Sindromul mamelor terorizate: 11 luni de foc

Primul copil reprezintă o încercare traumatizantă pentru multe femei, bucuriile maternităţii fiind umbrite, timp de aproape un an de zile, de aspectele negative ale noului statut, arată un studiu recent. Psihologul Cristina Fulop explică de ce ajung proaspetele mame „prizoniere“ într-un cerc vicios al neajutorării şi ce pot face pentru a depăşi dificultăţile cu care se confruntă

Proaspetele mame percep primele 11 luni de după venirea pe lumea a copilului ca fiind o perioadă haotică, obositoare şi extrem de stresantă, conform unei cercetări realizate de o companie farmaceutică pe un eşantion de 2.000 de femei. Mai exact, 65% din mamele care au participat la studiu au mărturisit că experienţa primului copil a reprezentat cea mai grea încercare cu care s-au confruntat. 

Ba chiar, povara noii responsabilităţii le face pe femei să vadă, în proporţie de 52%, părţile negative ale statutului de mamă, în detrimentul celor pozitive, conform aceluiaşi studiu. Nopţile nedormite, sentimentul de neajutoare şi dezorientarea se numără printre motivele care transformă primul an de viaţă al copilului într-o adevărată sperietoare pentru femeile care se zbat să facă faţă noilor provocări. Un factor de stres suplimentar pentru noile mame constă în modul în care societatea modernă le impune să se descurce jonglând cu toate rolurile care le revin, relevă studiul.   

De asemenea, transformările biochimice care au loc în corpul femeii după naştere, dezechilibre hormonale ce pot conduce inclusiv la depresia postnatală, determină o multitudine de schimbări la nivelul dispoziţiei, aşa încât mama pleacă din start cu o stare axată pe negativ, explică psihologul Cristina Fulop.Tumultului hormonal i se adaugă „reaşezarea“ care are loc la nivel psihologic. Dacă ne-am imagina personalitatea şi psihicul unei mame ca fiind un şir de sertare, toate acestea se modifică, se reprioritizează, se amestecă şi se trec printr-un proces de formare a unei noi structuri, cu copilul în vârful acestui val de modificări, exemplifică psihologul.

„Nu eşti prima care are copil“

Laura C. din Bucureşti, mama unui băieţel de 1 an şi 2 luni, se numără printre femeile care nu au reuşit să privească maternitatea „printr-o pereche de ochelari roz“. „Este destul de simplu să minimalizezi dificultăţile cu care se confruntă o mamă, mai ales că toţi îţi spun că nu eşti prima care are copil“, spune Laura. Bucureşteanca descrie primele două luni de după naştere drept “groaznice”.  

Cu fiecare noapte agitată din cauza colicilor lui Andrei mi se adâncea covingerea că nu am fost făcută să fiu mamă şi croşetam numai scenarii de coşmar. Mă uitam pe stradă la mame care aveau gemeni şi îmi stătea un nod în gât când vedeam că au puterea să zâmbească. În loc să mă îmbărbătez şi să-mi spun că dacă ele se supravieţuiesc cu doi eu ar trebui să fluier de fericire cu unul, ajungeam să mă autoconving de faptul că nu eram în stare de nimic. Nu mai spun cât de vinovată mă simţeam dacă lipseam două-trei ore de acasă, a rememorat Laura cele mai dificile momente prin care a trecut după naştere.

În opinia specialistului, toate aceste trăiri semnifică, de fapt, nevoia de adaptare la o situaţie extrem de complexă, care presupune un consum imens de resurse. Această investiţie psihică şi fizică o face pe mamă să vadă, mai degrabă, aspectele negative ale noului rol decât pe cele pozitive, pentru că simte că resursele sunt cumva reduse şi se teme în permanenţă că nu va face faţă noii ipostaze.

„Trăirile negative sunt exacerbate de prezenţa celei mai importante fiinţe intrate în viaţa ei, copilul, şi a conştientizării vulnerabilităţii fizice a acestuia, mai ales în primele luni de viaţă. Astfel, mama intră într-un cerc vicios, al neajutorării, al neputinţei dobândite la nivel psihologic, iar toate mecanismele devin tributare acestui tipar, indiferent că vorbim despre o perioadă de 11 luni, de un an sau de cât este nevoie pentru a se face adaptarea la noua situaţie“, arată Fulop.

Rolul vieţii nu se reduce la cel de mamă

Lipsa sprijinului din partea partenerului de viaţă sau a părinţilor, dar şi faptul că multe mame refuză orice ajutor, considerând că îngrijirea bebeluşului le revine în exclusivitate, la fel şi treburile casnice, sunt factori care prelungesc perioada de acomodare, în opinia specialistului.

De asemenea, trecerea la noul stil de viaţă este influenţat în mod decisiv de modul în care mamele ajung să-şi neglijeze celelalte roluri sociale, atrage atenţia psihologul. Aceasta consideră că cea mai bună metodă de a readuce un echilibru în viaţa de mamă este tocmai această împărţire între multitudinea de roluri sociale, chiar dacă poate părea o misiune imposibilă. De altfel, această rupere aproape completă de perioada de dinainte de copil reiese şi de rezultatele studiului realizat de Nurofen pentru copii. Aproape 55% din mame tânjesc după viaţa socială pe care o pierd odată cu venirea pe lume a copilului, 35% simt lipsa activităţii profesionale şi 51% ar dori să-şi recapete aspectul fizic de dinainte de sarcină.    

Trebuie să existe o oarecare disponibiliate din partea mamei pentru a accepta ajutorul venit din altă parte şi, mai ales, să înţeleagă faptul că lucrurile se pot face şi fără încrâncenare. Atunci când devii mamă, poţi să te concentrezi o lună sau două asupra copilului şi rolului de mamă, dar după aceea trebuie reinvestit în celelalte aspecte ale vieţii, aceste roluri fiind extrem de importante în susţinerea rolului de mamă. Mai ales pentru rolul de soţie trebuie şi se poate găsi timp, fără a fi necesare eforturi foarte mari. Este foarte simplu să spui că nu ai timp şi că eşti obosită, din păcate. Până la urmă este vorba despre prioritizare şi despre investiţii echilibrate. Iar rolul de mamă se învaţă. Este necesar ca mamele să se obişnuiască, de fapt, cu vulnerabilitatea lor în raport cu copilul, aceasta fiind cea mai serioasă schimbare la nivel psihlogic, adaugă Fulop.

Ce le înspăimântă pe mame?

Încrederea în sine a mamelor este zdruncinată după ce realizează că nu ştiu cum să procedeze într-o mulţime de situaţii, problemă cu care s-au confruntat peste jumătate din cele 2.000 de mame luate în calcul de studiul Nurofen pentru copii. Astfel, 50% din ele şi-ar dori să le poată traduce cineva motivele pentru care plâng cei mici, în timp ce 43% şi-ar dori să descopere o modalitate de a face faţă oboselii acumulate de-a lungul nopţilor nedormite. De asemenea, una din trei mame s-a declarat confuză în privinţa tratamentului care trebuie administrat copilului atunci când este bolnav, şi-ar dori să li se spună clar când ar trebui să apeleze la pediatru şi se tem că nu au înţeles corect medicaţia. Oboseala se numără printre cele mai dificile probleme cu care se confruntă noile mame, două treimi din acestea mărturisind că lipsa somnului le face incapabile să funcţioneze normal. Printre provocări, patru din zece femei au menţionat şi încercarea de a-şi obişnui copiii cu un program regulat de somn şi de hrănire, dar şi menţinerea relaţiei cu partenerul. 

Citiţi şi:

Cântecele de leagăn ajută la recuperarea copiilor cu probleme de sănătate

Mamele au un copil preferat, până la urmă

Agresivitatea dintre fraţi, la fel de periculoasă ca hărţuirea online sau cea de la şcoală