Sprijin pentru copiii născuţi în sărăcie
0
Sărăcia e necruţătoare cu perspectivele copiilor din familii care nu-şi permit să-i dea la şcoală. Câteva organizaţii neguvernamentale oferă soluţii pentru cei mai ambiţioşi dintre ei. Sprijinul financiar şi cel emoţional pot transforma în „prinţi“ copiii care au avut ghinionul să se nască „cerşetori“.
Florin Petrachi este pictor. Un artist în devenire, spune el. La 22 de ani, este în anul I de master la facultatea de arte plastice din Iaşi şi în anul I la teologie, la secţia de artă sacră. La începutul lunii octombrie a expus la Salonul Internaţional Artis din Bucureşti. „Mă gândeam eu acum trei ani că o să ajung în Bucureşti, într-o expoziţie colectivă, şi că o să pregătesc o expoziţie personală?"
În urmă cu trei ani, Florin a devenit unul dintre cei aproximativ 80 de bursieri ai fundaţiei Blue Heron, care, din 2005 până în prezent, ajută tinerii orfani, abandonaţi sau cu o situaţie materială foarte dificilă. Pictorul spune că-i datorează totul Ştefaniei Magidson, preşedintele fondator al Fundaţiei Blue Heron.
Magidson s-a născut în România, a emigrat în SUA în 1983, la vârsta de 15 ani, iar în 2002 a pus bazele unei fundaţii prin intermediul căreia şi-a dorit „să dea mai departe" mulţumirea de care avea parte în viaţa personală. S-a întors în România, ţară de care a rămas mereu legată, a vizitat orfelinate, iar în primii doi-trei ani, fundaţia a avut mai multe programe pentru copii. În 2005 însă, după ce a analizat statisticile naţionale, a găsit o nişă aproape ignorată de autorităţi şi de celelalte organizaţii neguvernamentale.
Campionii din Educaţie şi-au primit premiile
Bursieră de 40.000 de euro, fără loc de muncă în ţară
Programul de batjocorire a tinerilor cercetători
Copiii instituţionalizaţi devin adulţi
„Marea tragedie este când aceşti copii împlinesc 18 ani şi sunt împinşi în afara sistemului de stat", explică Ştefania Magidson. Pentru că le lipsesc abilităţi de bază pe care copiii le învaţă în familie, prin imitaţie. „Într-un centru de plasament nu există părinţi care să plece la muncă, pe care copiii să-i vadă că se pregătesc, se îmbracă sau că sunt stresaţi să ajungă la timp", explică şi Mihaela Voivozeanu, preşedintele asociaţiei „Ana şi Copiii".
Potrivit datelor Ministerului Muncii, aproximativ 68.000 de copii şi tineri se află în grija statului, prin sistemul de protecţie specială (la asistenţi maternali, rude, tutori, în centre de plasament sau în centre maternale). Ştefania Magidson spune că între 3 şi 5% din aceşti copii ajung la facultate. Cei mai mulţi renunţă însă rapid, din lipsă de bani. Pentru a-i ajuta să-şi termine studiile, fundaţia a început în 2005 să acorde burse universitare care acoperă taxe de şcolarizare sau cursuri de perfecţionare, pentru cei care au fost admişi pe locurile de la buget. Cristina Porsega, asistent al directorului de programe al fundaţiei, se numără printre primii bursieri Blue Heron. Avea 18 ani când a intrat în program, în 2005. Terminase liceul la Câmpulung Moldovenesc şi intrase la facultate la Timişoara, la asistenţă socială.
A fost recomandată fundaţiei de profesorii din liceu şi de o asociaţie de ajutorare a copiilor şi tinerilor din Suceava. A corespuns criteriilor de selecţie, fiind orfană de ambii părinţi, şi a fost bursier Blue Heron până în acest an, când a terminat masterul de management în asistenţă socială. Din 2009 este şi angajată a fundaţiei.
Sprijin emoţional
„Pentru mine, personal, n-a fost pe primul loc sprijinul financiar - am fost studentă la buget în toţi anii de facultate - ci sprijinul emoţional pe care l-am primit din partea fundaţiei", explică Porsega. Şi Florin Petrachi spune că a contat enorm sprijinul moral al fundaţiei, în special cel al Ştefaniei Magidson, care i-a dat încrederea că „totul se poate împlini dacă ai voinţă". Pentru tânărul născut în oraşul Hârlău din judeţul Iaşi, într-o familie care nu şi-ar fi permis să-l ţină într-o şcoală atât de scumpă cum este cea de artă, a fost foarte important şi ajutorul financiar de la Blue Heron. Doar licenţa la facultate l-a costat 2.000 de lei, bani investiţi în pânze, culori şi pensule.
Florin are deja, în atelierul de la Iaşi, 120 de lucrări din care să aleagă ce expune în prima expoziţie personală pe care o pregăteşte la Bucureşti. „Sunt foarte optimist de felul meu, cred în mine, în ceea ce fac, şi-n oameni. Şi Dumnezeu m-a ajutat să cred în oamenii potriviţi", spune pictorul.
Obligaţiile bursierilor
Pentru a fi ajutaţi să-şi continue studiile, tinerii trebuie să dovedească că-şi doresc şi pot face asta. Bursierii Blue Heron trebuie să fie integralişti, să facă muncă voluntară cel puţin cinci ore pe săptămână şi să trimită lunar un raport de autoevaluare.
"Sunt foarte optimist, cred în mine, în ceea ce fac şi-n oameni."
Florin Petrachi pictor
Cauze şi efecte
25% este rata sărăciei în rândul copiilor din România, peste un milion fiind afectaţi de criza economică, potrivit unei evaluări UNICEF.
38% din copiii rromi cu vârste între 7 şi 16 ani sunt analfabeţi, iar 12% au renunţat la şcoală, potrivit Salvaţi Copiii.
7% din totalul populaţiei între 0 şi 18 ani, adică 350.000 de copii şi tineri aveau un părinte plecat la muncă în străinătate la finalul anului 2008.
La muncă, la cerşit sau la şcoală?
Copiii unei familii din satul Araci, judeţul Covasna, incluşi în programele Ovidiu Rom Foto: Ovidiu Rom
Copiii din familiile foarte sărace nu trebuie să înveţe doar să scrie şi să citească, ci şi că este important să fie curaţi, şi ei, şi hainele lor. În caz contrar, sunt marginalizaţi şi de colegi, şi de educatori, explică Mihaela Voievozeanu, preşedinta asociaţiei „Ana şi Copiii". De aceea, voluntarii asociaţiei merg să discute şi cu părinţii - pe care încearcă să-i convingă de avantajele pe care le presupune includerea în programele organizaţiei -, şi cu profesorii - cărora li se explică situaţia de acasă a copilului şi de ce este important să-l primească la ore.
La fel ca educatorii, părinţii pot fi înţelegători şi dornici să ajute sau dimpotrivă. „Le prezentăm beneficiile pentru ei, pe termen scurt: oamenii care donează haine dau şi pentru copil, şi pentru părinţi, noi le dăm şampon acasă, pe care prespun că-l folosesc şi părinţii, le dăm detergent să spele hainele. Când nu eşti curat, ai haine rupte şi nu ai pantofi să te duci la şcoală, despre ce vorbim?"
Şi printre beneficiarii programelor asociaţiei Ovidiu Rom se numără familii extrem de sărace care nu primesc bani, ci tichete sociale pentru copiii lor, dar numai dacă-i trimit în fiecare zi la şcoală şi vin şi ei la o lecţie deschisă, pentru a se convinge că educaţia este importantă.
Pericolul abandonului şcolar
În unele familii locuiesc câte nouă persoane într-o singură cameră, copiii n-au lumină ca să-şi poată face temele, sunt fraţi care împart o singură pereche de ghete - cel mic se duce la şcoală de dimineaţă, cel mare îl aşteaptă să revină ca să aibă şi el cu ce să se încalţe la şcoală, povesteşte Mihaela Voivozeanu.
Abandonul şcolar este unul dintre efectele cele mai grave ale sărăciei, explică şi Leslie Hawke, preşedinta asociaţiei Ovidiu Rom, pentru că duce la perpetuarea acestei sărăcii. Scopul organizaţiilor neguvernamentale care ajută copiii să rămână în şcoală este ca aceştia să ajungă să-şi poată purta singuri de grijă, să iasă din sistemul de asistenţă socială şi să nu se mai întoarcă.
„Factorii de risc sunt atât de mulţi încât devine o provocare prioritizarea lor - sărăcia, sănătatea, exploatarea prin muncă, lipsa părinţilor", explică şi Liliana Bibac, coordonator Salvaţi Copiii, organizaţie care în cei 20 de ani de existenţă a ajutat 500.000 de copii prin diferite programe. „Este nevoie de efortul statului, al organizaţiilor neguvernamentale şi al comunităţii pentru a găsi cele mai bune soluţii pentru aceşti copii."
Acest ajutor din partea conducerii unor şcoli şi a autorităţilor locale lipseşte deseori, iar „birocraţia uriaşă" face dificilă atragerea de fonduri pentru programe destinate categoriilor defavorizate, adaugă Bibac.
Legea compensaţiei
Tincuţa Baltag, directorul general al fundaţiei „Dinu Patriciu" - care acordă cel mai mare număr de burse în educaţie din România, 5.700 pe an - spune că media de venit a beneficiarilor se învârteşte în jurul a 150 de lei pe membru de familie în fiecare lună. Cei mai mulţi, 2.800 de bursieri, au între 150 şi 400 de lei pe membru de familie, alţi 1.265, până în 150 de lei, iar 660 nu au niciun fel de venit.
„Bursa noastră e un fel de salariu pentru familie, nu neapărat pentru copil", explică Tincuţa Baltag. „Avem bursieri care, înainte de a primi banii, erau trimişi zilieri, alţii au cerşit. Pentru a convinge familiile să nu-i mai trimită la muncă trebuie să le dai ceva, o compensaţie. Cea financiară a funcţionat cel mai bine."
Întorşi în ţară de la cele mai bune universităţi din lume, unii dintre bursierii fundaţiei s-au angajat în bănci, companii de consultanţă, de audit, arată Tincuţa Baltag. Mai mult, se ajută, se sfătuiesc şi se recomandă unii pe alţii. „Era important pentru noi să facem din ei o comunitate", spune Baltag, pentru a simţi că nu sunt singuri şi pentru a crede că pot schimba lumea în care trăiesc şi în care domină mentalitatea că soluţiile tuturor problemelor pot veni doar „de sus", de la guvernanţi.
"Bursa noastră e un fel de salariu pentru familii, pentru a le convinge să nu-şi mai trimită copiii la muncă."
Tincuţa Baltag director general Fundaţia „Dinu Patriciu"
Se încarcă comentariile...
