Planeta care nu ar trebui să existe. Răspunsuri pentru una dintre cele mai mari enigme ale Sistemului Solar, așteptate în 2026
0Foarte mică și mai aproape de Soare decât ar trebui să fie, Mercur i-a derutat mult timp pe astronomi, tocmai pentru că sfidează multe dintre lucrurile cunoscute despre formarea lumilor. O misiune spațială ce va ajunge acolo în 2026 ar putea, în sfârșit, să ofere răspunsuri, potrivit BBC.
La prima vedere, Mercur pare cea mai puțin spectaculoasă planetă: un glob arid, cu o atmosferă abia detectabilă și fără urme de apă sau condiții pentru viață. Dar, privită mai atent, devine mult mai interesantă, pentru că este un obiect cosmic plin de contradicții.
Cea mai mică planetă a Sistemului Solar este de 20 de ori mai ușoară decât Pământul și abia depășește Australia ca diametru. Cu toate acestea, este surprinzător de densă, a doua după Pământ. Aproape întreaga sa masă este concentrată într-un nucleu metalic uriaș.
Nici poziția sa nu se potrivește cu modelele actuale. Orbita extrem de apropiată de Soare nu poate fi explicată ușor de teoriile clasice ale formării planetelor.
„Există ceva esențial ce ne scapă”, recunosc cercetătorii, care consideră originea lui Mercur una dintre cele mai mari enigme ale Sistemului Solar.
O misiune cu potențialul de a rescrie manualele
Speranțele se îndreaptă acum spre BepiColombo, o misiune europeană și japoneză lansată în 2018. După o călătorie prelungită din cauza unor probleme tehnice, sonda va intra pe orbită în noiembrie 2026. Ar fi primul vizitator al planetei după mai bine de un deceniu, iar unul dintre obiectivele sale principale este să clarifice cum a apărut Mercur.
Înțelegerea acestei planete este importantă nu doar pentru istoria Sistemului Solar, ci și pentru studiul exoplanetelor.
Cu particularitățile sale extreme, Mercur seamănă mai mult decât orice altă lume de la noi cu planetele descoperite în jurul altor stele.
Primele indicii: ceva nu se potrivește
Semnele că Mercur este „altfel” au început să apară în anii ’70, când sonda Mariner 10 a realizat trei survoluri. Măsurătorile gravitaționale au dezvăluit o structură internă neobișnuită: un nucleu care ocupă aproximativ 85% din raza planetei, acoperit doar de un strat subțire de rocă. Nicio altă planetă terestră nu arată așa, relatează BBC
Misiunea Messenger, care a orbitat planeta între 2011 și 2015, a dezvăluit o situație și mai complicată.
Deși planeta Mercur este supusă unor temperaturi extreme, de la peste 430°C ziua la -180°C noaptea, sonda a detectat elemente volatile precum potasiu și toriu, care ar fi trebuit demult vaporizate de radiația solară. A fost identificată chiar și gheață în craterele permanent umbrite de la poli.
Descoperirile amintite au alimentat ideea că Mercur nu s-a format acolo unde se află acum.
Simulările computerizate ale formării planetelor pornesc de la un disc de gaz și praf în jurul unei stele tinere. Planetele cresc prin acumularea materialului din jur.
Dar, indiferent cum ajustează parametrii, cercetătorii nu reușesc să obțină un obiect cu caracteristicile lui Mercur. Modelele produc „zero Mercuri”, după cum glumesc unii specialiști.
Ipoteza unui impact uriaș
Teoria cea mai populară susține că Mercur a fost inițial mult mai mare, poate aproape cât Marte, și s-a format mai departe de Soare.
În primele milioane de ani, planeta ar fi fost lovit de un corp masiv, care i-ar fi smuls mare parte din manta și crustă, lăsând în urmă doar nucleul dens.
Ipoteza explică structura actuală, dar ridică alte probleme: un impact atât de violent ar fi trebuit să elimine și elementele volatile detectate de Messenger. În plus, vitezele necesare pentru o astfel de coliziune sunt improbabile în contextul dinamicii Sistemului Solar timpuriu.
Mercur ca „proiectil” cosmic
Unii cercetători propun o altă ipoteză, aceea că Mercur nu a fost victima, ci agresorul: un corp care a lovit o altă planetă, poate chiar Venus, și a fost deviat pe orbita actuală.
Un astfel de impact „în treacăt” ar putea explica pierderea mantalei.
Rămân totuși niște întrebări: unde a dispărut materialul ejectat? De ce nu s-a reîntors pe planetă sau nu a format un sistem de sateliți?
Un posibil răspuns ar fi „măcinarea colizională”: fragmentele ar fi fost pulverizate treptat în particule fine, apoi împrăștiate de vântul solar. Dar procesul ar fi trebuit să fie extrem de eficient, poate mai eficient decât este realist.
Născută din foc?
O altă teorie renunță complet la ideea impactului. Conform acesteia, Mercur s-a format chiar în apropierea Soarelui, într-o regiune atât de fierbinte încât doar particulele bogate în fier au supraviețuit, potrivit BBC. Planeta ar fi rezultat din agregarea acestor materiale grele.
Dar și acest scenariu are un neajuns major: dacă fierul era atât de abundent, de ce Mercur nu a continuat să crească?
Se încarcă comentariile...
