea breşă a UE

Se spune că personalul din Consiliul Uniunii Eeuropene, cel din Comisia Europeană sau chiar personalul IntCen se confruntă cu o disciplină internă majoră şi suferă capitolul scurgeri de informaţii.

Dar Winants, un fost procuror belgian ce a preluat conducerea VSSE în 2006, a precizat că cel mai mare caz de spionaj a fost cel în care a fost implicat Herman Simm.

Simm, ministrul estonian al Apărării, a fost acuzat oficial de schimbul de informaţii clasificate marca UE şi NATO şi a fost închis în 2009 pentru că s-a dovedit ai fi un spion rus. El obişnuia să vină la Bruxelles pentru seminariile NATO. Un oficial european a declarat pentru euobserver.com că unul dintre contactele sale din capitala UE a fost  Vasili Chizhov, un diplomat rus şi fiul ambasadorului rus  Vladimir Chizhov.  Acesta a fost expulzat din Belgia în 2009.

Ofiţerii serviciului secret din Estonia, Kapo, au declarat pentru euobserver.com că Simm a oferit serviciului de securitate rus, SVR, cel puţin 3.294 dosare estoniene. Printre acestea sunt şi 386 de documente ce au legătură cu sistemele de comunicaţie din UE şi NATO. În Bruxelles s-a spus la acea vreme că acest fiasco a fost o lecţie servită de spionajul rusesc în Europa.

Toots a explicat că cel care l-a manipulat pe Simm a fost un agent SVR care s-a folosit de imaginea unui om de afaceri portughez.

Toots a mai declarat că SVR-ul este mult mai activ în ţările din Occident. Dar serviciul intern al Rusiei, FSB, tinde să opereze în fostele ţări comuniste controlate de Uniunea Europeană şi ţinteşte diplomaţii europeni care vizitează Moscova. Se pare că Rusia a încetat să mai recruteze persoane în baza ideologiei comuniste din 1980. Acum, spionii ruşi se folosesc de bani, adoptă o tactică a comporomis ului şi se folosesc de ego-ul celor spionaţi.

Jurnalistul Andrew Rettman l-a contactat pe Simm îm închisoarea din Tartu, din estul Estoniei, dar acesta a refuzat să ofere un interviu. Procesul său indică faptul că a fost plătit cu o sumă mică de bani (1.200 de euro pe lună). În schimb, i-au transmis că SVR l-a promovat.

Fobii ale trecutului?

Winants spune că, în termeni de spionaj, Războiul Rece nu s-a terminat niciodată. „Suntem absolut siguri că nu există ţară din Uniunea Europeană în care serviciile secrete ruse să nu fie puternice. În Estonia, în ultimii 20 de ani, activitatea de spionaj a crescut în mod constant“, a declarat el.

Ambasadorul rus în UE,  Vladimir Chizhov a denumit cazul Simm „ridicol“. El a precizat că NATO s-a folosit de fiul său pentru un caz îndreptat împotriva Rusiei. „Sunt doar prejudecăţile arhi-cunoscute despre Rusia şi China. Unele dintre statele membre noi din UE trebuie să scape de fobiile trecutului“.
Un diplomat chinez, care a refuzat să vorbească oficial, a afirmat că acuzaţiile vagi făcute de Winants cauzează „indignare“ la Beijing.  „Sper că oficialii UE nu au gura mare şi oferă presei informaţii solide“.