Cum poţi modela personalitatea copilului

Cum poţi modela personalitatea copilului

Deşi fiecare micuţ are trăsături specifice, elementele esenţiale pentru dezvoltarea individualităţii lui sunt educaţia şi exemplul părinţilor.

În jurul vârstei de 4-5 ani, după o zi de stat cu copilul, poţi fi mai obosit decât după ce ai lucrat 12 ore. Asta pentru că, din dorinţa de a explora lumea, face numai boacăne şi­-ţi pune zeci de întrebări.

Dacă te gândeşti la zicala „un copil prea cuminte este un copil fără personalitate“, îţi dai seama că este chiar preferabil ca micuţul tău să se comporte astfel.

De aceea, deşi uneori mai-mai că-ţi pierzi răbdarea, este bine să-i satisfaci copilului nevoile de cunoaştere, chiar dacă asta înseamnă să-lvezi cum împrăştie mâncarea în toată bucătăria sau să cauţi răspunsuri la întrebări gen: „De ce este cerul albastru?“.

Stimulează-l prin joc

Şi tipul tău de personalitate (coleric, sangvin, flegmatic sau melancolic)  poate influenţa dezvoltarea  micuţului. Dacă nu vrei ca el să îţi moştenească trăsăturile, îl poţi modela prin joc. Dacă ai acasă un copil impulsiv (coleric), poţi să-l temperezi orientându-l spre activităţi care să-l ajute să se descarce, cum sunt mersul pe role sau pe bicicletă.

În schimb, un copil agitat (sangvin) se poate linişti dacă îşi manifestă energia în compania prietenilor. Şi copilului melancolic sau flegmatic îi este de folos compania prietenilor, ţinând cont că aceşti micuţi sunt interiorizaţi.

Extremele nu îl ajută să se dezvolte

Răsfăţul exagerat îl va determina pe copil să creadă că totul îi este permis, că întotdeauna cineva îi va satisface dorinţele (fie că este vorba despre părinţi, fraţi sau despre bunci), fără ca el să depună un minimum de efort.

La polul opus se află severitatea excesivă. Când orice tentativă a copilului de a se manifesta este considerată de părinţi drept „obrăznicie“ sau „neascultare“, iar el trebuie să se supună măsurilor impuse de adulţi, chiar dacă nu sunt în concordanţă cu părerile sale, acesta îşi poate pierde încrederea în sine şi va avea tendinţa de a-şi interioriza emoţiile. 

Animalele îl pot  responsabiliza

În jurul vârstei de 10 ani, când copilul poate diferenţia binele de rău, îngrijirea unui animal de companie poate reprezenta prima responsabilitate majoră din viaţa sa, factor important în formarea şi definirea personalităţii copilului.

Pentru prima dată, o fiinţă vie va depinde de el (va trebui hrănită, periată, plimbată). Este bine să ai o discuţie cu copilul înainte de a aduce acasă animalul, astfel încât micuţul să fie conştient din start că este responsabilitatea sa.

Specialistul nostru
Lena Rusti

psiholog
psihoterapeut

În primii ani de viaţă ne stabilim primele contacte cu lumea şi învăţăm ce e bine şi ce nu. Nu contează doar realitatea în care copilul se dezvoltă în primii săi ani, ci şi modul în care el o interpretează. Părinţii au un rol important, pentru că ei pot oferi un mediu echilibrat, care are mult mai multe şanse de a fi interpretat în mod pozitiv de către copil.

Orice experienţă de viaţă poate avea un rol important în modelarea copilului. Nu e uşor să asigurăm în mod constant o atmosferă echilibrată, dar îi putem transmite copilului nostru în mod constant că este apreciat, iubit, că are drepturile, responsabilităţile şi locul său în familie.