Cum ştii că ai carenţă de zinc şi de unde îl poţi lua

Semnele unei diete prea sărace în zinc sunt subtile, de-abia atunci când carenţa este severă apar manifestările vizibile, dar asta nu înseamnă că deficitul minor de zinc nu este periculos.

„Zincul este cel mai abundent micromineral, găsindu-se în cantităţi mici în toate organele, ţesuturile şi fluidele corpului. De altfel, peste 95% din întreaga cantitate de zinc prezentă în organism se află intracelular“, potrivit Ghidului pentru alimentaţia sănătoasă al Societăţii de Nutriţie din România.

Corpul nostru are nevoie de zinc pentru mai bine de 100 de procese enzimative vitale: pentru sinteza ADN-ului, a ARN-ului şi a proteinelor (şi a unor hormoni, printre care testosteronul şi insulina). Are un rol esenţial în întărirea imunităţii, participă la formarea oaselor şi intervine în echilibrul funcţiilor cognitive şi reproductive.

„Concentraţia serică scăzută în zinc în timpul sarcinii corelează pozitiv cu greutatea mică la naştere a fătului sau cu naşterile premature“, potrivit Societăţii de Nutriţie din România.

Top 5 semne ale deficitului de zinc

1. Întârzieri de creştere la copii şi imaturitatea sexuală şi osoasă.

2. Infecţii repetate (indiferent că este vorba despre răceli sau episoade gripale care se repetă, infecţii urinare etc.). Acestea sunt semnul că funcţia de protecţie imunitară oferită de zinc este deficitară. Şi diareea poate intra în aceeaşi categorie, de multe ori ea fiind consecinţa unor infecţii digestive.

3. Pierderea apetitului şi/sau anorexie.

4. Pierderea părului şi afectarea pielii. Zincul este un element important pentru dezvoltarea normală a celulelor. Dacă aportul de zinc este insuficient, atunci celulele devin „slăbite“. Uneori, alopecia (chelirea) poate fi pusă pe seama deficitului de zinc. Dar şi dermatita poate fi o consecinţă a acestui dezechilibru.

5. Manifestări neuropsihice. Unele tulburări comportamentale şi de funcţii cognitive sunt asociate cu deficitul de zinc atât în cazul copiilor, cât şi al adulţilor. Printre semnele din această categorie se numără dispoziţia schimbătoare, labilitatea emoţională, starea de irascibilitate şi depresia.

De unde îl luăm

„Nou-născutul nu are rezerve de zinc, fiind dependent de alte surse pentru aportul acestuia. Zincul este mai bine absorbit din laptele uman decât din preparatele de lapte. Laptele matern asigură o cantitate suficientă (0,3-0,5 mg/kgcorp).

În cazul gravidelor, suplimentarea cu fier şi cu acid folic ar putea diminua absorbţia zincului din alimente, unele studii demonstrând chiar legătura dintre deficitul de zinc şi sarcinile cu prognostic nefavorabil. Acesta este motivul pentru care specialiştii recomandă şi suplimentarea cu zinc în perioada sarcinii, mai ales la femeile care iau mai mult de 30 mg de fier pe zi.

Necesarul zilnic de zinc este de 15 mg.

„Carnea, peştele, laptele şi produsele lactate aduc cam 80% din necesarul alimentar total de zinc. Stridiile, alte animale marine, ficatul, brânza, cerealele, fasolea uscată, produsele din soia şi nucile sunt alte surse alimentare bogate în zinc“, potrivit Societăţii de Nutriţie din România.

Şi prea mult zinc este nociv, atrag atenţia specialiştii. Un aport exagerat de zinc (prin administrarea de suplimente) poate atrage un deficit de cupru, scăderea imunităţii şi eroziuni gastrice.