Sotii Dobre cresc cinci orfani ca pe copiii lor

Fetita de patru anisori strange in manuta o bancnota veche de cinci mii impaturita cu grija. E ultimul lucru pe care fratele cel mare, M., l-a primit de la tatal sau. I-o daduse inainte sa plece, sa

Fetita de patru anisori strange in manuta o bancnota veche de cinci mii impaturita cu grija. E ultimul lucru pe care fratele cel mare, M., l-a primit de la tatal sau. I-o daduse inainte sa plece, sa aiba copilul sa-si cumpere un covrig la scoala. In ziua aceea de noiembrie, sotii A.s-au urcat in masina si au pornit spre Slatina. Tatal avea o surpriza pentru mama: voia sa-i cumpere un cadou de ziua ei. Implinea 33 de ani. Barbatul conducea pe un drum drept. Au intrat intr-un copac, singurul de pe acolo, si asta a fost: s-au prapadit amandoi. In urma lor, sotii au lasat orfani cinci copii. Astazi, cel mare e la varsta buletinului. Spune ca va fi ofiter in Armata Romana, se da in vant dupa fotbal si tine cu Universitatea Craiova. Fetita de 11 ani vrea sa se faca om de afaceri. Surioara, de 7 ani, e cea mai zburdalnica, danseaza si canta de dimineata pana seara. Cea mica are patru anisori. Ii place cel mai mult... ciorbica. "I-am luat in incredintare acum trei ani. A fost dragoste la prima vedere. Noi i-am vazut de cateva ori pe parintii lor, pentru ca suntem rude, mama copiilor fiind nepoata sotului meu. Imediat ce s-au prapadit, mi-am zis ca acesti copii trebuie sa stea impreuna. S-au oferit si altii sa-i infieze, dar ii dezbinau. Unii voiau fetita cea mica. Atii numai baietii. Cand au vazut ca eu ii iau pe toti, au inceput barfele: ca ii vand la italieni, ca le vreau alocatia de la stat, ca e o modalitate de a fi scutita de impozite", povesteste tanti Lenuta. In camera s-a adunat toata familia Dobre. Cei doi baieti orfani asculta sfiosi, cu privirea in pamant, cu mainile impreunate intre genunchi. In camera au venit si copiii naturali ai familiei, Gabriela si Vali, care au amandoi in jur de 30 de ani. Cele doua fetite mai mici,I. si E., nu au astampar:se plimba prin camera, se muta din bratele "bunicii", in cele ale "unchiului", se opresc in fata Gabrielei dupa care o cuprind in brate,amandoua de-o data. Fata le mangaie parul. "De la 8 martie cele doua o striga numai "mama". Cea de patru anisori, cand o vede ca pleaca acasa o intreaba "Cum se poate ca mamica sa nu stea cu copiii lor"", spune femeia de 53 de ani. Cel mai important lucru pe care tanti Lenuta vrea sa-i invete pe copii este unitatea." De altfel, I. simtea asta, desi avea doi anisori pe atunci. Cand ii dadeai o bomboana zicea "Da si pentru fratii mei" si nu pleca pana nu primea cinci bomboane.", spune sotul Elenei,Tudor Dobre. Barbatul vorbeste din picioare pentru ca in camera, de atatia copii, nu mai sunt locuri pe scaune. "Unchiul Tudorica" are 53 de ani, la varsta lui le-ar putea fi bunic. De alfel, mare va fi taraboiul in casa cand vor veni pe lume si nepotii. "Dar eu chiar ma rog sa aiba copii si ai mei ca sunt invatata. Oricum gatesc in fiecare zi si pentru spalat haine am masina ca, altfel, e drept, nu as face fata. Am iubit dintotdeauna copiii", marturiseste femeia care tocmai primise in mainile ei mari manuta lui I. La un moment dat I. si E. se retrag. Fetitele se intorc in scurt timp cu un album in care sunt si cateva poze cu parintii morti. O fotografie alb-negru: mama si tatal stau in picioare, imbratisati, zambind. I. rasfoieste albumul.. Se opreste la o poza color care ii infatiseaza pe frati langa un tort. "A cui a fost ziua?". " Dumnezeu mai stie a cui o fi fost! Ca sunt cinci si mai am si eu doi. Cateodata am si doua zile onomastice intr-o luna". Ambii baieti si fetita cea mare sunt la gimnaziu. De la scoala din satul lor au ajuns la unul dintre cele mai bune licee din Craiova, la "Carol I". Au avut ambitie si s-au adaptat la exigenta profesorilor de acolo. Nu au absente sI invata bine. V. e in clasa a V-a si are media 9.14, este printre primele la invatatura. M. este intr-a opta si are examen anul acesta, dar nu isi face prea multe griji pentru ca la simulare a luat 9.30, fiind al doilea pe liceu. Isi fac temele impreuna in aceeasi camera de la al doilea etaj al casei. Daca unul nu intelege, il roaga pe celalalt sa-i explice, iar daca nimeni nu stie, sare in ajutor fiul cel mare al familiei Dobre, Vali. Tanti Lenuta nu le rupe foile din caiet daca au gresit la teme si nici nu ii controleaza daca si-au invatat lectiile. ii lasa sa se descurce singuri, pentru ca "asa i-am crescut si pe ai mei". Cand nu invata, copiii coboara la subsolul casei, unde femeia si-a deschis o sala de cursuri gratuite de informatica pentru absolventii de facultate. Acolo sunt cam douazeci de calculatoare la care cei cinci se joaca de-a razboiul. Orfanii formeaza o echipa de soldati si trebuie sa impuste inamicii care le vin din toate partile. Casa familiei Dobre seamana cu un conac boieresc. Are 15 camere si doua etaje. "Dumnezeu m-a ajutat sa am conditii cat se poate de bune pentru a-i tine pe acesti copii. Am o fabrica care produce butelii tip-PET, de acelea in care se vinde apa minerala, sucurile. Si afacerea merge bine, am primit diploma pentru cel mai performant producator in domeniu", spune femeia. Pentru ca "m-am saturat sa aud numai lucruri rele la adresa romanilor, ca noi nu avem suflet, ca suntem rai. Vreau ca lumea sa stie ca se pot face si lucruri bune in tara asta".