Analiză „Foreign Affairs“: Cine a pierdut Balcanii? Protestele din Macedonia sunt doar începutul
0
În urmă cu două săptămâni, un tânăr de 24 de ani a intrat într-o secţie de poliţie, strigând „Allahu Akbar!“ şi a deschis focul, ucigând un poliţist şi rănind alţi doi. La rândul lui a fost ucis de poliţie. În cursul weekendului, opt poliţişti au fost ucişi, împreună cu 14 suspecţi de terorism, într-un schimb de focuri violent. O altă zi din Siria sau din Irak?, se întreabă „Foreign Affairs“. Nu, acest lucru s-a întâmplat în inima Europei.
Primul atac, cel realizat de un tânăr de 24 de ani, a avut loc în Zvornik, un oraş din partea sârbă a Bosniei. Acesta a fost un moment şocant care a adus aminte de influenţa potenţială a islamismului radical, mai ales pe fondul creşterii organizaţiei teroriste Statul islamic. Doar un număr mic de bosniaci au fost radicalizaţi, şi un număr şi mai mic au plecat să lupte în Siria şi în Irak. Însă, în Balcanii încă divizaţi, nu e nevoie de mulţi extremişti să destabilizezi o ţară, notează „Foreign Affairs“.
O influenţă negativă în regiune o are şi Moscova, nu doar islamismul extremist
Islamismul radical nu este singura ameninţare în regiunea în care s-au investit milioane de dolari şi multă muncă din partea Washingtonului şi a partenerilor săi europeni. În pragul unei confruntări cu Occidentul, din cauza Ucrainei, Rusia şi-a intensificat rolul acolo, făcând apel la solidaritatea ortodoxă slavă. Moscova şi-a anunţat susţinerea pentru guvernul din Macedonia, unde a avut loc al doilea incident armat, în care au murit opt poliţişti şi 14 suspecţi de terorism.
Guvernul macedonean a descris lupta din Kumanovo, orăşel aflat la graniţa cu Serbia şi Kosovo, drept „un conflict cu unul dintre cele mai periculoase grupări teroriste din Balcani“.
Cu Macedonia care se confruntă cu o posibilă implozie, cu Bosnia care se află în cel mai agitat moment de după război şi cu Kosovo care este martor la un exod în masă al cetăţenilor care vor să scape de guvernul corupt, Balcanii se află pe marginea prăpastiei.
Cine a pierdut Balcanii?
O alunecare spre radicalism şi chiar revolte inter- şi intra-etnice, fie alimentate de Rusia, fie de islamism, este foarte plauzibilă. În timp ce se petrec aceste evenimente, diplomaţii europeni şi americani vor fi forţaţi, într-un final, să răspundă la o întrebare: Cine a pierdut Balcanii?
La fel ca în cazul războaielor din fosta Iugoslavie, Washingtonul şi Bruxelles-ul e posibil să se acuze unul pe celălalt. De fapt, vina va fi împărţită. Nici criza din Ucraina, nici cea din Orientul Mijlociu nu sunt un alibi suficient pentru lipsa de atenţie a Occidentului.
Adevărul este că destabilizarea din Balcani reprezintă o ameninţare mai mică decât agresiunea lui Putin sau barbarismul Statului Islamic. În regiune nu există arme nucleare, terorismul sinucigaş este, până acum, extrem de rar. Şi, mai mult, spre deosebire de Ucraina sau de ţările din Orientul Mijlociu, chiar şi cele mai separatiste ţări din sud-estul Europei încă împărtăşesc o orientare strategică, susţinând aderarea la NATO şi Uniunea Europeană.
Însă, în loc să se folosească de această fundaţie pentru a depăşi obstacolele şi a ajuta integrarea în NATO şi UE, Occidentul a permis acestor ţări ale regiunii să alunece în întuneric. Washingtonul a predat, prematur, responsabilitatea Balcanilor către UE, care, tot prematur, a predat responsabilitatea liderilor regiunii. Politicienii locali şi-au consolidat reţelele de afaceri, au cooptat sau intimidat presa şi n-au implementat reformele necesare.
Busculadă în Macedonia
Candidată la aderarea la UE de zece ani, această fostă republică ex-iugoslavă se confruntă cu o gravă criză politică, care opune de mai multe luni principalele formaţiuni slave — opoziţia de stânga acuzând puterea conservatoare de corupţie şi interceptarea convorbirilor telefonice în cazul a peste 20.000 de persoane, între care politicieni, jurnalişti sau lideri religioşi.
Deteriorarea situaţiei sporeşte temerile că lucrurile ar putea scăpa de tot de sub control şi ne-am putea confrunta cu un război civil, susţine expertul în problematica Europei de Est Franz-Lothar Altmann, citat de DW.
Agenţia Focus News din Bulgaria scrie, citând surse macedonene, că grupul armat care a deschis focul împotriva forţelor de ordine intenţiona să atace simultan cinci secţii de poliţie. Preşedintele Macedoniei şi-a întrerupt vizita la Moscova pentru a gestiona incidentul, scrie agenţia macedoniană de presă Meta.
Site-ul inserbia.info susţine că teroriştii arestaţi după atacurile de la Kumanovo sunt fostele gărzi de corp ale unor politicieni albanezi din Kosovo.
Printre cei care s-au predat poliţiei macedonene se află Muhamed Krasnici, Mirsad Ndrecaj, Sami Uksini, Beg Rizaj şi Dene Sehu, care a luat parte la conflictele din Kosovo în cadrul KLA (Armata de Eliberare din Kosovo) şi în conflictul din Macedonia din 2001.
După conflictul din Macedonia, Sehu a fost garda de corp a liderului Uniunii Democratice pentru Integrare, Ali Ahmeti. Beg Rizaj a fost membru KLA şi după războiul din Kosovo a devenit bodyguardul fostului lider KLA, devenit lider al Alianţei pentru Viitorul Kosovo, Ramus Haradinaj. Familia lui Sami Uksini avea legaturi cu KLA, iar Muhamet Krasnici a luat parte la războiul din Kosovo în rândurile KLA şi în conflictul din Macedonia din 2001.
Potrivit skopjediem.com, atacurile din Kumanovo au fost revendicate de Armata de Eliberare Naţională din Macedonia.
Armata de Eliberare Naţională a precizat că adevăratul război cu autorităţile de la Skopje „care terorizează localnicii din Kumanovo" începe la 12 mai. Armata de Eliberare Naţională este o organizaţie militantă care a operat în Macedonia în 2001 şi este asociată cu Armata de Eliberare din Kosovo.
După violenţele din 2001 din Macedonia, se credea că a fost dezarmată în conformitate cu Acordul de la Ohrid, care acorda mai multe drepturi şi autonomie minorităţii albaneze însă mai multe incidente în care au fost implicate ramuri ale sale au avut loc din 2010 încoace.
Anul acesta, la 21 aprilie, 40 de membri înarmaţi ai Armatei de Eliberare Naţională au atacat staţia de poliţie de la punctul de trecere la graniţa Gosince. După ce au bătut poliţiştii, s-au refugiat în Kosovo, nu înainte de a anunţa că fac parte din Armata de Eliberare şi caută să instituie un stat albanez în Macedonia.
Postul de radio B92 relatează că serviciul de informaţii al armatei sârbe îi avertizase de ceva timp pe şefii serviciilor de informaţii macedoneni cu privire la un posibil „atac“ la Kumanovo, însă aceştia au crezut ca este vorba despre o "exagerare".
Mai mult, un reprezentant al serviciului a precizat că membrii grupării teroriste provin din Kosovo şi Macedonia şi „chiar din sudul Serbiei“ şi au ca scop crearea „Albaniei Mari“, un proiect naţionalist ce propune să extindă graniţele actuale ale Albaniei cu părţi din Serbia, Macedonia, Muntenegru şi Grecia.
Macedonia, cu 2,1 milioane de locuitori, este o ţară majoritar slavă ortodoxă. Minoritatea albaneză musulmană reprezintă un sfert din populaţie.
În mod ironic, incidentul armat dintre poliţia macedoniană şi radicalii albanezi vine pe fondul unor mari progrese privind relaţiile interetnice. Pentru prima dată în istoria sa de stat independent, de 24 de ani, etnicii albanezi şi macedoneni par uniţi în lupta împotriva conducerii.
Cu aproape toate televiziunile aflate sub control guvernamental, doar Alasat, un post deţinut de albanezi, emite înregistrări şi oferă timp de emisie vocilor opoziţiei, într-un remarcabil gest de solidaritate. Website-urile albaneze au publicat comentarii dure antiguvernamentale făcute de etnici macedoneni, ceva care nu s-ar fi întâmplat în sectorul media tradiţional, segregat pe criterii etnice.
Comunitatea internaţională ar putea juca un rol decisiv în luarea unei hotărâri paşnice, dar până acum nu prea au avut loc reacţii. Doar ambasadorul german a solicitat guvernului, în mod deschis, să demisioneze. În lumina ultimelor evenimente, ambasada SUA s-a alăturat UE, NATO şi Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, declarând că „liderii ţării trebuie să se adune şi să se angajeze într-un dialog privind toate problemele cu care se confruntă ţara“.
Guvernul macedonean a descris lupta din Kumanovo, orăşel aflat la graniţa cu Serbia şi Kosovo, drept „un conflict cu unul dintre cele mai periculoase grupări teroriste din Balcani“
Bosnia sfărâmată
Bosnia se confruntă cu „răni“ mai adânci ca ale Macedoniei, aproape ireparabile, continuă „Foreign Affairs“. Islamul radical şi influenţa rusă exacerbează tensiunile etnice. Între timp, unii dintre politicienii ţării au început să facă paşii necesari pentru a separa ţara. Partidele de la conducere, sârbe şi croate, au anunţat de curând agende cu tendinţe separatiste.
Parlamentul Republicii Srpska chiar a votat o hotărâre pentru un referendum separatist care, pentru prima dată, include o dată concretă – 2018. Dacă se va ţine referendumul sârb este garantat că vor redeschide ostilităţile.
Bosnia se va confrunta cu teste de unitate şi în această vară. În iunie, vor apărea rezultatele recensământului, care a fost mult întârziate. Acestea pot alimenta furia printre croaţi, sârbi şi musulmani bosniaci, fiecare putând interpreta cifrele în avantajul său, sau pentru a se plânge de dezavantajări etnice sistematice. Apoi, în iulie, Bosnia va marca 20 de ani de la masacrul de la Srebrenica, unde peste 7.000 de musulmani, bărbaţi şi băieţi, au fost ucişi de forţele sârbe.
Liderii SUA şi UE au renunţat să considere Bosnia o prioritate şi să o convingă să schimbe Constituţia depăşită şi care este responsabilă pentru situaţia în care se află acum ţara. Având 14 guverne separate, instituţiile statului sunt o relicvă disfuncţională a anilor de război, împiedicând investiţiile şi cooperarea interetnică.
Singurul lucru pozitiv al atacului terorist din Zvornik este că poate, într-un final, i-a alertat pe oficialii internaţionali. Un pachet UE-FMI care uneşte standardele ambiţioase cu ajutoare financiare generoase şi penalizări credibile (cum ar fi interzicerea vizelor şi expunerea ilegalităţilor financiare ale liderilor recalcitranţi) ar putea uni Bosnia.
Exemplul Kosovo
Un efort concentrat poate obţine rezultate şi în Kosovo, locul uneia dintre cele mai importante reuşite ale UE. Sub conducerea Bruxelles-ului, şi cu o puternică susţinere din partea SUA, Serbia şi Kosovo s-au pus de acord să-şi normalizeze relaţiile în urmă cu doi ani. Însă cearta dintre Belgrad şi Priştina, aţâţată de refuzul a cinci ţări UE de a recunoaşte statul independent Kosovo, combinată cu corupţia din ţară, au lăsat Kosovo într-o stare groaznică. Zeci de mii de kosovari au părăsit ţara pentru a se duce în UE, exprimându-şi completa lipsă de speranţă pentru un viitor mai bun acolo.
Opţiunile radicale de a uni Kosovo cu Albania, fapt care ar putea redeschide conflictul cu sârbii, continuă să-şi găsească adepţi. Unii, care altă dată erau moderaţi şi dădeau exemplu prin asta, şi-au întărit poziţia împotriva compromisului susţinut de Bruxelles. În acelaşi timp, Kosovo a fost martorul unor semne îngrijorătoare ale radicalilor islamişti care seamănă frica şi printre sârbi, dar şi printre musulmanii albanezi moderaţi.
Marea îngrijorare este că islamiştii vor găsi o cauză comună cu naţionaliştii albanezi radicali, instaurând o şi mai mare instabilitate într-o ţară a cărei securitate este încă supravegheată de NATO, pe lângă o prezenţă europeană substanţială.
Balcanii nu sunt neajutoraţi
Pericolele abundă, dar Balcanii nu sunt neajutoraţi. Ironia crizelor din Macedonia, Bosnia şi Kosovo este că, deşi unii lideri joacă cartea naţionalismului, din ce în ce mai mulţi cetăţeni obişnuiţi sunt dispuşi să depăşească problemele etnice.
Mai mult decât orice, rezolvarea problemelor regiunii constă acum doar în oficialii occidentali care ar trebui, încă o dată, să le ia în serios.
Se încarcă comentariile...
