Stiluri de arte marţiale japoneze

Artele marţiale nu sunt un simplu sport, ci şi o formă de dezvoltare mentală şi spirituală. Cele mai importante stiluri de arte marţiale japoneze sunt, în ultimii ani, tot mai populare şi în România, având mii de practicanţi.

Stiluri de arte marţiale japoneze. Karate

FOTO uabsport.be

Karate-do au fost introduse pentru prima oară în Okinawa, în 1932, iar numele înseamnă „calea mâinii goale”. Disciplina utilizează lovituri cu mâinile şi picioarele, blocaje, secerări, prize şi proiectări. Există numeroase stiluri de karate: Shotolan foloseşte atacuri lungi, din mişcare, şi pune accent pe viteză, mobilitate şi supleţe, iar Goju-ryu foloseşte  atacuri şi blocaje scurte, fără deplasare, accentul fiind pus pe forţă.

Stiluri de arte marţiale japoneze. Jiujitsu

FOTO graciemag.com

Jiujitsu este o artă marţială tradiţională japoneză practicată din perioada feudală. Principalul scop al disciplinei este ca o persoană neînarmată sau înarmată cu o armă scurtă să poată învinge un samurai cu armură înarmat cu o sabie. Pentru că lovirea unui astfel de adversar este ineficientă, practicanţii acestei discipline au ales să se folosească de imobilizări şi aruncări pentru a îl neutraliza.

Numele se traduce prin „arta supleţii”, 

Stiluri de arte marţiale japoneze. Judo

FOTO zimbio.com

Judo este un stil creat în 1882, pornind de la principiile tradiţionale ale jiujitsu. Numele disciplinei înseamnă „metoda flexibilă”. În judo, supleţea este mai importată decât forţa brută, disciplina eliminând lovuturile periculoase şi manevre precum luxarea degetelor. Se folosesc, însă, proiectări, secerări, fixări la sol, strangulări şi luxări. Datorită popularităţii sale foarte mari, judo-ul a devenit sport, iar din 1964 este şi probă olimpică.

Stiluri de arte marţiale japoneze. Aikido

FOTO Wikipedia

Aikido este o artă marţială care se bazează pe folosirea forţei adversarului, eschive şi pivotări în arc de cerc. Numele său se traduce prin „calea armonizării energiei” şi disciplina foloseşte loviturile doar în mică măsură, fiind preferate eschivele şi pivotările în arc de cerc. Fiind un stil de luptă pur defensiv, nu există competiţii de Aikido.

Stiluri de arte marţiale japoneze. Sumo

FOTO jtbgenesis.com

Considerat sportul naţional al Japoniei, sumă sumo este o luptă cu reguli aparent foarte simple: adversarul care cade primul pe podea, atinge podeaua cu mâna sau scoate un picior din ring este declarat învins. Disciplina este, însă, mult mai complexă, şi reuneşte multe elemente care îşi au originea în religia shinto. În competiţiile de sumo nu există categorii de greutate, dar luptătorii au, practic, obligaţia de a se îngrăşa, pentru a fi competitivi. Ei fac asta mâncând chankonabe, o supă din zarzavaturi şi carne, în cantităţi imense. Masa este servită de două ori pe zi, iar după prânz, somnul este obligatoriu pentru un luptător sumo. Aceştia trebuie să respecte şi alte rigori. Spre exemplu, ei nu au voie să se tundă şi nu au voie să conducă maşini.