GALERIE FOTO Drumul fotografiei de la film la digital şi înapoi: Daguerre, Kodak şi Instagram în 150 de ani de imagini
0
Aparatul foto a trecut printr-o îmbunătăţire constantă. În anii ’80, Kodak a adus camerele digitale. Timp de aproape 25 de ani am făcut miliarde de poze, dar acum ne întoarcem la film şi la vechi. De ce?
Totul a pornit din asfalt. Aşa începe fotografia. Cu o foiţă foarte subţire de asfalt pe care francezul Joseph Nie¬pce a proiectat prima imagine din lume. Cu rapiditate, tehnologia a evoluat, iar cu Louis Daguerre, procesul a fost rafinat, iar asfaltul a fost înlocuit cu o răşină mult mai sensibilă.
Din 1827, anul primei imagini, tehnologia a evoluat. Omenirea a inventat fotografia cu film, cea instant, cea digitală, iar de curând există trendul către analog, adică întoarcerea către culorile calde ale imaginilor pe film, prin intermediul curentului lomografiei.
Geneza
Naşterea fotografiei moderne a avut loc după moartea lui Niepce, odată cu evoluţia tehnologiei sale. Daguerre a luat ceea ce a învăţat de la mentorul său şi, în 1839, a dezvoltat o tehnică mai bună, numită dagherotip. Astfel, imaginea era fixată pe o placă de cupru, suflată cu argint. Curând, fotografia avea să acapareze lumea, iar în 1853 s-a deschis şi un studio de portrete la Paris, deţinut de Felix Toumachon, cunoscut drept Nadar.
Din partea guvernamentală, după 1900, eforturile s-au concentrat pe dezvoltarea fotografiei digitale, diferită însă de tehnologia pură de astăzi. Cu toate acestea, domeniul privat a făcut cele mai mari evoluţii. Texas Instruments a depus primul patent pentru o cameră electronică fără film în 1972.
Abia în 1986 Kodak a inventat primul senzor digital de un megapixel, pentru o fotografie de 5 pe 7 inci
(12,5 x 17,5 cm).
Maturizarea
Prima cameră digitală adevărată, care poate fi asemuită cu ceea ce avem în ziua de astăzi, a venit din Japonia, odată cu lansarea lui Fuji DS-1P în 1988, care avea un card de memorie de 16 MB. Cu toate acestea, camera era atât de „underground“ încât nu se ştie dacă a fost livrată către vreun client din Japonia. Prima cameră digitală care a fost disponibilă comercial a fost Dycam Model 1, în 1990, vândută şi ca Logitech Fotoman.
Adevărata revoluţie a fost 1991, când Kodak a lansat DCS-100, cu un senzor de 1,3 megapixeli şi cu un preţ de, atenţie!, 13.000 de dolari. Primul preţ cât de cât rezonabil a fost abia 6.000 de dolari, în 1999, cu Nikon D1 SLR, iar piaţa largă a fost atinsă în 2005, când Canon a lansat EOS 5D, primul DSLR comercial, cu un senzor care costa „doar“ 3.000 de dolari.
De la aceste preţuri astronomice, lumea noastră a ajuns într-un moment în care un aparat foto digital este o necesitate totală. Potrivit statisticilor Samsung, 2,5 miliarde de oameni din jurul globului au o cameră digitală, iar totul a fost schimbat.
Schimbarea
Jonathan Margolis de la „Financial Times“ şi-a amintit, într-un articol al BBC, istoria unui fotograf din timpul războiului, comparând cu infuzia de imagini din ziua de azi. „Era în Berlin, în 1939. A avut opt plăci fotografice pentru şase săptămâni. S-a dus cu o săptămână înainte pentru a vedea locurile şi pentru a plănui fotografiile şi unghiurile. În final, din opt plăci a avut patru fotografii care au câştigat premii“, povesteşte Margolis. Fotografia digitală ne-a schimbat şi comportamentul, mai ales că nu mai ţinem cont atât de calitate, cât de cantitate. Fiecare vacanţă înseamnă pentru noi o serie interminabilă de poze. Potrivit BBC, oamenii au tendinţa de a avea un comportament de tipul „am fost acolo“. Astfel, la fiecare concert sau meci, nu mâinile oamenilor se văd, ci bliţurile aparatelor foto.
Foto
Prima imagine a fost realizată de francezul Joseph Niepce (1827) gallery-link
De asemenea, există o tendinţă spre tragerea de mai multe cadre. Cel mai bun exemplu a putut fi văzut odată cu nunta regală din Marea Britanie. Potrivit unui sondaj realizat atunci, s-au făcut aproximativ 327 de milioane de fotografii. „Fotografia era elitistă când eram mic. Era scumpă. Ideea că fotografia e liberă e incredibilă“, a spus Jonathan Margolis. În plus, odată cu protestele care au intervenit în întreaga lume, jurnalismul cetăţenesc a putut fi observat cu atât mai bine. Milioane de fotografii au fost făcute în Egipt, Siria sau Marea Britanie.
Totul s-a schimbat. „Părinţii mei au acum cinci albume cu poze. Eu am două harduri de imagini şi nu sunt fotograf, ci am un aparat foto DSLR, cumpărat doar pentru că îmi place tehnologia. În 2012 am poze din ianuarie, de la munte, poze din oraş, de la toate zilele de naştere ale prietenilor, de la proteste, de la evenimente pe care le-am prins în oraş sau pur şi simplu cadre pe care le-am «ars» când mergeam cu aparatul de gât. În momentul acesta am 128 de GB pe un hard şi 62 de GB pe altul. Calculatorul mi-e şi el plin de poze“, mărturiseşte un pasionat al fotografiei de amator, Mihai Popa (23 de ani), din Iaşi. Suntem arhivari. Cam aici ne-a adus fotografia digitală.
Lytro, viitorul mic
Lytro este o cameră de mici dimensiuni, pornită în 2006 ca un proiect de facultate. Lansată în 2012, are principalul avantaj revoluţionar că poate să focalizeze după realizarea imaginii, creând un univers unde fotografii imperfecţi sunt salvaţi de un dreptunghi de imagine. Camera foto costă între 400 şi 500 de dolari şi vine cu o memorie de 8 sau 16 GB.
Lomografia, întoarcerea în timp la tehnologia filmului
1884. George Eastman inventează filmul fotografic flexibil, bazat pe hârtie. Patru ani mai târziu, bărbatul patentează camera cu film înfăşurat, care avea să marcheze secolul următor. Evoluţiile ulterioare au fost minore: aparatul foto automat, care roteşte filmul instantaneu după realizarea fotografiei, pentru schimbarea poziţiei sau camera Polaroid, din 1963, care printa imaginile instantaneu.
Pasionaţii lomografiei profită de avantajele filmului fotografic
Dar suntem în 2012, nu în 1884. Aşa-numitele „momente Kodak“ nu se mai realizează cu aparate mici, cu filme developate în centrul oraşului şi păstrate în albume groase. Nu, astăzi facem poze cu camere digitale de câteva sute de lei şi avem foldere pline de imagini. Dar există o mişcare artistică numită Lomography, care nu doreşte să uite astfel de momente.
Societatea Lomografică Internaţională a fost inventată în 1992 de un grup de studenţi vienezi, după ce aceştia au descoperit aparatul foto Lomo, fabricat în Rusia. Studenţii se bazau pe calităţile camerei, iar în ultima vreme au apărut mai multe aparate foto special construite pentru această mişcare, care oferă efecte speciale: culori suprasaturate, distorsiuni extreme, curcubee în poză sau expunere extremă.
Comunitatea iubitoare de film şi efecte a apărut şi în România şi este deja extrem de puternică. 5.500 de oameni fac parte din grupul „lomo“ de pe Facebook, există site-uri dedicate. Scopul declarat al comunităţii de Lomo este „înviorarea fotografiei pe film din România şi crearea unui spaţiu de expunere online“.
Analog versus aplicaţie
„Lomografia nu este un adversar al fotografiei digitale, ci o alternativă, o altă cale pe care poţi să o apuci pentru a te exprima. Filmul are destule secrete pe care să le dezlegăm. De exemplu, poţi băga un film în maşina de spălat vase sau în cuptorul cu microunde, înainte de a-l developa. Povestea filmului nu s-a încheiat. Lomografia te invită să experimentezi şi să te joci. Lasă loc imprevizibilului şi oferă rezultate spectaculoase“, crede Alex Bogdan, reprezentant al comunităţii de lomografie strânsă pe site-ul lomography.ro.
În lupta cu Instagram sau alte aplicaţii presetate, Bogdan consideră că diferenţa o fac micile detalii. „Ţi se oferă efecte «lomo» standard. Dacă iau în schimb o Diana F+ (cameră tipică lomo), pot face diverse modificări de fineţe. «Dacă deschid puţin diafragma? Dacă fac fotografie pinhole şi bag film redscale? Dacă dau pe expunere prelungită şi folosesc filtru de culoare pe obiectiv?»“, explică pasionatul de lomografie diferenţa între analog şi digital.
Este Instagram inamicul real al fotografiei?
Apariţia telefoanelor mobile inteligente, care a permis lansarea programelor de fotografie cu filtre, a influenţat definitiv modul în care este percepută această artă. Astfel, fiecare dintre cei care au un telefon sau o tabletă pot fi artişti cu ajutorul aplicaţiilor ca Instagram sau Snapseed, care au filtre specializate pentru efecte de tot felul.
Instagram, achiziţionat de Facebook, a revoluţionat fotografia
Dar mulţi dintre cei care au precedat în fotografie epoca Instagram sunt de părere că aplicaţia lansată în octombrie 2010 şi cumpărată de Facebook în 2012 a distrus conceptul fotografiei, însă a adus şi lucruri pozitive, cum ar fi lărgirea viziunii.
Astfel, Guy Prives, un fotograf profesionist, a scris pe digital-photography-school.com că Instagram a dus domeniul fotografiei către zeci de milioane de oameni. „Fiecare dintre noi avem o creativitate infinită şi o perspectivă diferită faţă de ceea ce vedem în jurul nostru“, scrie Prives.
Constantin Barbu este jurnalist, fotograf, grafician şi utilizator de Instagram. Are cu el peste tot un aparat digital DSLR, dar şi iPhone-ul deschis pe Instagram. Pentru el, Instagram este cel mai bun lucru care i s-a întâmplat fotografiei în perioada recentă. „Instagram nu va omorî fotografia aşa cum o ştim, ci va da o nouă generaţie de fotografi. Mai mult decât oricând oamenii încearcă să compună imagini, să scoată cadre frumoase. Într-adevăr, 99% nu vor evolua, dar 1% o să pună mâna pe un DSLR şi o să facă fotografii interesante. Instagram îţi ţine mintea în priză într-un mod vizual, chiar dacă nu eşti fotograf“, crede Constantin.
58 de imagini pe secundă
Cu toate acestea, Kate Bevan, de la „The Guardian“, consideră că aplicaţii cum ar fi Instagram, Hipstamatic sau Snapseed distrug fotografia reală şi fac imaginile să arate la fel. „Pentru mine, aceste filtre distrug imaginea. Stau în faţa fotografiei şi schimbă povestea spusă. Nu îmi place să văd o imagine făcută acum câteva secunde care arată ca una din copilăria mea“, scrie Bevan.
Jurnalista vine cu o teorie interesantă: fotografia digitală este o evoluţie, iar revenirea la filtre care dau impresia de vechi este de fapt un regres. „În acest moment nu mai vorbim despre calităţi tehnice, cunoştinţe despre fotografie sau compoziţia artistică sau de orele petrecute în camera obscură. Poţi crea poze extraordinare folosind software-ul şi ador posibilităţile pe care le aduc programele asupra fotografiei. Pentru mine, Hipstamatic sau Instagram sunt antiteza creativităţii“, crede Bevan.
Ca să vă daţi seama ce înseamnă Instagram, gândiţi-vă că un utilizator nou apare în fiecare secundă, iar peste un miliard de fotografii au fost făcute cu aplicaţia, iar 58 de poze sunt urcate în fiecare secundă, potrivit statisticilor reţelei sociale. Instagram înseamnă în primul rând evoluţia fotografiei cu telefonul mobil: 22% din imagini sunt realizate mereu cu smartphone-ul, 39% câteodată şi doar 39% din imagini nu sunt făcute cu telefonul.
Instagram nu va omorî fotografia, ci va da o nouă generaţie de fotografi. Oamenii încearcă să compună imagini, să scoată cadre frumoase. Constantin Barbu fotograf
Se încarcă comentariile...
