Analiză. Spania rămâne la fel de greu de guvernat şi după legislativele anticipate. Coaliţie de stânga sau de dreapta?

Un peisaj politic fragmentat, aşa arată Spania şi după alegerile legislative anticipate de duminică. Premierul socialist, Pedro Sanchez, a câştigat scrutinul cu aproape 29% din voturi şi va avea 123 de deputaţi în Parlament, potrivit rezultatelor după numărarea a 99% din buletinele de vot. Acest scor nu-i va permite să aibă o majoritate absolută de 176 din cele 350 locuri ale Legislativului.

Pedro Sánchez, liderul socialiştilor spanioli (PSOE), partid ce a obţinut cele mai multe voturi în urma scrutinului legislativ de duminică din Spania, a declarat că singurele sale condiţii pentru formarea unei coaliţii de guvernare vor fi respectarea constituţiei şi promovarea justiţiei sociale.

"Am trimis un mesaj clar şi puternic din partea poporului din Spania către Europa şi întreaga lume, că este posibil să înfrângem reacţionarii, autoritarismul şi regresul", a afirmat Sánchez după alegerile din Spania câştigate de socialişti, însă victoria PSOE nu este destul de categorică pentru a pune capăt incertitudinii politice ce afectează scena politică spaniolă de mai mulţi ani, relatează postul BBC News.

O alianţă cu Ciudadanos (centru-dreapta) ar oferi socialiştilor numărul necesar de mandate, însă liderul acestei formaţiuni, Albert Rivera, a criticat dur colaborarea anterioară a lui Sánchez cu separatiştii catalani.

Liderul formaţiunii spaniole de centru-dreapta Ciudadanos (al Cetăţenilor), Albert Rivera, a declarat că partidul său va prelua conducerea Opoziţiei după ce socialistul Pedro Sanchez a câştigat alegerile naţionale de duminică.

„Vom supraveghea îndeaproape guvernul socialist al lui Snachez şi pe cei din Podemos...De acum noi suntem liderii opoziţiei“, a spus Albert Rivera în faţa susţinătorilor săi.

Pe de altă parte, Pablo Iglesias, liderul Podemos, fostul partener de coaliţie al socialiştilor, a afirmat încă de duminică noapte că o nouă coaliţie de stânga este posibilă.

Însă o nouă coaliţie de stânga ar fi dependentă de partidele separatiste catalane, care sunt considerate drept toxice de formaţiunile de dreapta.

Partidul Popular (centru-dreapta) s-a clasat pe poziţia a doua, cu 65 de locuri, urmat de formaţiunea de dreapta Ciudadanos, care se opune independeţei Cataloniei, cu 57 de locuri.

Socialiştii lui Sanchez nu pot guverna singuri şi se vor alia cu Podemos, în timp ce grupul de dreapta, condus de Partidul Popular, are trei partide în Parlament, cu extrema dreaptă. Dezavantajul este că partidele de dreapta au aproape aceeaşi pondere, ceea ce creează rivalităţi şi tensiuni mai mari decât în tabăra de stânga. Iar Partidul Popular nu se poate erija, în baza voturilor, în liderul „natural” al acestui grup. 

Extrema dreaptă, 24 de locuri în Parlament

Pe locul al patrulea se află formaţiunea de stânga Podemos, care ar obţine 35 de locuri în Parlament, urmată de partidul Vox (extremă dreapta) cu 24 de locuri.

Extrema dreaptă a intrat în forţă în Parlamentul spaniol, deşi cu mai puţină impetuozitate în comparaţie cu aşteptările mari generate în timpul campaniei electorale ca urmare a unei capacităţi sporite de mobilizare de care a dat dovadă formaţiunea politică Vox, creată în 2013, comentează EFE. Dacă la alegerile din 2016 a obţinut 47.100 de voturi, la alegerile de duminică a adunat 2.676.000 de voturi.

Preşedinte Vox, Santiago Abascal, a calificat drept "un adevărat miracol" creşterea puternică a partidului şi a declarat în faţa susţinătorilor săi că "acesta este doar începutul, Vox a venit ca să rămână". Abascal a repetat şi cu această ocazie că partidul sau a început recucerirea Spaniei, aluzie la îndelungata luptă de opt secole împotriva musulmanilor din Evul Mediu.

Fost militant al PP, formaţiune pe care în prezent o califică drept "dreaptă laşă", Abascal a semnalat, de asemenea, îngrijorarea faţă de triumful stângii la nivel naţional.

Rezultatul bun al partidului de extremă dreapta Vox confirmă succesul în scrutinul regional din Andaluzia din decembrie 2018, în care a câştigat aproape 11% din voturi şi 12 mandate de deputaţi regionali.

Până în prezent, singura dată când extrema dreaptă a fost reprezentată în Parlament a fost între 1979 şi 1982, printr-un singur deputat, Blas Pinar, reprezentantul nostalgicilor dictaturii lui Franco.

Astfel, dat fiind că rezultatele nu permit niciunui partid să formeze singur un guvern, o eventuală alianţă de stânga, formată din Partidul Socialist şi Podemos, ar deţine 158 de locuri, în timp ce o posibilă alianţă de dreapta, formată din Partidul Popular, Ciudadanos şi Vox ar deţine 146 de locuri.

Prezenţa la vot a fost una ridicată, aproximativ 75,75% din cetăţenii cu drept de vot exprimându-şi opţiunea.

PSOE a reuşit să ocupe primul loc în toate regiunile, cu excepţia Ţării Bascilor, dominată de naţionaliştii PNV, care au obţinut 6 mandate, Catalonia, unde separatiştii au obţinut o victorie clară şi Navarra, unde a obţinut 2 locuri la egalitate cu o coaliţie conservatoare, deşi a obţinut mai puţine voturi.

În Madrid, PSOE a obţinut prima victorie după 1986 în faţa PP, care în 2016 domina această comunitate cu 15 deputaţi. Duminică PSOE a obţinut 11 mandate, iar PP 7.

Socialiştii lui Sanchez au câştigat Andaluzia unde, deşi se impuseseră în alegerile regionale din decembrie 2018, au pierdut guvernarea regională în favoarea unei coaliţii PP-Ciudadanos, a cărui învestitură a fost sprijinită de formaţiunea de extremă dreapta Vox.

În această comunitate liberalii din formaţiunea politică Ciudadanos au depăşit şi ei Partidul Popular conservator, care a înregistrat o înfrângere severă la alegerile legislative de duminică, faţă de legislatura anterioară, când a obţinut 137 de mandate.

În Ţara Bascilor nici Ciudadanos şi nici Vox nu au reuşit să obţină reprezentare.

Alte regiuni în care Partidul Socialist a smuls PP duminică victoria ca numărul de locuri au fost Aragon, arhipelagul Canare, Cantabria, Castilla-La Mancha, La Rioja, insulele Baleare, unde pentru prima oară socialiştii au depăşit numărul de mandate obţinut de PP sau Murcia, tot o premieră după 1989.

Cinci separatişti catalani aflaţi în închisoare, aleşi deputaţi 

Cinci separatişti catalani aflaţi în închisoare, judecaţi la Madrid pentru rolul lor în tentativa de separare a Cataloniei din 2017, au fost aleşi deputaţi, duminică, la alegerile spaniole, câştigate de socialişti.

Printre aceştia se află şi fostul vicepreşedinte al regiunii, Oriol Junqueras, principalul acuzat în procesul care a început la 12 februarie şi împotriva căruia se cer 25 de ani de închisoare, relatează AFP.

Junqueras a fost ales deputat în calitate de lider al partidului republican de stânga, în timp ce Raul Romeva, fost responsabil al Afacerilor Externe, a fost ales senator. Alţi trei separatişti au fost aleşi: Jordi Sanchez, Jordi Turull şi Josep Rull, membri ai partidului Împreună pentru Catalonia, al fostului preşedine catalan Carles Puigdemont, care a fugit în Belgia, pentru a scăpa de justiţie.

Partidele separatiste catalane au obţinut 22 din 350 de locuri în Camera Deputaţilor şi ar putea avea un rol cheie în negocierile privind constituirea unei viitoare majorităţi în contextul în care socialistul Pedro Sanchez a câştigat alegerilor, fără a obţine însă o majoritate absolută.

Spania rămâne scindată după aceste alegeri, nu se întrevede niciun fel de stabilitate politică. 

Afectată grav de criza economică şi de disputa privind independenţa Cataloniei, Spania ar avea nevoie, de fapt, de o conducere clară, pentru a implementa reformele necesare. Sistemul de pensii trebuie salvat de la faliment, e nevoie de investiţii în educaţia profesională şi în infrastructură, emigraţia tinerelor talente trebuie oprită. Nivelul datoriilor trebuie să scadă în continuare. Dar atâta timp cât taberele politice de la Madrid se ocupă doar de propriile lor probleme, nu se întâmplă nimic.

Chiar dacă economia creşte, şomajul e în continuare prea ridicat. Pe termen mai lung, Spania nu se va descurca prea uşor. Majoritatea spaniolilor sunt încă pro-europeni şi înţeleg cât de importantă e apartenenţa la UE, dar această atitudine s-ar putea schimba rapid dacă se înrăutăţeşte situaţia economică şi băncile intră din nou în criză.